Gelozia, sora buna cu nebunia

“Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului, exaltarea eu-lui, despot, exigent, vanitos, care nu poate sa se uite si sa se subordoneze.”( Henri-Frederic Amiel)

“ Nu ma lasa sa port fusta scurta” imi spunea incantata o prietena depre viitorul ei sot, luand gelozia lui drept dragoste nemuritoare. Desigur, poate fi induiosator sa-ti vezi iubitul atat de speriat de perspectiva de a te pierde, insa uneori sentimentele depasesc limita normalitatii, iar lucrurile iau o intorsatura urata.

Gelozia apare instinctiv atunci cand esti indragostit iar acest lucru este de necontestat. Un sentiment perfect normal, atata timp cat se incadreaza in limite rezonabile, iar cel care traieste aceste sentimente este constient ca trebuie sa se controleze si sa-si dea seama singur atunci cand exagereaza.

Pentru a explica existenta acestui sentiment neplacut care apare intr-o relatie de dragoste ca un vierme intr-un mar rosu delicios, psihologii ne dau ca exemplu animalele care traiesc in grup. Intre acestia exista un mascul dominant care are parte de cele mai multe femele sau detine femelea cea mai apta din punct de vedere reproductiv. Cand apare un alt mascul care atenteaza la “proprietatea” celui dintai e ca si cum ar contesta autoritatea acestuia amenintandu-i in acelasi timp linia genetica care risca astfel sa se stinga. Apare astfel in masculul dominant instinctul de a-si apara statutul. Instinct care in cazul oamenilor se cheama gelozie. Pentru ca, intr-un mod mai putin clar, subconstientul nostru transmite cam aceleasi mesaje, declansand gelozia. In cazul femeilor nu autoritatea sau linia genetica este cea care se simte amenintata ci siguranta pe care un mascul le-o ofrea in cresterea si sutinerea copiilor.

In timp ce barbatii se manifesta prin furie, violenta si nevoie de razbunare, femeile au mai degraba tendinte depresive sau chiar autodistructive.

Ceea ce ne diferentiaza de animale in mod fundamental este faptul ca noi avem capacitate cognitiva, avem inteligenta. Sau cel putin ar trebui s-o avem. Inteligenta este cea care ar trebui sa te ajute sa treci printr-un filtru trairile, sa le intelegi si sa le controlezi. Insa in cazul in care avem de-a face cu o manisfestare patologica, acest lucru nu mai este posibil. “Sindromul lui Othelo” sau “delirul de infidelitate” cum mai este numita aceast amanifestare, apare de obicei in cazul oamenilir cu un respect de sine scazut, dependenti de partenerii lor si cu o viziune speciala asupra lumii inconjuratoare, foarte susceptibili la o posibila amenintare sau exploatare de care ceilalti. Acesta este gelozia care depaseste limitele normalului si in cele mai multe cazuri nu poate fi trata in ciuda faptului ca medicatia potrivia combinata cu sedinte de psihoterapie reprezinta o solutie care da rezultate. Aceste persoane sunt atat de convinse ca ceea ce se petrece in capul lor este real incat nu sunt capabili sa recunoasca faptul ca au o problema si drept urmare trebuie sa accepte ajutor specializat.

---