M-am indragostit de un pervers

Ador mirosul de asternuturi in care tocmai am facut dragoste. Miros a parfumuri si a carne si a amor. A pasiuni si minciuna si orgasm. Imi place sa imi cufund fata in perna lui si sa raman asa, nemiscata, cateva clipe in care rememorez clipele de placere.

Cred ca cei care adorm ‘imediat dupa’ sau se arunca insetati intr-o tigara cu gust de cliseu pierd ceea ce e mai bun intr-o partida de sex. Fiindca atunci cand esti in extaz, nu te poti bucura si nu poti savura placerea in ritmul lent in care poti rememora, cu mintea inca scaldata in endorfine, savoarea unei penetrari zguduitoare sau a unui climax eliberator.

Am dezlipit genele de dimineata, dupa numai vreo doua, trei ore de somn, cu un zambet perves imprimat pe chip. Nu mi-l pot sterge nici acum, desi imi repet, printre chicote, ca nu am niciun motiv: el nu este barbatul visurilor mele. Si apoi imi repet, uneori cu voce tare, alteori in gand, dar rasunator, ca nici n-ar trebui sa fie. Ca am invatat, dupa atat amar de vreme, sa traiesc clipa. Ca mi-am redat sansa de a o trai si ca o merit. Si ca orice as face, trebuie sa nu regret si sa nu plang. De altfel, ar fi stupid sa plang fiindca nu am pierdut niciun barbat. Am castigat o noapte de amor. Oare?

Am crezut ca barbatii care nu vor sa se insoare, aceia pe care ii vezi zburand din floare in floare, vor doar sex. Fara emotii, fara complicatii. Numai placerea fizica pe care si-o pot provoca reciproc un barbat si o femeie intre care exista o chimie hormonala.

Dar nu. Astazi stiu ca lucrurile nu stau intocmai. Fiindca sunt unii barbati care nu se multumesc doar sa iti atinga trupul. Au nevoie si de sufletul tau. Nu pentru ca ti l-ar fi oferit pe al lor in schimb, ci pentru ca sunt perversi. Pentru ca pentru ei nu este un sport numai sexul, ci si provocarea suferintei. Asemenea barbati nu te doresc pentru ei, insa vor sa ii iubesti numai pentru ca apoi sa te arunce cat mai departe.
De ce? ma tot intreb. De vreme ce iti ofer pe tava trupul meu si iti provoc placere asa cum stiu eu mai bine, de ce este necesar sa imi provoci suferinta? De ce nu te poti bucura pur si simplu de orgasmul pe care ti-l provoc? De ce imi aduci lacrimi?