Este lege sa nu ierti, daca stii ca nu poti uita

Probabil ca pentru a trece peste o tradare, oricat de mica ar fi aceasta, iti trebuie multa putere. Si eu pot spune ca am avut-o din plin. Nu o singura data mi-a fost tradata increderea si nu o singura data am iertat. Dar la ce folos ?

Atunci au inceput suspiciunile in legatura cu el, cu relatia pe care o aveam impreuna, cu oamenii din jur, cu parintii. Poate ca am renuntat la prea multe si poate ca am iubit mai mult decat ma asteptam. Poate ca am fost jignita si ... bruscata de omul in care aveam cea mai mare incredere.

Nu sunt foarte matura, am doar 18 ani si termin liceul in acest an. Probabil ca asta m-a impiedicat sa nu-mi iau lumea-n cap pana acum. Si probabil frica de necunoscut. Relatia despre care va povestesc m-a schimbat enorm, m-a adus in "lumea buna" sa zicem, am alta gandire, am alt aspect, pot spune ca el m-a transformat exact in ce a stiut el mai bine. O falsitate. Dar nu regret, pentru ca stiu ca l-am facut sa ma iubeasca, desi nu-mi poate fi fidel, si stiu ca intr-o isi va dori sa ma intorc la el, insa atunci va fi prea tarziu.

Pot spune ca totul a inceput acum 4 ani, in prima zi de scoala, cand totusi eram o copila, care ... nu stia ce este iubirea, sentimentele si tot ce este legat de ele. L-am vazut, stiam ca nu am prea multe sperante, el ramanea doar colegul din fata mea. Si a trecut un an, in care nu ne-am cunoscut, desi eram in aceeasi clasa, el un smecheras, iar eu o fata cuminte, care avea ora de ajuns acasa, fixata de parinti, aveam alti prieteni, .. pe scurt, alta viata. Si probabil daca nu erau glumele celorlalti nici acum nu eram impreuna. Tot ce se intampla in viata, se intampla cu un motiv... Poate ca motivul nostru a fost sa fim impreuna la urma urmei.
Au urmat cateva luni in care am devenit cei mai buni prieteni, luni in care stateam impreuna la scoala, ne cautam imediat cum ajungeam acasa, mesaje... cu sutele, si .. cativa pupici si priviri subtile.
Totul a disparut in 5 luni cand, poate din prea multa dragoste, eu am gresit, iar el... n-a iertat.

A trecut un an in care nu ne-am spus nimic... sau poate ca ne-am spus, dar nimic de bine. Erau certuri zilnice, ajunsesem sa-l urasc. Imi doream sa-l urasc. Si poate ca din dorinta de a-l face sa sufere, pentru ca-mi dadusem seama ca tine la mine, dar din cauza celorlalti nu ma vroia langa el... m-am daruit altuia. El, care trebuia sa fie primul, care trebuia sa ma iubeasca; el, pe care-l doream atat de mult, sa ma atinga, sa ma mangaie... din cauza orgoliului, si din cauza prietenilor, a pierdut toate astea.

---