Intre noi e dragoste cat un continent

Cand eram in clasa a 11a, am participat la olimpiada de romana. Imi aduc aminte si acum ca unul dintre textele pe care care le-am avut de analizat a fost un fragment din Geniu pustiu. Era chiar pasajul in care Eminescu il descria pe Toma Nour. Frumos, de o frumusete demonica cu parul negru stralucit, de o genialitate salbatica.

Pe Toma al meu l-am cunoscut la o nunta. L-am vazut de la distanta si cred ca am ramas paralizata cateva secunde. Era asa cum il vazusem eu, visand noaptea cu ochii deschisi. Inalt, subtire, brunet, cu ochii arzand in cap de inteligenta si revolta launtrica.

Parea neatins de toate cele din jurul lui, locul lui nu era acolo. Parea coborat dintr-o pictura. Un inger tanar, serios si naprasnic, picat din cer printre muritorii de rand. Stiu ca m-am holbat la el. Cu siguranta asta am facut. Nu m-am uitat, nici nu l-am privit. M-am holbat. L-am urmarit cu privirea toata seara. Zambea din cand in cand, vorbea calm si senin. Parca nu lua nimic in gluma. Apoi de la masa lui s-au starnit ropote de apaluze.

Cei de pe langa el ii strigau numele si il incurajau. L-am vazut mergand apasat spre scena, ca si cum era obisnuit ca privirile sa fie atintite asupra lui. A imprumutat o vioara de la unul dintre “artistii” care chinuiau arcusul pana atunci in ritmul unor sarbe schiloade si cacofonice, de parca-si lua in ras muzica romaneasca.

A inceput sa cante balada lui Porumbescu. Intai lin, ca si cum ar fi avut la dispozitie tot timpul din lume. Apoi din ce in ce mai tare, draceste, fermecator, apasator. Se facuse liniste. Toata lumea isi tinea respiratia. Pana si cei care se intrecusera-n bauta parca incepeau sa se dezmeticeasca. Fara sa-mi dau seama, m-am ridicat si am continuat sa ma holbez la el, vrajita de sunete si de imaginea lui.

sursa foto: shutterstock

Apoi nimic! Ce-i? S-a deschis cerul? S-a daramat vreun munte? Vreun inger s-a pogorat vestind Venirea cea Mare? Nu. S-a oprit el din cantat. A pus vioara jos si a plecat, scarbit parca pentru a a fost nevoit sa se dea in spectacol.

Am vrut sa alerg dupa el, sa-i spun sa stea dar picioarele mele nu m-au ascultat. Nu mai stiu cum a trecut timpul si cum am ajuns acasa. Am incercat sa-l gasesc cumva dar pe cine sa intrebi din lumea asta, mai ales ca are un nume asa de comun?! L-am sunat pe ginere fara sa ma gandesc la luna lui de miere si l-am intrebat cine e si cum pot sa-l gasesc. Mi-a spus ca venise insotind pe cineva si ca nu avea numarul lui de telefon. Cred ca incepusem deja sa ma resemnez si am adormit intr-un final. Trecusera deja doua zile in care eu ascultasem obsesiv balada fara sa pot inchide un ochi.