Setari Cookie-uri

Stiu ce este iubirea

Toti cautam iubirea, vorbim despre ea, o cantam, o scriem, o simtim analizand-o din mai multe aspecte: spiritual, social, biologic, chimic, fizic sau matematic: 1+1 fac 2. Si fac o paranteza in aminterea demonstratiei pur matematica si plina de viata, ce mi-a fost aratata de catre profesorul meu de " cifre si figuri" in care se regasea un adevar universal nepriceput de mine la acea vreme.

Toti cautam iubirea, vorbim despre ea, o cantam, o scriem, o simtim analizand-o din mai multe aspecte: spiritual, social, biologic, chimic, fizic sau matematic: 1+1 fac 2. Si fac o paranteza in aminterea demonstratiei pur matematica si plina de viata, ce mi-a fost aratata de catre profesorul meu de ” cifre si figuri” in care se regasea un adevar universal nepriceput de mine la acea vreme. El imi demonstra ca 1+ 1 prin diverse operatii ajungeau sa faca 3 si cat incercam sa gasesesc o eroare de calcul in artificiul su!

“Daca stii cum sa demonstrezi poti arata oamenilor ca nu intotdeauna 1+1 fac 2”

Si-i multumesc pentru ca este atat de adevarat!

Revenind la iubire 1+1 fac 2 sau 3 sau 4, din 1+1 se naste dragostea iar reciproca este valabila din dragoste se nasc cei 1+1. Hei si stau sa ma intreb oare eu stiu ce este iubirea, am trait sau o traiesc?

Si ma pierd in ganduri, imi dau seama ca pentru o secunda, un moment o viata ne pierdem de ce anume simtim. Refuzam un zid, zidul impus, dar in acelas timp adaugam caramizi din tot ce este in jur din invataturi strabune si prezente ce la radul lor reflecta viata altora, experientele oamenilor, mereu raportandu-ne si formand conexiuni cu un ideal, idealul “nostru“ dar construit de trecut nu de prezent.

Ce-ar fi daca acel 1 sa-l ia de mana pe 1-ul sau sa-si creeze propriul lor univers iar zidul existent sa fie zugravit in culorile lor,un graffiti pe zidul vietii. O linie deasupra alteia, un rosu peste griul celuilalt, apoi putin galben, urmeaza alb, mereu completandu-se in marele desen al vietii nefiind niciodata un sfarsit ci doar o opera de arta iar zidul lung si construit neincetat sa le fie doar panza pe care se joaca, scena unde isi canta neincetat lectiile vietii.

Si este asa frumos din sentimente si trairi din fericire si zambet, lacrimi si durere sa se faca acea opera de arta, mergand impreuna zi de zi, clipa de clipa in acelas plan mereu inaintand, oprindu-se putin sa-si priveasca impreuna autentica creatie, dand viata la un moment dat si lasand in continuare opera de arta sa traisca cu mai multe culori si cu diverse forme cautand tot drumul acel alb pur pe care il observa la trecerea anilor, doi batranei ce se privesc cu pofta de a mai desena in continuare pentru ca acum au si albul pur si l-au avut intotdeauna.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
15 Octombrie 2007
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.