Dependenta - sora alienata a iubirii

Dupa mine, cea mai exacta si perfecta definitie a dragostei pe care am citit-o vreodata este: "Dragostea adevarata nu inseamna: nu pot sa traiesc fara tine, ci pot sa traiesc fara tine, dar nu vreau."

Constat cu tristete ca multi semeni confunda adictia emotionala cu dragostea. "Nu pot sa traiesc fara el", "viata mea n-are sens fara ea", "nu pot sa mai respir fara el". Va suna cunoscut?

Cine traieste intr-o dependenta emotionala de altcineva pina la un nivel aproape de patologie, este o persoana care are probleme serioase cu stima si increderea de sine.

O asemenea persoana aspira ca altcineva sa ii umple acel gol datorat absentei increderii in sine, imaturitatii emotionale sau poate a lipsei de iubire in copilarie, in perioada cea mai importanta a formarii structurilor personalitatii.

Persoana de care vorbim are nevoie ca altcineva sa o faca sa se simta ca merita sa fie iubita, sa se simta valoroasa, frumoasa, implinita, ea pe sine insasi fiind incapabila sa se aprecieze singura.

Asta o conditioneaza sa isi ataseaza pretuirea ei ca fiinta umana de reactia celuilalt. In timp isi transfera astfel, partial sau total, certificarea personala in celalalt, ba chiar si valoarea proprie in cele din urma. De aceea ea ajunge sa simta ca nu mai poate trai fara celalalt, ca nu mai poate respira fara celalalt. Pentru ca dintr-o fiinta creata initial pentru a fi o persoana intreaga si completa, ajunge un om ciopirtit.

Iar eventuala despartire de persoana de care este dependenta, ajunge sa fie la fel de traumatizanta ca amputarea brutala a unui membru. Pierderea partenerului ii anuleaza sensul vietii proprii pentru ca ea traieste simbiotic doar prin celalalt.

Pina acolo se ajunge, pentru ca ea nu isi mai traieste practic viata ei fireasca. E in alt film, unde viata proprie ii este directionata de regizorul ei, ci nu si-o traieste ea asa cum isi doreste. Daca se uita adinc in sine, va vedea ca de fapt atentia pe care o cere nu este neaparat cea venita de la EL, partenerul, ci este doar o nevoie pe care ea o are, un gol pe care il are de umplut in sufletul ei.

Dezechilibrul emotional le impiedica pe aceste persoane sa isi dea seama ca ei nu au nevoie neaparat si exclusiv de acea persoana cu tot ce reprezinta ea ci mai degraba au nevoie de un sot/partener, de o sotie/partenera care sa corespunda cu imaginea pe care ei si-au alcatuit-o in mintile lor ca ar fi acea persoana.