Doi batranei grav bolnavi imparteau aceeasi camera de spital. Ce faceau in fiecare zi?

Doi batranei grav bolnavi stateau in aceeasi camera de spital. Unul era pus in patul de langa fereastra; acesta era nevoit sa se ridice in fund timp de o ora in fiecare zi pentru a ajuta la drenarea lichidului din plamani. Celalalt batranel statea intins pe spate tot timpul.

Ei vorbeau ore in sir, isi spuneau povesti, isi aminteau de familie… de sotii, copii, casa, locuri de munca, implicarea lor in serviciul militar…

In fiecare dupa-amiaza, cand omul din patul de langa fereastra se ridica, el ii povestea colegului sau de camera toate lucrurile pe care le vedea de la fereastra.

Batranelul din celalalt pat traia pentru aceste perioade… asculta cu mult drag cum lumea din afara spitalului prinde viata.

De la fereastra vedeai un parc cu un lac minunat. Ratele si lebedele se jucau pe apa, in timp ce copiii se jucau alaturi de parintii lor. Tinerii indragostiti mergeau tinuti de mana, iar florile in culori puternice iti bucurau ochii. In departare se vedea orizontul orasului.

Omul de la fereastra descria in detalii in timp ce omul din cealalta parte a camerei inchidea ochii si isi imagina scenele minunate.

Intr-o dupa-amiaza calda, batranelul de la fereastra descria o parada care trecea prin fata ferestrei lui. Chiar daca celalalt batranel nu putea auzi trupele… el le putea vedea… inchidea ochii si simtea ca este in mijlocul lor.

Zile si saptamani au trecut.

Intr-o dimineata, o asistenta a venit pentru a le face baia zilnica… ea a gasit corpul neinsufletit al omului de la fereastra… el a murit in somn. Dupa cateva zile de la moartea prietenului sau, batranelul de la usa a intrebat asistenta daca poate fi mutat in patul de langa fereastra. Femeia a fost fericita sa il ajute, iar dupa ce s-a asigurat ca sta confortabil, l-a lasat singur.

Incet, dureros, el s-a sprijinit intr-un cot pentru a vedea lumea reala din afara spitalului. S-a intors incet pentru a se uita pe fereastra de langa pat. A dat de un perete gol… batranelul nu intelegea, asa ca a intrebat asistenta daca acel perete a fost tot timpul acolo.

Asistenta a raspuns: “Da, peretele a fost tot timpul acolo. Prietenul dumneavoastra era orb si nu avea pe nimeni. Ma bucur ca ati devenit prieteni. Cred ca va spunea toate acele povesti pentru a va incuraja.”

foto prima pagina: Catalin Petolea, Shutterstock