Lectie de viata pentru oameni mari

In liceu, ori de cate ori exista o petrecere sau o aniversare, colegii meu aduceau pizza in clasa. Eu ii ceream profesorului meu portiile ramase pentru a le duce acasa.

La un moment dat, am luat resturile de pizza de la masa de pranz; o jumatate de pizza cu de toate si 4 grisine. Eram atat de fericita... pizza era o mancare sofisticata in familia mea si mancare preferata a fratilor mei.

Am luat autobuzul de la scoala; am stat cu pizza in brate timp de o ora pana am ajuns acasa. Copilasii nu au mai asteptat sa o pun in cuptor. Doar ce am pus-o pe masa si cei patru frati ai mei si-au infipt mainile in ea.

Aveau 4, 6, 8 si 10 anisori. Eu si tata nu am reusit sa prindem o felie, insa eram atat de fericita ca ei se bucura de mancare incat nu mi-a mai pasat. Noi nu ne puteam permite pizza, iar aceasta era o ocazie cu adevarat speciala.

Imi amintesc ca am mers in camera mea, m-am asezat pe pat si mi-au dat lacrimile. Stiam ca viata este dificila, dar nu puteam sa ma dau batuta.

Acum imi amintesc ca mobila mea era facuta din cutii de carton: noptiera, micul dulap pe care imi tineam cateva haine... chiar si scaunelul era o cutie mare umpluta cu multe carpe vechi.

Asta era acum patru ani... daca stau sa ma gandesc, mi-as dori din tot sufletul sa ma intorc in timp si sa imbratisez persoana care eram atunci si sa imi spun ca lucrurile vor merge mai bine... Nu se va schimba nimic in cateva zile sau cateva saptamani. Insa in timp se va intampla ceva frumos.

Tata a primit un loc de munca si chiar a ajuns sa fie avansat in functie; nu castiga cat sa mergem in vacante exotice, dar se descurca foarte bine. Ne-am mutat intr-un apartament cu trei camere, avem mobila noua si comandam cate o pizza o data pe saptamana (tata spune ca acesta este ritualul nostru pentru a nu uita de unde am plecat, o lectie pe care el vrea sa o invete si fratii si surorile mele).

Morala: "Viata e grea. Acesta este un mare adevar, unul dintre cele mai mari. Este un adevar mare fiindca odata ce-l cunoastem suntem in stare sa-l depasim. Atunci cand stim ca viata e grea si acceptam cu seninatate aceasta realitate - atunci viata nu mai e grea. Odata acceptat faptul, el inceteaza sa conteze." (M. Scott Peck)

foto prima pagina: pixabay.com