Facebook-ul obsesiv-compulsiv

Un articol de Constantin Cornea, Psihoterapeut

Daca urmariti doar pentru cateva clipe, pe cei care folosesc Facebook-ul, puteti descoperi cat de similari sunt. Toti dau cu degetul pe ecranul telefonului, urmarind in fuga ce se mai petrece. Se opresc arareori, doar pentru un citat sau o fotografie. Textele mai lungi, sunt citite pe diagonala si in viteza, pentru ca nu exista timp de povesti lungi. Totul trebuie sa se petreca acum, aici si repede...

Foto: Photographee.eu, Shutterstock

In aceste conditii, sa spui despre siteuri-le de acest gen, ca sunt de socializare, este mult prea mult. Sunt mai degraba noi forme de nevroza colectiva, de curiozitate morbida, sau de obsesiv-compulsivitate. Am putea spune, in gluma, ca persoanele care urmaresc ce se intampla pe Facebook, seamana cu maimutele care se puricesc. Aceleasi gesturi, aceleasi opriri de moment, pentru purici sau pentru o poza, si reluarea ulterioara a gesturilor de cautare...a nu stiu ce sau a nimic...

Socializarea presupune comunicare, relationare, amicitie, prietenie, impartasire de pasiuni si hoby-uri comune. Socializarea deasemenea se construieste in timp, lasa amintiri frumoase si experiente din care poti invata ceva.

Siteuri-le de socializare, sunt lipsite de caldura si lumina intalnirilor tete a tete, de intimitatea si caldura vocii omenesti ori de atingerea sau strangerea de mana, ce pot spune mai mult decat o mie de cuvinte. Toate aceste gesturi sau sentimente construiesc relatiile, dovedesc afectiune si lasa amintiri. De zeci de ori mai intime si mai profunde decat orice citat sau fotografie privita in miimi de secunda.

De fapt, ce cauta toti acei obsesiv-compulsivi pe Facebook? Doar atentie si afectiune. Vor sa spuna: hei, eu sunt aici. Chiar nu ma vede nimeni? Ce mai faceti?

Astfel Facebook-ul va ajuta sa vedeti sau sa va faceti vazut, doar pret de cateva secunde. Pentru ca insiruirea de nimicuri tine la infinit....

Foto prima pagina: nopporn, Shutterstock