Panza de paianjen

Era tarziu. Amintirile il copleseau. Zilele petrecute cu ea ii reveneau mereu in minte, degeaba incerca sa-si indrepte gandurile in alta parte strangand cu putere din ochi. El stia mai bine ca oricare altul ca nici mintea si nici gandurile nu-i erau stapanite de ea, ci sufletul. Fusese singura femeie care reusise sa intre in acel loc unde pana atunci nu fusese decat intuneric si frig.

Fusese singura care ii intelegea fiecare cuvant si fiecare gest. Niciodata nu era nevoie de alte explicatii.
Ce insemnase ea pentru el?! Greu de spus. La inceput, cand a vazut-o prima oara a stiut ca o s-o iubeasca, dar un sentiment de frica i-a cuprins intreaga fiinta. El nu mai iubise pe nimeni. De ce acum pe ea? Era o necunoscuta, cum sa puna o necunoscuta stapanire pe sufletul lui?

Frica aceasta, departe de a fi reala, l-a facut sa fuga de propriile lui sentimente, visul lui a incetat cuminte la fel cum a inceput. In egoismul lui si-a dorit s-o aiba macar pentru o seara. O seara si apoi viata lui ar fi decurs la fel de firesc ca pana in clipa cand ea a indraznit sa-i iasa in cale.

S-a intamplat exact cum si-a dorit, parca a fost scenariul unui film: a vrut-o pe ea, cea mai frumoasa. Si a avut-o. A fost cea mai frumoasa noapte de dragoste din intreaga sa existenta. Mainile lui puternice alunecau pe trupul ei catifelat. Descoperind pasiunea care se ascundea in ea. Vroia s-o simta cat mai aproape, sa devina una si aceeasi fiinta. Buzele lui fierbinti alunecau pe sanii ei plini de dorinta. Iar ea, ea era prizoniera nebuniei lui.

In acele momente el stia ca desi acum el era cel care-o poseda, in final cel posedat va fi el, poate pentru tot restul vietii.

Si, desi isi dorea s-o iubeasca cu fiecare parte a corpului lui, frica aceea nebuna nu-i dadea pace. Ii era frica sa se lase iubit si se temea ca poate el nu ar fi capabil de sentimente atat de marete. Era mai simplu sa iubeasca mai multe femei, decat sa iubeasca una singura. Fugea astfel fara sa-si dea seama poate de singura sansa care i se oferea in viata: aceea de a iubi si de a fi iubit. Nu stia nefericitul ca o mare iubire nu intalnesti decat o data in viata. Sau poate nu-i pasa. Au mai fost seri in care a fost a lui, dar nimic nu l-a facut sa o vrea pentru totdeauna. De fapt sufletul lui isi dorea asta, doar ca nu avea curaj s-o spuna cu voce tare.

S-a multumit astfel s-o piarda desi o iubea. Isi hranea sufletul cu cate o noua cucerire in fiecare seara. Asta pana cand a vazut-o pe ea la bratul altui barbat. Il durea si nu stia de ce. Era atat de simplu si la indemana raspunsul: pentru ca o iubea. Dar acum alt barbat ii poseda trupul si sufletul.

Cecilia

---