Am aflat apoi ca Aswad este intr-adevar din Cairo, stabilit de cinci ani in Romania unde se ocupa cu afaceri imobiliare si, culmea, ca este ortodox. Certitudinea ca este de aceeasi religie cu mine m-a impulsionat sa-i accept in urmatoarele zile invitatiile in oras, eliberandu-ma de orice temere ca ma voi izbi de conservatorismul si mentalitatea rigida a musulmanilor. Ma simteam usurata si implinita. Il simteam de fiecare data cald, afectuos. In plus, ma lasam rasfatata de cadourile luxoase pe care mi le facea in mod frecvent, de invitatiile sale in localuri selecte in care initial nu m-am regasit, dar treptat am deprins gustul acestor mici placeri ale vietii.
Uneori ma privea ca pe un copil, alteori ca pe femeia de care s-a indragostit nebuneste. Reusise sa-mi rastoarne intregul sistem de valori. Nu ma mai interesa ascensiunea profesionala dupa care tanjisem atat inainte (imi doream sa devin un critic literar de succes). Reusisem in doar cateva luni sa abandonez pasiunea mea primara, cititul, imi petreceam tot timpul alaturi de el. In singuratate nu numai ca ii simteam lipsa, dar ma simteam incapabila sa mai iau decizii fara a-l consulta. Il veneram si asta ma facea sa ma subapreciez. Prietenele mele nu-i agreau prezenta si ma avertizau permanent ca imi impune prea multe restrictii in existenta actuala spunandu-mi ca sunt orbita de iubire. Mi se pareau absurde aceste comentarii, iar Aswad, sesizand atitudinea lor oarecum ostila fata de el, incerca subtil sa ma indeparteze de ele, convingandu-ma ca sunt doar geloase pe ceea ce am eu, adica un partener ca el.

