Revolta femeilor: Si totusi, barbatii ce fac?

Sunt o femeie moderna, cel putin asa ma laud. Dar oare am o relatie moderna? Cam asa suna una dintre intrebarile care mi-au trecut prin cap dupa o discutie mai 'aprinsa' cu prietenul meu, numit de acum incolo simplu, El. Oare ma pot lauda cu o relatie in care intr-adevar responsabilitatile si sarcinile se impart 50/50? Voi puteti sa spuneti asta?

Dupa cum se observa astazi nu vom vorbi decat tangential despre sex, despre iubire, despre fericire s.a.m.d., vom discuta despre rolul femei si al barbatului in cadrul cuplului si despre 'drama' cuplului de astazi prins intre stereotipii traditionale si tipare moderne importate.

Am crescut intr-o familie tipic romaneasca in care mama facea cam tot, cel putin asa mi se parea mie, copilului care se minuna de super-femeia pentru care ziua parea sa aiba mai mult de 24 ore si pe care nu o vedeam decat rar dormind. Se culca dupa mine si se trezea inaintea mea, mergea la munca si se ocupa de casa, facea mancare, spala, calca ba chiar mai si repara chestiile stricate. Ma veti intreba ce facea tata. Muncea iar cand mama chiar nu avea timp sa faca ceva (cum ar fi sa ne pregateasca micul dejun) tata era cel care ii prelua sarcinile.

Asta e imaginea cuplului traditional cu roluri clar definite. Femeia gateste, face curatenie, creste copii si are grija de casa. Barbatul face toate acele lucruri 'dificile': se asigura ca ai un acoperis deasupra capului, poate arunca gunoiul (variaza de la un cuplu la altul) si repara diverse (desi acum a repara ceva- de la o masina pana la o priza- inseamna sa stii pe cine sa suni).

Asa am invatat ca trebuie sa fie o femeie. Femeia se ocupa de casa si barbatul aduce banii. Bineinteles, in contextul in care un salariu cu greu poate acoperi nevoile unei familii si in care e destul de frustrant sa stai cu o diploma in dulap si sa stergi praful prin casa, si femeia aduce bani. Insa asta nu inseamna ca tot ce tine de casa nu ii revine tot ei. Daca barbatul face ceva ce tine de domeniul domestic atunci 'o ajuta'.

Am ajuns la randul meu in situatia mamei (exceptand partea cu copii). Muncesc, incerc sa termin un master si mai incerc sa imi indeplinesc sarcinile domestice. Le spun sarcini pentru ca inca le vad asa, responsabilitatile mele: sa-mi tin casa curata, sa ma gandesc ce gatesc pentru cina, sa tin minte ce si cand trebuie cumparat sau achitat etc. Cat despre ce face El, El ma ajuta. Cand El se spala vasele o face pentru ca se ofera; daca nu se ofera sau nu il rog eu atunci sarcina imi revine mie. Cam asa merge cu orice altceva, exceptie facand curatenia generala in care dupa ceva eforturi (crize de nervi, discutii in contradictoriu, 'greve') am ajuns la sarcini egale. Nu vreau sa se inteleaga de aici ca El este un fel de trantor deoarece nu e cazul. Problema e ca si El a crescut intr-o familie tipic romaneasca, si El a fost supus 'rolului'. Asa ca fiecare dintre noi are rolul lui pe care il joaca mai rau sau mai bine.

---