Sufletele pereche: povestea oamenilor mari

Si asa fiecare din voi decide sa se multumeasca cu ce primeste. Alaturi de un tip mediocru care nu intelege nici jumatate din ce vorbesti, care nu te aude nici macar cand ii tipi in ureche, care incearca mereu sa te schimbe, sa te transforme in aceeasi fiinta mediocra ca el pentru a te putea iubi. Dar sufletul tau lupta. Nu vrea sa se lase metamorfozat din lebada in ratusca cea urata, de aceea petrece cel mai mult timp singur, visand, plangand, dar fara a mai spera vreodata la stele. Nu iti ramane decat sa faci ceea ce trebuie, pentru ca nu poti face ceea ce simti. Si ce sentiment ingrozitor te cuprinde cand stii ca ceea ce trebuie sa faci odata simteai ca vrei sa faci si nu puteai.

Cine stie poate veti mai trece din cand in cand unul pe langa altul, tu la bratul altuia si el cu alta la brat. Mereu altii langa voi, in timp ce voi sunteti aceiasi. In fiecare va cautati unul pe altul, dar stiti ca e in zadar. Niciodata nu se va putea termina ceea ce niciodata nu a avut sansa sa inceapa...

Un articol de Ioana Lidia

---