Setari Cookie-uri

Iubirea pentru un profesor

Scandalul recent legat de profesoara care avea, sau nu, o relatie cu fostul sau elev m-a pus pe ganduri, insa, intr-un mod ciudat, mi-a provocat amintiri dintre cele mai placute. Cred ca multe dintre noi am avut macar o data o slabiciune pentru un profesor fie mai tanar, fie mai frumusel, ori mai bland ori Dumnezeu stie ce calitati n-au atras atentia.

Scandalul recent legat de profesoara care avea, sau nu, o relatie cu fostul sau elev m-a pus pe ganduri, insa, intr-un mod ciudat, mi-a provocat amintiri dintre cele mai placute. Cred ca multe dintre noi am avut macar o data o slabiciune pentru un profesor fie mai tanar, fie mai frumusel, ori mai bland ori Dumnezeu stie ce calitati n-au atras atentia.

Eu, spre exemplu, eram topita dupa unul din asistentii mei din facultate. Ii sorbeam cuvintele la fiecare seminar si nu as fi indraznit vreodata sa apar in fata lui fara sa fi citit macar de doua ori cursul din ziua respectiva. Avea un grozav talent de a vorbi si de a explica si ar fi fost imposibil sa nu-l indragesti. Avea unui soi de a preda astfel incat ar fi fost cu neputinta sa pleci de la seminar fara lectia gata invatata. Unde mai pui ca era tinerel, proaspat iesit de pe bancile facultatii, frumusel, inteligent si simpatic. Cum sa nu-l iubesti?

Unei alte colege i se scugeau ochii dupa el. Invatase sa scrie fara sa se uite pe foaie fiindca il privea ca vitelul injunghiat in timp el ii dicta, iar ea mazgalea fara sa priveasca hieroglifele. Ne suceam gatlejul pe holurile facultaii si o blestemam pline de invidie, seara de seara, in grup, pe femeia care, banuiam noi, ii statea alaturi.

Anii au trecut si am ajuns la finalul materiei pe care tinerelul frumusel ne-o preda. Sarbatoream toate nu atat examenul final cat faptul ca el nu ne mai era profesor iar noi, gasculitele, ne puteam incerca norocul fiecare cum o ducea capul. Insa, intocmai ca in filmele proaste, am primit vestea cea mare exact dupa terminarea examenului: “Liviu se insoara”, iar mai in spate susotelile se auzeau precum un ecou.

Ne-am petrecut doi ani de facultate luptandu-ne in visuri pentru el si tare a fost frumos. Am invatat pe rupte la o materie deloc usoara si ne-am distrat copios in acelasi timp. Si nu cred ca am facut nimic rau. Din pacate, nu orice poveste asemanatoare are un sfarsit la fel de fericit. Cred ca intr-un final este vital ca profesorul sa pastreze o distanta etica fiindca ispite vor veni intotdeauna din toate directiile. Si totusi, pana la urma, si profesorul este tot un om supus greselii...
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
5 Iunie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.