Citim titluri, dar uitam povestile

Acest mesaj a fost scris in urma cu multi ani de Simona Gherghe pe blogul personal al vedetei. Recent, am dat din greseala peste el, l-am recitit si am decis sa il impartasesc cu voi.

Este un mesaj care se potriveste de minune in aceasta lume in care nu mai stim sa facem pauze, nu mai stim sa ne bucuram de miciile bucurii si nu mai stim ce inseamna fericirea adevarata.

Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga. Intre dimineata si seara, e totul o fuga.

Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi. Anii fug si ei. Ne pierdem viata in birouri rigide, in zgomotul tastelor si al aparatelor de aer conditionat, inchisi in calculatoare despre care ne amagim ca ne-ar fi ferestre spre lume.

Visam pe google, radem pe facebook, ne dam intalnire pe mess. Ne traim iubirile in sms-uri si ne amagim ca am fi fericiti. Ne culcam cu stiri si talk-shouri, ne trezim la fel cu iluzia cunoasterii. Ii sunam pe cei dragi in graba, poate din automatism, ca apoi sa-i repezim, arucandu-le in fata arogantul ‘’N-AM TIMP!’’

Discutii, telefoane, nervi, resemnare, evadare. Evadare? Alergam in viteza spre vacanta. O sapatamana, doua…Pauza de respiratie. Niciodata detasare, insa…chiar asa cand ti-ai inchis ultima data telefonul? Si apoi o luam de la capat, mai inversunati.

Crispati, nervosi, avizi de viteza. Pana la urmatoarea pauza . Si tot asa. Roboti, rigizi, prizonieri in propriile vieti. De parca daca ne-am oprii am pierde trenul.

Caram dupa noi povara grea, glodul prejudecatilor. Gandim cu viteza gandului. Pierdem esenta, caci niciodata „N- AVEM TIMP”. Citim titluri dar uitam povestile..

Ca sa faci parte din lumea asta, trebuie sa tii pasul cu ea. Asta e pretul pe care il platim cu totii. Uneori simt nevoia sa-mi cer timpul inapoi. Dar „N-AM TIMP” sa fac asta. Trebuie sa fug acum…

Undeva, cineva ar putea sa ma lase in urma…

PS. Sterge-ti lacrimile, copile, si mergi mai departe...

foto prima pagina: Bogdan Sonjachnyj, Shutterstock