Povesti...

Eram la birou saptamana trecuta cand una dintre colegele mele, Rodica, a pus o melodie care m-a facut sa ma gandesc intens la Craciun. Nu stiu cine canta, Barry White sau Sinatra... dar sunetele ma faceau sa ma gandesc la Craciunul perfect. Craciunul petrecut cu familia sau prietenii, plin de pregatiri, cu multe glume si obraji rosii de ras. Cu vin fiert si aburind, mere coapte in zahar si scortisoara, ceaiuri cu rom, miez de cozonac cald si fursecuri cu stafide dulci. Atunci m-am pornit sa vorbesc cu Rodi, desi putin, despre cum ar fi Craciunul perfect. Nu am apucat sa ii spun cate vroiam pentru ca aveam treaba. Dar ma gandeam la ea. La familia ei. Rodica e o femeie usor durdulie zimbitoare mai tot timpul ca daca nu-i zambeste fata sa ii ridice obrajii ca merele proaspete.., sigur ii vor zambii ochii aceia mari si blanzi de caprioara care pe mine ma inebunesc uneori prin cata blandete pot avea. Sotul ei in schimb... e ceva de speriat. Nu stiu cum sunt unii oameni capabili sa zambeasca tot timpul. E un tip bine facut, genul deschis blondin si pare atat de bland... Exact ca Rodica. Imi sunt dragi. Ce vroiam sa ii spun Rodicai si nu am apucat este ca eu ii vedeam pe ei la ei acasa, el impodobind bradul cu copilul lor care s-ar fi jucat cu globurile pe jos, in pijama, cu sosetele mai mult pe langa labute decat in picioare. Ca o vedeam pe Rodi venind de la bucatarie plina de aroma de ciocolata si alte bunatati de prin bucatarie. Ca ii vedeam fericiti. Linistiti. Eu nu ii cunosc foarte bine pe oameni astia. Ii vad zilnic la munca. Dar mi-as dori sa le fie asa. Sa le fie bine. Ca sunt oameni buni. Si pentru mine mi-as dori ca de Revelion macar sa ninga. Craciunul pentru mine insamna munca. Nu am avut si nu o sa am probabil nicodata acel Craciun perfect pe care il doresc Rodicai si familiei ei. Mi-ar placea, in schimb, sa imi pot aduna prietenii. La un vin bun. La un brad impodobit anapoda si multa veselie. La schimbat de biletele cu porunci haioase si cadouri surprinzatoare si amuzante. La caldura. La spus povesti. La trecut peste amaraciuni si necazuri. Cu toate astea, ca si mine, prietenii mei muncesc de Craciun. Craciunul a ramas tot poveste calda printre fulgi. Si noi...nu mai credem in povesti. Ermina

---