De ce pierd baietii buni?

Prietenele mele sunt o inepuizabila sursa de inspiratie atunci cand vine vorba de povesti de dragoste cu morala iar Irina este una dintre ele. Am crescut impreuna, in acelasi bloc. Taica-su, dupa Revolutie, a fost unul dintre cei care au luat calea strainatatii. Si pentru ca avea pricepere, nea Torica s-a apucat de bisnita si contrabanda cu produse luate din Germania.

Imi aduc aminte ca aveam vreo 7,8 ani si ne uitam amandoua cu ochii cat cepele la filme pe caseta aduse de la nemti. Si sa nu va inchipuiti ca ne incurcam cu desene animate. La o adica, erau aduse de taica-su si astea nu erau de interes pentru publicul lui tinta. Aducea filme de duzina, cu batai, impuscaturi si efecte speciale mizerabile.

Era clar ca era zi de sarbatoare atunci cand toata scara se uita la filme cu „Bruzli”. Nea Torica scotea televizorul in fata blocului (statea la parter) si venea toata scara ba cu berica, ba cu bomboana agricola, dupa posibilitati.

Eh, intr-o zi, eu si Irina ne uitam la ceea ce aveam sa aflu mai tarziu ca era un film cu Dolph Lundgren, Tia Carrere si Brandon Lee, baiatul lui „Bruzli”. Intre noi fie vorba, era printre ultimele filme ale lui Brandon, inainte sa moara ca si tatal lui, pe platoul de filmare. Dar asta este un alt subiect. Oricum, era vorba despre un detectiv, prostituate drogate, o crima prin decapitare si mafia japoneza, departe de ceea ce ar fi trebuit sa vada doua fetite la televizor.

In orice caz, personajul feminin principal, Minako, era rapita de baiatul rau si tatuat iar eroul-detectiv Dolph o salveaza. Irina mea ofteaza cu jale si spune: Ce proasta e chinezoaica asta!
Minako, dupa parerea Irinei, era proasta ca n-a ramas cu japonezul mafiot. Da, bine, era baiatul rau, traficant si criminal, nu era prea frumusel si nu avea nici macar simtul umorului. Dar, spre deosebire de eroul pregatit de sacrificiu, avea bani.

foto shutterstock femeie blonda

Cam atat a inteles Irina mea din viata si, ce-i drept, intotdeauna a fost educata in spiritul asta. Pentru ea si familia ei, totul putea fi cumparat cu bani, inclusiv fericirea. Atunci cand am crescut si am intrat amandoua la acelasi liceu, ea era deja corupta si ahtiata dupa „bulioane”, asa cum spuneau ei in casa la milioane. Umbla drapata in cele mai ostentative haine posibile si suflata-n aur din cap pana-n picioare, via cercelul cu fluturas din buric, de te puteai uita la soare dar la Irina ba!

De scoala nu prea ii ardea pentru ca ii umblau ochii dupa baieti. De altfel, ea a fost prima dintre noi care si-a pierdut virginitatea, cam pe la sfarsitul clasei a IX-a. Primul ei iubit era baiatul prefectului iar eu radeam mereu de ea c-o sa ajunga ispravniceasa. Irina clipea nedumerita la mine, complet indiferenta la referintele mele catre Alecsandri.

Anii au trecut unul dupa altul iar Irina isi schimba iubitii cum imi schimbam eu caietele dictando, in speranta ca o sa se indragosteasca vreunul de ea, si-o s-o ia de nevasta la bine si la rau, la saracie dar in special la bogatie. De la baiatul prefectului, a trecut la baiatul samsarului local apoi la cel al camatarului. Companie selecta, dupa cate se vede. Eu am ajuns la facultate in Bucuresti, Irina a ramas acasa sa-si numere, pardon, sa-si gaseasca marea dragoste.

Ne-am intalnit peste cativa ani, atunci cand eu faceam primii pasi in cariera si ea in Bucuresti. M-am uitat de doua ori la ea, sa fiu sigura ca e cine credeam eu. Era machiata strident, imbracata vulgar, cred ca un pic botoxata si cu niste belciuge de aur in ureche care-i trageau capul in jos. Arata cu cel putin 10 ani mai in varsta dar asta este un lucru bun. Cel putin asa parea mai apropiata ca ani de domnul usor grizonat in bratul caruia si-a infipt unghiile false.

M-a invitat la ea la o cafea, cand domnul nu era prezent, ca sa vorbim si noi „ca fetele”. Ceea ce in public era iubitul, sotul sau dragule, intre 4 ochi s-a transformat in „tap batran”, „impotentul”, „dobitocul” si, ma rog, alte cateva de care mi-e jena sa va spun. Desi baga bani in fundul ei lucrat la sala, Irina mea, ca sa vezi, nu era fericita.

Partenerul ei nu prea o baga in seama sub asternuturi si cand o baga, o baga putin si prost. Din pacate pentru ea, asta a fost singurul lucru prin care credea ca poate cuceri si lipsa interesului sexual al partenerului o lasa pe Irina dezarmata.

Partea proasta nu era asta. Mai rau era ca Irina, citez, s-a indragostit „ca tampita si ca idioata” de un barbat de-o varsta cu noi. Nu doar ca era frumusel si dezgehtat, dar o baga-n seama de nu mai putea Irina sa mearga drept vreo doua zile la rand.

Eu, ca naiva, am intrebat-i de ce nu il paraseste pa actualul ca sa isi traiasca iubirea-n tihna cu celalalt. Ce-ai, fai fata, esti proasta?Cum sa-l las? Pai icsulescu, adica ala mai tanar, e mecanic. De abia are el din ce sa traiasca, pe Irina cu ce s-o imbrace in aur.

A fost prima data in viata cand mi-a venit sa trag pe cineva de ciuf. Imi spunea, pe de-o parte, ce frumos se poarta mecanicul cu ea, cat o iubeste si-o ridica in slavi, cat ii gadila orgoliul si alte cele, ma rog, tandreturile obisnuite sub clar de luna. Dar n-are bani. Prin urmare, ea o sa astepte ca mecanicul sa se sature de ea si ea ramane cu partenerul oficial.

Acest lucru s-a si intamplat. De altfel, m-a chemat si la nunta. Cand a fost mireasa, Irina a aratat ca o varzuca sclipicioasa dar cu o talanga de aur la gat. Mirele puriu era mandru cu ea la brat si complet indiferent la barbatul trist, de pe margine. Era imbracat in blugi si camasa in carouri, cu mainile in buzunar si capul plecat. A indraznit sa fure o singura privire catre Irina apoi a plecat fluierand usor a paguba.

foto prima pagina shutterstock barbat cu flori

---