Teoria caloriilor
In primul rand trebuie sa stiti ca digestia este foarte puternic influentata de felul in care combinam alimentele, si mai putin de aportul caloric. Michel Montignac, in cartea “Ma hranesc deci slabesc” combatea aceasta teorie cu argumente logice. Teoria conform careia obezitatea ar fi rezultatul unei alimentatii prea bogate in calorii a fost publicata in 1930 de catre doi medici americani. Ei insisi, cativa ani mai tarziu, au manifestat unele rezerve serioase asupra propriilor concluzii, insa nimeni nu le-a mai luat in seama. Teoria lor prinsese mult prea bine la public si era inscrisa in programul de studii medicale din foarte multe tari. Pe scurt, aceasta teorie pornea de la o nevoie standard de 2500 de calorii necesare, si preconiza ca daca se consuma numai 2000, deficitul de 500 de calorii va fi compensat la nivel energetic printr-un aport obtinut din rezervele de grasime, in consecinta persoana va obtine o scadere in greutate.
Totusi exista atat de multe cazuri care contrazic aceasta teorie! Cati dintre noi nu cunoastem persoane care rabda de foame, isi reduc cantitatea de calorii, si cu toate astea nu reusesc sa slabeasca?
Aceasta teorie este puternic ancorata in mentalitatea noastra, si acum exista multe femei care isi calculeaza foarte atent caloriile consumate zilnic, ceea ce nu numai ca este stresant, dar este si inutil. Evident ca regimul hipocaloric da rezultate de moment, insa in scurt timp, in majoritatea cazurilor, nu se revine la greutatea de dinainte de regim, mai mult, kilogramele chiar depasesc pragul initial.

