Deunazi o ascultam la televizor pe Zina Dumitrescu povestindu-si viata si strecurand cateva comentarii filosofice pe marginea istorioarei. Eram cat p-aci sa schimb postul cand am bagat de seama ca femeia stia ce vorbea. Spunea ca un nas inconvoiat poate fi reparat de un bisturiu iscusit, o buza poate fi umflata, un rid - topit intr-o clipita, ba chiar si urechile clapauge pot fi trase pe spate. Frumusetea, asa cum o cunoastem noi, poate fi astazi obtinuta de aproape oricine (de ce am spus 'aproape'?). Stau drept dovada emisiunile de tip 'extreme makeover' care transforma cenusaresele in printese. Chiar daca Mama Natura poate fi astazi pacalita cu succes gratie maiestrilor chirurgi, felul in care o femeie merge, modul in care isi atinteste privirea, ridica barbia si isi poarta frumusetea o face sa devina cu adevarat atragatoare. Tot Zina Dumitrescu spunea ca avea obiceiul de a respinge la probe fetele frumoase care isi tineau privirea ascunsa in pamant si sa le accepte pe cele care, desi putin apetisante, stiau a-si purta cu mandrie darurile naturale.
In mod ironic, a deveni frumoasa este mult mai usor decat a fi seducatoare. Cel putin pentru tine, fiindca in prima situatie chirurgul estetician are mai mult de munca. Seductia este insa acel "je ne sais quoi" cu care fie te nasti, fie muncesti mult si bine pentru sansa de a-l castiga.
Exista evident si norocoase care le-au primit pe toate de la natura. Insa cum compensatia e lege in jungla omeneasca, mi-e teama sa le invidiez pe aceste femei.
M-a cucerit descrierea Dianei, personajul principal din 'Panza de paianjen', o fata saraca lipita pamantului, de o frumusete si o eleganta inegalabila, care incerca sa pastreze aparentele intr-o perioada in care acestea din urma erau singurul lucru important in viata.

