Dupa 11 ani mi-am invitat sotia la un restaurant elegant. Si am vazut casnicia noastra cu alti ochi

In noiembrie, anul trecut m-am trezit stand la masa alaturi de sotia mea pe un vas de croaziera. A fost prima noapte de o croaziera de sapte zile prin Caraibe pentru aniversarea celor 11 ani de casatori... iar in fiecare seara luam cina impreuna, doar noi doi la masa, in sala de mese.

Privind in urma, acesta a fost probabil cel mai frumos restaurant la care am fost vreodata. Aveam costum si cravata, pantofi din piele. Mel, sotia mea, era intr-o camasa alb murdar extraordinar de frumoasa si o fusta maro, parul scurt si usor ondulat. Era frumoasa - mai frumoasa decat credeam eu, mai frumoasa decat femeia la care ajungeam in fiecare seara obosit de la munca.

Asta nu inseamna ca ea nu este intotdeauna frumoasa... pentru ca de fiecare data mi se pare superba. Dar acum era ceva diferit. In spatele ei erau ferestre cu vedere la ocean. Soarele apunea in nuante de portocaliu, rosu si galben. In spatele meu era un candelabru de cristal mare, care lumina doar cat trebuie iar, mai jos, la primul etaj, muzicienii cantau versiuni acustice ale melodiilor contemporane.

De-a lungul anilor, intre facultate si copii si lupta de a supravietui, o masa eleganta pentru noi era la un fast food sau o cina speciala la micul restaurant din scara blocului. Si, chiar daca lucrurile s-au imbunatatit pentru noi (amandoi am avut un job mai bun si mai bine platit), nu mai aveam timp nici sa iesim in oras. Si cand ieseam... tot la fast food sau la un pub mergeam.

Nu sunt chiar genul de persoana care sa se imbrace elegant pentru a iesi in oras. De fapt, chiar m-am simtit un pic stanjenit cand am intrat in restaurantul de pe vasul de croaziera. Imi plac lucrurile simple, care ar putea fi usor traduse ca "Imi plac lucrurile ieftine."

Insa asta nu inseamna ca eu ma consider o persoana zgarcita. Insa, este drept, imi fac destul de multe griji cu privire la bani. Dupa ce tatal meu ne-a parasit pe mine si pe mama mea cand eu aveam 9 ani, am invatat multe despre ce inseamna sa mergi mai departe. Mama a luptat mult... si am vazut asta. Imi amintesc cum statea la masa, inconjurata de facturi, cu mainile in parul ei blond, incercand sa gaseasca o varianta incat sa plateasca tot. Si-mi amintesc gandindu-ma ca eu nu as face niciodata asa ceva cu sotia sau cu familia mea. Nu as lasa-o sa se lupte asa. Dar problema este ca... eu nu inteleg foarte bine banii. Nu inteleg cum sa ii obtii sau cum sa ii folosesti, asa ca incerc sa gasesc cele mai bune variante. Mi se pare ca azi ii ai, iar maine nu mai sunt. Poate de asta nu am luat-o niciodata pe Mel la un restaurant cu adevarat dragut. Si zic aici... ceva foarte foarte dragut. Un loc ca acesta, unde luam cina pe un vas de croaziera.

Pentru ca, sincer, simteam ca aceasta este o risipa de bani.

Aceasta a fost cea mai frumoasa si mai scumpa vacanta in care am fost vreodata (incluzand chiar si luna de miere, pe care am petrecut-o la mare). Croaziera era altceva. Dupa ce ne-am primit aperitivele si am comandat mancarea noastra, m-am aplecat peste masa, am luat mana lui Mel in mainile mele si i-am spus: "Imi pare rau."

Ea s-a uitat la mine cu ochi mari. Vorbiseram despre acest vapor, despre excursia pe care o planificaseram pentru Haiti pentru urmatoarea zi. Nu aveam de ce sa imi cer scuze.

"Pentru ce?" - m-a intrebat ea foarte curioasa.

"Pentru ca pana acum nu ai mai fost intr-un loc ca acesta. Pentru ca pana acum nu te-am scos in oras la un restaurant sofisticat sau intr-un loc frumos... Si, acum, cand vad cat de frumoasa esti in acest decor, imi dau seama ce am pierdut."

Frumoasa mea sotie nu a sarit sa imi spuna "Ti-am spus eu!", nu a spus ca are un sot de doi bani... in schimb, ea doar a ridicat putin din umeri si a spus un simplu "Te iubesc!"

In ochii ei vedeam simplitate. O privire intelegatoare care venea din partea unui om care m-a acceptat asa cum sunt in toti acesti ani. Intre noi nu exista niciun secret. Si, desi am apreciat compasiunea pentru situatia noastra, am realizat un lucru in aceasta seara: aceasta vacanta nu a fost o pierdere de bani, asa cum consideram inainte sa o luam. Nu nici vorba... aceasta vacanta este o investitie in sotia mea, in mine, in relatia noastra.

Si imi pare atat de rau ca nu am facut asta de mai demult. Pur si simplu nu am realizat cum un restaurant frumos - fara copii si plansete - ar putea arata atat de bine cu sotia mea la o masa din centru. Nu mi-am dat seama ca vocea ei s-ar potrivi atat de bine cu muzica sau ca zambetul ei ar fi perfect pentru un apus sau ca ochii ei ar putea straluci un pic mai luminos langa un candelabru. Poate pentru voi acum sunt un barbat emotiv, prea sensibil... dar in acel moment, nu am simtit nimic in afara de multa caldura in inima mea. Am simtit ca dragostea noastra renaste. Am ras. Am mancat. Uneori am stat tacuti, bucurandu-ne de compania celuilalt.

Am terminat masa si am plecat. Nu stiu daca acest lucru a facut-o si pe Mel sa gandeasca diferit. Nu stiu daca dupa acea noapte ea si-a schimbat asteptarile. Dar ceea ce stiu este ca, asa cum ne plimbam pe puntea vasului, uitandu-ma la ocean, nu imi puteam scoate din minte privirea ei... cum ea ma fixa cu ochii in restaurant.

Si nu cred ca o voi face vreodata.

sursa material: babble

foto prima pagina: Majdanski, Shutterstock

---