Maratonul sarmalelor: make love, not sarmale

Barbatul din dotare se transforma in carator de sacose si spargator de nuci (rol preluat ocazional si de vreunul din copii, daca acesta are proasta inspiratie sa nu iasa afara de la ora 8.30 am).

In aceste prea-sfinte zile incepe maratonul sarmalelor si al cozonacilor... timp de 48 de ore gospodinele se inchid misterioase in 'templus sacrificius femininus', pe numele lui vulgar: Bucataria. Dupa care, desigur, 3 zile zac in pat intepenite, cu varice si tot felul de dureri: de sale, de picioare, dar mai ales cu durerea imposibil de alinat din suflet ca... nu a iesit totul perfect. Pentru ca, nu-i asa? mereu exista cate o matusa/nora/cumnata/soacra care nu apreciaza cum se cuvine munca depusa: "Ai vazut? nici nu s-au atins de sarmale! si cat am muncit la ele"; "Toba a fost un deliciu si de abia au gustat din ea"; "N-ai curatat, draga, bine matele alea, n-ai vazut ca au ramas carnatii aproape neatinsi?"; "Am auzit-o pe maica-ta cand comenta ca tortu' nu e prea insiropat; doar ai vazut ca am pus toata zeama de la compot. Ce, sa iasa ca tortul ei de anul trecut, care trebuia mancat in farfuria de ciorba?"; "Si nepota-tu si-a bagat masinuta direct in salata de boeuf, mi-a stricat tot ornamentul! doua ore am muncit la el".

Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu toate domnele care chiar in momentul asta asuda din greu in incaperea aia odioasa de ¾ m. Spre apararea mea pot doar sa spun ca pot trai ani buni fara sa mananc sarmale, caltabosi, toba, carnati, cozonac, etc.

Ce as vrea insa eu sa zic, cu o voce mica si spasita (din varful patului si cu laptop-ul in brate) este ca, dupa mintea mea, decat o mie de feluri pe masa pregatite 'in house', dar cu gazdele mega-epuizate si cu creierii in batista in ziua de Craciun, mai bine cu o friptura banala, dar cu gazdoii odihniti si bine-dispusi. Supra-epuizarea si nervii aferenti sunt un pret mult prea mare de platit, in conditiile in care NU nu-i poti multumi pe toti. Si NU, nu toate ies perfect.

Rolul unei femei este (printre altele) sa creeze o atmosfera cat mai placuta si mai amuzanta in casa, nu sa il concureze pe CTP la incruntaturi si acreala. Si nici sa joace rolul de prima-victima-a-bucatarelii cand nimeni (NIMENI) nu-i cere acest lucru. Si daca totusi exista cineva care sa-i ceara dazmaturi culinare, atunci acel cineva sa puna manuta lui proprie si personala sa ruleze sarmale grasane si sa descante aluatul de cozonac.

Asa ca, doamnelor si domnilor... make love, not sarmale. Parerea mea.

Un articol de Elena Popa

Foto interior si prima pagina: femeie muncind acasa, Shutterstock