Cele mai frumoase citate de dragoste: Alfabetul iubirii dupa Ana Blandiana

Ana Blandiana s-a nascut pe 25 martie 1942 purtand numele de Otilia Valeria Coman. In familie si pentru prieteni, i se va spune Doina. Pseudonimul literar a fost luat de la numele satului Blandiana in care s-a nascut bunica materna a scriitoarei.

Anii de gimnaziu au fost ani de activitate intensa pentru poeta.Citeste mult, diseca literatura cu o inteligenta ascutita si precoce, participa la cenacluri. Traieste o perioada a incercarilor in toate genurile, a premiilor scolare si a concursurilor literare pentru elevi, a primelor versuri publicate in revistele de copii.Debuteaza in 1959 in revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate si semneaza pentru prima oara Ana Blandiana.

Tatal poetei este licentiat in drept si teologie, profesor la liceele Diaconovici-Loga si Mihai Viteazul din Timisoara. El participa ca preot cu grad de maior la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei si Cehoslovaciei, iar dupa razboi va fi profesor la liceul Partenie Cosma din Oradea.

Detinut politic si condamnat pentru "uneltire impotriva statului", moare la 49 de ani, intr-un accident, la scurt timp dupa deschiderea inchisorilor din 1964.

O adresa circulara emisa de la sectia de invatamant spre toate publicatiile din tara atrage atentia ca sub pseudonimul Ana Blandiana se ascunde fiica unui dusman al poporului. Timp de 4 ani, nu a mai avut dreptul sa publice sau sa intre la o facultate.

In 1960, se casatoreste cu scriitorul Romulus Rusan. Redebuteaza in 1963 in revista Contemporanul condusa de George Ivascu. In acelasi an, intra la Facultatea de Filologie a Universitatii din Cluj pe care o termina in 1967.

Un moment important in viata scriitoarei este aparitia primului volum de versuri, Persoana intaia plural, cu o prefata de Nicoale Manolescu, Editura pentru literatura, 1964.

Poeziile Anei Blandiana au, fara urma de indoiala, o mare finete a mesajului si o muzicalitate aparte , un picur delicat al rimei.

Amaraciune

Amar mi-e trupul si otravitor
Cu soarele prelins la subtiori
Cu fluturi beti de mine, rascoliti
Din larva sfaramate de doriniti
Pe care nu pot sa le-ncapa. Fugi!
De bratele profanatoarei cruci
In care, fericita, ma urasc.

Biserica

Bisericile n-au acoperisuri
Ci aripi zgribulite pe trup,
De sindrila,
Pe care va veni o vreme
Sa si le deschida
Si sa se inalte

Cuplu

Unii te vad numai pe tine
Altii ma vad numai pe mine
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.

Durere

Durerea nu e contagioasa,
Va asigur, durerea nu se transmite,
Nici un nerv rasucit din trupul aproapelui meu
Nu produce in mine sfasietoare atingeri.

Exil

Pornesc in mine in exil,
Tu esti patria mea
De care nu mai pot sa ma apropii,
Tu esti tara in care m-am nascut
Si am invatat sa vorbesc,
Numai pe tine te cunosc in lume.
Prin ochii tai am inotat de-atatea ori
Iesind pe mal cu trupul tot albastru.

Flacara

Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tau,
In lumina feroce
Invata-ma sa ard intunecat,
Modeleaza dupa forma aripilor
Flacara mea
Si purific-o de orice culoare.

Citeste pe Kudika.ro

Top 10 cele mai frumoase carti de dragoste din toate timpurile!

Alfabetul iubirii dupa Magda Isanos

15+1 Citate superbe despre dragoste si mancare

Citate speciale despre dragoste si suflete pereche

foto interior captura YouTube

---