Femeile... Sunt peste tot. Vorbesc. Pretind ca vorbele exprima cu precadere gradul de inteligenta al unei persoane. Se misca. Vor sa te impresioneze. Isi plimba trupurile de colo colo crezand ca nasurile se misca inspre directia lor.
Bineinteles ca si atunci sunt preocupate mai ales de aspecte superficiale: rochia trebuie sa fie alba si infoiata, culorile aruncate pe fata sa nu curga, celulita ascunsa bine sa nu iasa la vedere, colaceii de grasime sa nu se vada prin corsetul de mireasa. Dupa ce ziua s-a consumat, te trezesti ca ai fost dus de nas. Abia atunci ii vezi mustata, ii vezi cele trei cosuri de pe fata, constati ca acele coapse atragatoare sunt purul efect al consecventei cu care merg la sala. Cand le spui ca tu vezi verde, o sa fii intrebat daca sigur nu e verde in dungi. Cand le minti ca arata bine, se si grabesc sa se inroseasca. Vai, vai... chiar sa te creada?
M-a inzestrat mama natura (oare de ce si natura trebuie sa fie de genul feminin!!!!????) cu toate trasaturile psihice prielnice crearii unui mediu in care este floare de mustar sa dezvolti antipatie fata de femei. Vezi lipsa lor de logica in multe din actiunile lor si dai inainte cu demersul tau de ura. Ca doar e justificat! Femeile spun ca te iubesc mai mult decat orice pe lume, dar asta nu inseamna decat ca lumea lor trebuie sa fie tare mica si limitata. In alte vremuri, nu trecute pentru toti, pretindeau ca se pricep la stat in fata cratitii sau se plangeau ca sunt apreciate in functie de calitatea continutului tigaii. Le-am demonstrat ca cei mai buni bucatari din lume sunt barbati. Ne mandrim cu ceea ce iese din tigaie. S-au bagat peste noi in fata calculatorului si ne-au invadat terenurile de fotbal. Au inceput sa ne consume berea si sa ne imprumute intr-o forma alterata rau de tau injuraturile. Noi nu ne-am bagat in trusele de fardat. Nici macar originalitate? Echitate?