De Institutul Kinsey pentru Cercetare pe marginea sexului si a reproducerii am aflat doar multumita filmului “Kinsey”, dupa cum multe dintre practicile sexuale contemporane ar ramane fie la nivel de fantezie nerostita, fie pitite printre mustrari de constiinta daca n-ar fi oameni printre noi dispusi sa spuna lucrurilor pe nume si adevarul verde in fata in legatura cu un tabu major al zilelor noastre – sexul. Despre cine sunt acesti curajosi, si cum ajunge societatea sa se plieze pe nonconformismul elitelor ei cu orizonturi deschise larg, trebuie sa vorbim in societatea romaneasca – macar si pentru ca practicile vazute ca “deviante” in mediul nostru conservator fac parte dintr-o miscare global recunoscuta si documentata, revolutia sexuala. Iar, gratie mijloacelor de comunicatie la care suntem cu totii conectati actualmente, optiunea ochelarilor de cal nu mai este viabila.
Aclamatul regizor Roman Polanski a fost arestat in sfarsit, pentru episodul de pedofilie din 1977, o acuzatie (si probabila sentinta) pe care le evitase luandu-si talpasita si evitand timp de 31 de ani tarile care au contract de extradare cu Statele Unite. Acum e inchis in Elvetia, desi “victima” lui pubera de-atunci are 45 de ani la ora asta; si, atentie, desi mai mult de 100 de colegi de breasla, printre care Woody Allen si Martin Scorsese, au semnat o petitie cerand eliberarea lui. Tot de actualitate momentan, la cunoscuta galerie Tate Modern din Londra, show-ul “Pop Life” scoate la rampa exhibitionismul artistilor contemporani – si nu e vorba de o hiperbola textuala aici, ci chiar de organe genitale, angajate in activitati si pozitii cel putin porno, toate pe post de exponate!
Atunci cand maiestria artistului Polanski se confunda cu miezul lui uman de o moralitate indoielnica, atunci cand sclipirea de geniu artistic se confunda cu valoarea de soc aferenta perversitatii – se impune o (re-)definire a artei, trasata constient, nu doar la nivel senzitiv. Dar provocarea la care ma angajez eu acum are mai mult de-a face cu un fenomen conex: redefinirea notiunii de pervers, care, mereu fluida, isi schimba pielea (niciodata naravul) prin word of mouth-ul initiat de nimeni altii decat pionierii, capetele luminate, deschizatorii de drumuri – pe sleau, de ce nu, artistii.
Aclamatul regizor Roman Polanski a fost arestat in sfarsit, pentru episodul de pedofilie din 1977, o acuzatie (si probabila sentinta) pe care le evitase luandu-si talpasita si evitand timp de 31 de ani tarile care au contract de extradare cu Statele Unite. Acum e inchis in Elvetia, desi “victima” lui pubera de-atunci are 45 de ani la ora asta; si, atentie, desi mai mult de 100 de colegi de breasla, printre care Woody Allen si Martin Scorsese, au semnat o petitie cerand eliberarea lui. Tot de actualitate momentan, la cunoscuta galerie Tate Modern din Londra, show-ul “Pop Life” scoate la rampa exhibitionismul artistilor contemporani – si nu e vorba de o hiperbola textuala aici, ci chiar de organe genitale, angajate in activitati si pozitii cel putin porno, toate pe post de exponate!
Atunci cand maiestria artistului Polanski se confunda cu miezul lui uman de o moralitate indoielnica, atunci cand sclipirea de geniu artistic se confunda cu valoarea de soc aferenta perversitatii – se impune o (re-)definire a artei, trasata constient, nu doar la nivel senzitiv. Dar provocarea la care ma angajez eu acum are mai mult de-a face cu un fenomen conex: redefinirea notiunii de pervers, care, mereu fluida, isi schimba pielea (niciodata naravul) prin word of mouth-ul initiat de nimeni altii decat pionierii, capetele luminate, deschizatorii de drumuri – pe sleau, de ce nu, artistii.
Kudika pe Facebook
Kudika pe Google+
Kudika pe Twitter
Kudika prin Rss