Nici cu el nici fara el?

Articol realizat pentru cititoarele Kudika de Cristina Miculete, trainer dezvoltare personala, copyrighter www.artafeminina.ro, psiholog si NLP Practitioner in formare.

Unde se termina euforia romantismului si cand incepe lupta pentru control in povestea noastra?

Ne indragostim si pasim intr-un basm presarat cu ignoranta si fantezie. Idealizam si atribuim calitati de zei partenerilor nostrii cand pentru prima data avem senzatia ca am intalnit un suflet pereche.

Paradisul nostru mental creeaza o lume completa o gradina a raiului dragostei in care timpul petrecut impreuna este unic si desprins parca de experientele celorlalti oameni din lume.

Te simti mai optimista,mai stralucitoare si vrednica de afectiunea iubitului tau. Dragostea romantica este creatia mintii noastre inconstiente pe care o traim la fiecare inceput de drum.

Fiecare poveste de dragoste incepe cu un scop ascuns personal care ne conduce spre recastigarea integritatii noastre initiale.

Fiecare intalnire reprezinta un mesaj ascuns al incontientului nostru care o data descifrat ne poate oferi informatii nepretuite. Totul pare un mister, un semn divin si insiruirea de emotii si sentimente e inexplicabila la prima vedere.

‘’De cand te-am vazut prima oara, am avut impresia ca te cunosc’’. Dintr-un motiv inexpicabil te simti atat de bine langa el, ai impresia ca il cunosti de ani de zile si traiesti un fenomen pe care unul dintre mentorii mei preferati il numeste ‘’fenomenul recunoasterii’’.

In cautarile mele pentru a dezlega misterele dragostei romantice, acest sentiment de reunoastere capata acum o semnificatie concreta.

Ne alegem iubitii inconstient pentru ca acestia seamana cu cei care au avut grija de noi in copilarie. Astfel putem explica acel sentiment care pune stapanire pe noi cand il vedem pentru prima oara pe pretendentul nostru . El pare a fi cel care de data aceasta ne va indeplini cele mai ascunse dorinte din copilarie.

Schimbul de informatii la nivel inconstient continua cu urmatoarele intalniri.

‘’Nu-mi amintesc de cat timp suntem impreuna, simt ca ai fost o viata langa mine’’. 2 zile, 2 saptamani, 2 ani , timpul si-a pierdut notiunea si limitele lui au disparut. Conform aceluiasi mentor acest fenomen poarte numele de ‘’ fenomenul atemporalitatii’’.

---