Setari Cookie-uri

Predestinati

Platon spunea ca demult, inainte de aparitia omului, pe pamant existau niste fiinte superioare care imbinau in acelasi trup un barbat si o femeie.

Platon spunea ca demult, inainte de aparitia omului, pe pamant existau niste fiinte superioare care imbinau in acelasi trup un barbat si o femeie. Tocmai din cauza ca se completau perfect si puteau infrunta cu succes orice dificultate aceste creaturi erau atat de puternice. Speriati fiind ca si-ar putea pierde suprematia atat in cer cat si pe pamant, zeii au hotarat sa desparta barbatul de femeie, sa dea nastere unei noi fiinte, mai slaba decat aceste creaturi atat de puternice. Si asa a aparut omul... Din acel moment jumatatile care au luat nastere in urma separarii, se cauta permanent pentru a redeveni ceea ce au fost odata: o fiinta superioara care poate infunta orice obstacol in viata. Am regasit acesta legenda in literatura moderna sub diverse forme. As putea spune chiar ca au intrat in vocabularul curent expresii de genul "el/ea este jumatatea mea", chiar daca majoritatea persoanelor nu stiu de unde a pornit acest concept poate pentru ca sta in natura umana sa gandim in acest mod, sau poate pentru ca undeva in structura cromozomiala am inregistrat acest concept al jumatatilor. Indiferent care este motivul pentru care gandim ca exista cineva acolo special pentru noi, este minunat de imaginat ca poti intalni o persoana care sa iti fie sortita cu mult inainte ca tu sa te nasti. Lasand la o parte (macar pentru moment) contra-argumentul adus de statistici care arata ca este fizic imposibil sa existe un barbat pentru fiecare femeie, haideti sa ne lasam purtate de imaginatie in lumea viselor, a iubirii adevarate, un univers plin de romantism si idealism. In acesta lume in care tocmai ai patruns, exista o compatibilitate incontestabila intre tine si partenerul tau. Nu poate fi explicata prin chimie, prin feromoni, sau prin logica. Asa a fost sa fie... "Maktub" spunea Coelho in "Alchimistul" (spre deosebire de Andra eu sunt o fana infocata a cartilor sale). Sunt zile in care ma trezesc cu un suras pe buze pentru simplul fapt ca cineva in lumea acesta (preferabil de sex masculin) se gandeste la mine intocmai. Incerc sa-mi sterg zambetul prostesc de pe fata, dar nu reusesc... prin urmare incep sa fredonez melodia aceea de la Taxi cu jumatatile. Pastrez ritmul vesel pentru tot restul zilei, ma simt puternica, de neatins... numai pentru ca in urmatoarea zi sa cad intr-o depresie crunta. In ciuda entuziasmului meu, a setei de cautare, a dorintei neinfranate de a-mi intalni jumatatea, acesta a refuzat sa imi iasa in cale. Prin urmare ma cuibaresc iar singura in patul meu, il strang tare la piept pe Caine Galben si astept sa vina o noua zi de cautare. Nu vreau sa imi pierd speranta si nu vreau sa incetez sa cred in acesta legenda indiferent ce vor spune persoanele care "stiu totul despre viata". Daca renuntam la a visa, ce ne mai ramane? Sa ne complacem intr-o situatie in care iubim un barbat numai pentru ca el corespunde standardelor generale? Refuz sa accept o asemenea situatie si sper sa nu ajung niciodata intr-o etapa a vietii in care sa fiu resemnata. Ma feresc de mediocritate in orice privinta, dar cu precadere atunci cand vine vorba de viata mea sentimentala. Nu va multumiti cu un barbat doar pentru ca ati intalnit altii mai putin compatibili! Nu incetati sa-l cautati pe "el" si nu va poticniti intr-o relatie doar pentru ca va e teama ca nu veti gasi altul mai bun! Iar atunci cand inima va tresare pentru simplul motiv ca va aflati in aceeasi incapere (indiferent cat de mare) atunci aflati ca ati intalnit barbatul care va este predestinat si faceti tot ceea ce va sta in putere pentr a-l avea... fiindca asa sta scris... maktub! Un articol de Oana Trifu
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
20 Martie 2006
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.