Un articol realizat de Andrea Balint, psihoterapeut Gestalt in formare, consilier pentru dezvoltare personala in cadrul Centrului Joy si initiatoare a proiectului The Feminin Unveiled.

Ma uitam la postarile frumoase si minunat de incurajatoare de pe pagina The Feminine Unveiled, cu gandul la o conversatie pe care am avut-o zilele trecute cu o femeie. Ne lauda initiativa, iar eu ii multumesc, in timp ce ea imi spune ca se simte inspirata de tot ce gaseste pe pagina noastra, insa are o singura intrebare. "Cum?"

schimbare
Foto: Sergey Nivens, Shutterstock

Raman perplexa. Ea continua: "Cum fac sa pun in practica toate acele indemnuri marete? Cum ies din cocon si cum imi intind aripile? De unde stiu ca sunt macar in cocon? Cum devin femeia increzatoare, gratioasa, care si-a acceptat umbra? Unde in inima mea gasesc sursa libertatii mele? Cum descopar calea inapoi spre intuitia si spre feminitatea mea ca surse de putere? Si cum imi cultiv curajul de a face fata societatii care reactioneaza la libertatea mea? Cum explic oamenilor din jur ce se intampla cu mine? Si ce ma fac daca ei aleg sa plece pentru ca nu le place ceea ce devin? Cum scap de frica de singuratate?"

Mi-as fi dorit in acel moment sa am o singura fraza care sa-i raspunda la toate intrebarile si sa o ajute sa faca instant schimbarea pe care si-o dorea, la fel cum iei o pastila si te simti mai bine. Insa nu aveam cum sa pun intr-o pastila ani de experiente, trairi si invataminte si nici toate cartile pe care le-am citit ca sa-mi ofere ghidare si intelegere. Intr-un fel, asta ar fi insemnat sa-i dau aceleasi indemnuri pe care le citeste in fiecare zi pe pagina. Ori schimbarea cere efort, rabdare si, mai ales, timp.

Sunt atatea lucruri despre care as fi vrut sa-i spun, insa am hotarat ca, pentru inceput, as putea sa-i vorbesc despre atasament.

Cand vorbim despre atasament, ne referim atat la atasamentul fata de oameni/ relatii, dar si la cel fata de obiecte, situatii, trairi, sentimente. Constientizarea acestora duce la o mai buna intelegere a ta si a reactiilor si comportamentelor pe care le manifesti. Primul atasament pe care il dezvolti este cel fata de mama, apoi fata de ambii parinti, iar pana la varsta de 6 ani, ti-ai dezvoltat deja o forma de atasament care iti va fi specifica pana la constientizarea acesteia ca adult si la dorinta de schimbare, in cazul in care iti este necesara.

Citeste si:

Insa, dupa cum spuneam, atasamentul se poate manifesta si fata de situatii, fata de cum percepi tu schimbarea, daca o vezi ca ceva benefic sau inspaimantator, cu ce asociezi lucrurile de care te atasezi si in ce masura te identifici cu anumite sentimente pe care le ai sau chiar cu dureri sau suferinte.

Tindem sa ne atasam de tot ceea ce simtim ca ne ofera un sentiment de siguranta, un comportament care a atras rezultate favorabile, o situatie cu care te-ai obisnuit, un om cu care te-ai obisnuit si pe care il cunosti, un loc de munca, o idee asupra lumii, un fel de a fi, etc si uiti ca esti complexa si ca doar schimbarea iti permite manifestarea complexitatii in toata splendoarea ei. Este de ajuns sa privesti in jurul tau si, asa cum se arata in buddhism, observi ca tot ceea ce exista este supus schimbarii. Natura in jurul nostru trece prin toate anotimpurile, schimbandu-se, in fiecare an moare si in fiecare an renaste; omul se naste, creste, se transforma si moare. Chiar si ceea ce pare solid si de neschimbat este supus procesului de transformare, chiar daca dureaza sute de ani pana cand, intr-un final, ajunge intr-o stare in care natura il reprimeste in sanul ei. Nimic nu este vesnic, iar noi incercam sa fixam lucrurile. O munca de Sisif care ne umbreste existenta si ne fura bucuria de a fi.

Pentru ca, atunci cand ai fixat lucrurile, iti dai seama ca traiesti intr-o stagnare, o senzatie ca o mica moarte, un disconfort in care fericirea nu-si mai gaseste locul. O rutina care, desi ofera confort, fura din bucuria de a trai, de a experimenta, de a descoperi. Rutina este benefica - creierul nostru incearca mereu sa creeze pattern-uri dupa care poate functiona, ca instinct de supravietuire - dar numai pana in punctul in care nu ii cazi prada si, in loc, reusesti sa o folosesti ca un instrument. Rutina, onorata in acest fel, devine catalizatorul schimbarii.

Atasamentul despre care vorbeam este rezistenta la schimbare, un fel de instinct de conservare care iti spune sa ramai in siguranta lucrului cunoscut, chiar daca nu ti-e bine, pentru ca, cine stie, daca schimbi ceva, ar putea fi mai rau. Iata cum actionam din frica. Uneori atasamentul fata de o situatie de viata sau de sanatate ne ofera identitate. Pune-ti intrebarea: "Cine sunt eu?" si urmareste cu atentie raspunsul pe care il dai. Care sunt primele lucruri pe care le spui despre tine? Ca ai functia cutare? Ca esti casatorita de n ani, ca esti mama? Ca ai avut o situatie familiala grea? Ca ai o boala? Ceea ce raspunzi este lucrul cu care te identifici. Iar acum, pe langa asta, mai gandeste-te la inca 10 lucruri pe care sa le spui despre cine esti si observa in ce masura le manifesti in viata de zi cu zi. Sau chiar in ce masura iti doresti sa le poti manifesta in viata de zi cu zi. Observa si motivele pentru care ele nu au loc. Iti spun de pe acum ca daca raspunsul tau este "nu am timp", te minti singura.

Timpul este o chestiune de prioritate. Dar despre asta vom vorbi intr-un articol viitor.

Foto prima pagina: Sergey Nivens, Shutterstock

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Facebook Google Twitter

Aboneaza-te la Kudika sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Frica de schimbare.