Alfabetul dragostei. Cele mai frumoase citate despre iubire dupa Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu (n. 23.05.1942, Ramnicu Valcea) este un scriitor roman, filosof, eseist, memorialist, discipol al lui Constantin Noica si interpret, in perioada comunista, al filozofului german Martin Heidegger. Este directorul Editurii Humanitas inca din 1990 si membru al Grupului pentru Dialog Social. A republicat cartile si autorii interzisi in perioada comunista, devenind astfel filozoful eliberarii de ideologia comunista reziduala si a fost promotorul ideii de existenta a unui proces al comunismului.

Foto: Wikipedia.org, Torlena89

Cartile sale cele mai cunoscute sunt “Apel catre lichele” (1992), “Declaratie de iubire” (2001), “Jurnalul de la Paltinis” (1983), “Despre seductie”, “Scrisori catre fiul meu”, “Despre minciuna”, “Despre ura”, “Despre limita”. Stilul sau este elegant, bine ales, uneori teatral, lipsit de spiritul ludic al celor spuse sau scrise de Andrei Plesu, insa nu mai putin captivant si incitant.

Poti comanda online cartile lui Gabriel Liiceanu.

AFECTIVITATE

“Potentialul de sensibilitate al unui om scapa oricarui proiect educativ. Maturitatea noastra afectiva este o chestiune de traiect personal.”

APROAPE

“Pe toti oamenii care mi-au fost aproape i-am privit cu ochiul neindurator al iubirii mele pentru ei.”

ASTEPTARE

“Orice seductie cade pe un teren pregatit de asteptare si dorinta. Exista un a priori al dorintei care pluteste peste lumea oamenilor, un orizont in care ne scaldam cu totii si in virtutea caruia seducem si putem fi sedusi. Nimeni nu se poate sustrage acestui orizont. Toti asteptam ceva. Cu totii suntem orientati, printr-o dorinta confuza, catre zarile vaste ale vietii.”

CASATORIE

“Parte dintre nenorocirile care pandesc un cuplu in ziua de astazi se datoreaza in mare masura confuziei dintre iubire si ceea ce Hegel a numit „iubirea juridic-etica”, casatoria adica. De-a lungul istoriei casatoriei, societatea a ajuns sa regleze din afara ceea ce, ca intim, ar fi pretins doar un reglaj interior. Casatoria, cu toate ritualurile pe care ea le implica - culminand cu ceea ce a devenit astazi o „nunta cu dar” -, este varianta ce mai nerusinata prin care ceilalti navalesc in existenta ta, contribuie material la nasterea „fericirii” tale si sfarsesc prin a-ti intra in pat. Debutand din capul locului ca afacere („darul” in bani face parte din deliciile de debut ale casniciei si induce in aceasta ideea unei trainicii pe baze materiale) cuplul face un legamant nescris cu societatea ca se va conforma exigentelor ei. (...) Tot ceea ce trebuie facut pentru a consfinti cuplul ca atare ucide ceea ce ar fi trebuit sa se petreaca spontan si face ca energiile consumate in numele lui in viata publica sa lase loc, in intimitate, unui vid pe masura si plictisului infinit.”

CUCERIRE

“Don Juan afirma sus si tare ca suprema placere vine din doborarea treptata a rezistentei victimei, din cucerirea ei... Ceea ce Don Juan numeste iubire, se rezuma la aceasta perioada a vanarii, a cuceririi treptate, a viziunii obstacolelor care cad unul cate unul.”

CURAJ

“Curajul este mersul prin frica inspre faptul de a fi liber.”

---