3 nunti si-o domnisoara de onoare: Blestemul fetei batrane

Nu am visat niciodata cu ochii deschisi la nunta mea. Nici nu m-am gandit prea serios la asta. Dar am rubedenii multe, raspandite in toate colturile tarii si trebuie sa onorezi cum se cuvine fiecare cumetrie, mot si inmormantare in parte, altfel de afurisesc babele.

Asa ca am batut tara in lung si-n lat, ba chiar si pe diagonala, de la un oras de pe malul Dunarii pana hat, unde intoarce vantul si se agata harta-n cui, mai sus de Radauti.

Nunta 1: Din Drobeta-n toata tara

Sa fiu sincera, pe verisoara care-si punea pirostriile n-am mai vazut-o de cand nu avea niciuna dintre noi buletin. Aber eu eram vara de la Bucuresti, motiv de fala si mandrie-n sat.

Drept pentru care m-a luat de domnisoara de onoare. M-am drapat intr-o rochie neagra de vaduva pentru ca eram cu treaba pacatoasa pe cap si-am zis Doamne-fere’ de accidente-n toiul vreunei sarbe. Doar in reclamele la tampoane frumos mirositoare am vazut femei imbracate in alb frecandu-se cu fundul de bara autobuzului.

Una peste alta, nunta a fost pe terasa unui restaurant. Daca iti faceai putin curaj, ajungeai pe malul Dunarii de unde se zareau luminile bulgarilor.

Pasamite verisoara mea a fost insa pofticioasa si a mancat din tuci pentru ca a plouat cu galeata, ca la potop. Nu-i bai, imi spun! Ma incing bine cu un pahar, hai doua de vin, bat sarbe si nici nu mai bag de seama.

foto shutterstock

Numai ca socotelile mele nu s-au pupat cu planurile miresei. In loc de sarbe, m-am ales cu niste hore de mana topaite maruntel pe loc de ma impiedicam in picioare si nu mai pricepeam care-i stanga si care-i dreapta.

Dupa ce a terminat gurista de populare cu cantul de privighetoare gutunarita, au urmat in programul artistic nelipsitele frecari traditionale de burice. Solistul era tinerel, spilcuit cu gel in cap (putea sa fie si apa cu zahar, nu zic ba), ciocate lacuite cu varf ascutit, ce mai! Visul meu din adolescenta!

Am stat toata seara pe scaun, am baut de m-a luat ficatu’ si n-am vorbit cu nimeni, cel putin pana cand flacaii bastinasi s-au afumat bine cu trascau si sacaz ca sa prinda curaj.

La un moment dat doi mandruti si-o mandruta vin la masa mea sa ma ceara la dans pe cea mai noua manea, fara numar se stie! Ridic nasul din paharul de vin si refuz politicos, motivand ca piesa muzicala nu este tocmai pe placul meu si-am si-o basica la deget care ma seaca pana la inima.

Masculul alfa se uita cu dispret la mine si-mi zice:”Da’ ce pisi, la Bucuresti nu va place manelele? Una lumea-i proasta rau! Joaca, fa! mai zice el, altoindu-si mandra peste partea dorsala.