Setari Cookie-uri

Intre iubire si compromis

Am avut multe relatii. Multe pentru mine, pentru sufletul meu care a ramas incarcat cu mult prea multe temeri si cu mult prea putine sperante. Am avut dezamagiri mari care astazi actioneaza ca niste frane in toate deciziile pe care le iau. Dar ma uit in jurul meu si vad ca ceva se transforma. Am iesit de doar cateva luni dintr-o relatie in care credeam ca voi ramane pentru tot restul vietii. Si am vazut asta: oamenii aleg compromisul.

Am avut multe relatii. Multe pentru mine, pentru sufletul meu care a ramas incarcat cu mult prea multe temeri si cu mult prea putine sperante. Am avut dezamagiri mari care astazi actioneaza ca niste frane in toate deciziile pe care le iau. Dar ma uit in jurul meu si vad ca ceva se transforma. Am iesit de doar cateva luni dintr-o relatie in care credeam ca voi ramane pentru tot restul vietii. Si am vazut asta: oamenii aleg compromisul.

Am multe prietene, multi prieteni. Au trait iubiri intense care s-au sfarsit prost. Apoi dintr-o data, cu un zambet larg, dar totusi artificial, m-au anuntat ori ca se casatoresc, ori ca se vor logodi, ori ca s-au mutat cu acel “cineva” impreuna. Nu vad in ochii lor sclipirea iubirii. Comportamentul lor e sec si resemnat. Ii intreb daca le e bine si imi raspund ca da, sunt linistiti. Asta isi doareau...liniste.

Oamenii care au iubit, a caror iubire a fost ingropata in vreun oarecare cimitir, fug de iubire. Raman blocati in viata, blocati intr-un compromis care le ofera un statut, o pozitie “in randul lumii”, un locsor caldut, niste cateva sperante si planuri de viitor. Dar nu e iubire. Poate deveni? Eu cred ca nu. Eu cred ca te poti minti, te poti autosugestiona doar pentru o scurta perioada. Dar apoi? Unde, cum si de ce sfarsesc aceste compromisuri? Dupa ce se naste un copil? In sala de tribunal? Sau fiecare isi gaseste un amant la un moment dat in patul careia...sau caruia isi alina traumele si frustrarile unei vieti...compromise in compromis.

De ce ne mor iubirile? Pentru ca iubirea e greu de trait. Greu de pastrat. Greu de pazit. Pentru ca de multe ori oameni cu personalitati mult prea puternice se iubesc iar iubirea lor e mult prea posesiva, geloasa, totala... Iubirea nu alege, din nefericire, in functie de compatibilitate. Iubirea nu este neaparat imparatasita. Iubirea, in esenta este nedreapta, fundamentalista, egoista si grea. Iubirea te face sa iti doresti ca lumea sa fie populata de singularul “noi”. Abia mai tarziu iubirea se poate transforma in ceva frumos, armonios si dulce...dar din pacate putine cupluri reusesc sa ajunga acolo.

Iar “blocatii in viata” suntem noi. Eu si prietenii mei. Eu si zeci de cunostinte in ochii carora recunosc acel gol resemnat. Ei, cei care aleg sa isi intemeieze o familie pentru ca familia, societatea, singuratatea, teama ii face sa paseasca pe drumul aparent sigur al “parteneriatului” pe viata. Apoi se nasc copiii doriti doar pentru a da sens unei vieti ratate. Iar apoi? Apoi?
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
11 Octombrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.