Am fost si eu amanta

Am fost si eu amanta. Si sotie. Am fost inselata. Si am inselat. Si tare am suferit. Mi-am distrus sufletul, rabdarea si capacitatea de a nutri sentimente pozitive pentru un barbat. Am dus razboaie aprige cu morala si principiile, insa a castigat sufletul meu. Am plans, m-a durut si am ranit la randul meu in lupta pe care o duceam cu mine insami si cu toti ceilalti.

Dar am iubit si nu regret nimic. Si daca ar fi sa dau timpul inapoi as actiona intocmai ca prima data. Chiar daca astazi ii cunosc copiii, chiar daca am cunoscut stigmatul unui divort in care tot eu am fost judecata desi ani de-a randul am cunoscut tradarea, rusinea si chiar pumnul, chiar daca stiu care va fi sfarsitul. Am simtit gustul ca pelinul al regretului si pe cel citric al tradarii, dar si dezgustul crunt al umilintei.

Am cunoscut rusinea de a fi aratata cu degetul si am plans nopti lungi la gandul ca sotia lui isi va parasi amantul si redobandi barbatul. Iar uneori, ca o strafulgerare, am simtit fiorul vinovatiei, insa l-am alungat, l-am sufocat, l-am ignorat cu buna stiinta cautandu-mi pretexte in fiece ungher al mintii si al sufletului. Am visat ca merit si eu sa fiu iubita neconditionat, mi-am dorit brate calduroase in jurul meu si dragoste si intelegere. M-am justificat ca eu iubesc cum alta nu ar putea, ca eu merit, iar cealalta nu, ca am fost inselata, insa pot insela si eu oricand. Iar pana astazi am reusit sa ma conving atat de mult incat sunt sigura ca eu si numai eu am avut dreptate, ca i-am ranit pe cei care au meritat, ca l-am iubit pe cel ce mi-a fost sortit.

Deunazi imi aminteam de imbratisarile sale. De dragostea cu care ma hraneam si suferinta ce-mi macina sufletul, de sentimentele dureros de contradictorii care sfidau logica. De mangaierile si saruturile pe care le pretuiam in fiecare clipa fiindca stiam oricand ca ar putea fi ultimele. De zilele in care ne ascundeam pierduti de lume, desprinsi din vieti cu lanturi si capestre, si ne iubeam precum doi desfranati fara rusine. Iar daca ar fi sa caut un rost pentru toate acestea, n-as stii ce sa spun mai intai de toate, caci am invatat sa traiesc si am dat viata la randul meu, iar acest miracol, intre toate, merita orice pret.

Am crezut ca odata cu pirostriile a venit linistea si pacea, ca il voi avea pana la batraneti adanci alaturi pe barbatul pe care l-am ales, ca nu-mi va mai fi dat sa sufar, sa plang, ori sa pierd. Dar amarnic m-am inselat si viata mi-a fost data peste cap atunci cand m-am asteptat mai putin de catre o femeie pe care eu o catalogam prin cuvinte care nu mi-ar fi permis sa le rostesc. Astazi am iertat si am uitat si am invatat ca-n viata si-n iubire mai ales totul ne este permis. Ca poti sa inseli, sa tradezi, sa minti, sa te furisezi prin cai imorale pe poteci ale vietii putin umblate si nerusinoase... ca poti sa fii amanta si sa nu regreti nimic.


Adina

---