Setari Cookie-uri

Parererea lui Radu: Retelele de socializare, repere pentru viata

Nu conteaza ce s-a intamplat, conteaza culorile in care vedem ceea ce ni s-a intamplat.

Un text de Radu Buzaianu

Si socializarea asta e o stiinta. Are rostul ei in viata asta, in care ne-am trezit aruncati, ca-n filmul acela, The Maze Runner. Si-n goana catre varstele urmatoare, lasam in urma repere pe aceste retele de socializare, repere ale locurilor pe unde am trecut. Din toate punctele acestea, trasam conturul si vedem ce forma a avut “run-ul” acesta, ca sa-i spunem asa, pe romaneste, de la obraz.

Si totusi. E aceasta retea de socializare, sa-i zicem pe nume Snapchat, care ne invata sa traim clipa. Sa ne instalam in moment, si ce postam azi, sa dureze o zi. Apoi dispare. Sa traim fara memorie, dintr-o scena in alta. Aceasta suma de momente, puse una langa alta, se numeste viata.

Ma uitam pe calendar azi, ca are si el sensul sau, implinesc 32 de ani si e un moment in care-ti faci o scurta evaluare. Si pui scenele acestea pe care Snapchatul ti le sterge din istorie, le pui una langa alta. Si te gandesti daca ti-a iesit sau nu viata pana acum. Si noi cu noi suntem intotdeauna ceva mai indulgenti. Avem circumstante atenuante sub care traim.

Am o relatie mai buna cu facebookul, care in fiecare dimineata imi propune un rezumat al vietii. Si-ti aduce aminte ziua in care tocmai te trezesti, cum a fost petrecuta in ultimii sapte ani. Si stai si te uiti la tine, la toti cei care ai fost si te instalezi asa, intr-un tip de nostalgie, dar si in senzatia ca se putea altfel. Se putea si mai bine. Cu pozele astea, pe care mi le insira din trecut facebookul, ma lupt in fiecare dimineata. Sa las in urma momente care sa aiba mai mult rost si relevanta. Asta te invata twitterul, daca te apuci sa-l iei in serios. Sa traiesti esentialul, in 140 de semne. Sa nu ne labartam inutil.

O perioada, sa zicem vreo doi ani, am avut obiceiul acesta de a pune pe Tumblr macar o poza cu fetele mele. Acum au trei, respectiv patru ani. Si ma uitam zilele trecute retrospective asa, cum ni se mai intampla, la felul in care se construieste un om, cu fiecare zi care trece. E un exercitiu care ne invata ca detaliile conteaza. Si ma invatam ceva din retele astea de socializare. Ca poza conteaza, dar si mai tare conteaza filtrul de deasupra. De aceea viata e mai frumoasa pe Instagram. Ca nu conteaza ce s-a intamplat, conteaza culorile in care vedem ceea ce ni s-a intamplat.

Citește și:

Ma uitam pe facebook azi, cand implinesc 32 de ani si din sumedenia de citate cu care te inconjoara newsfeed-ul, retin unul, care in zile ca asta are anvergura. “Someone once told me the definition of hell. The last day you have on Earth. The person you became, meets the person you could have become”. ("Cineva mi-a spus o data care este definitia iadului. Ultima zi pe Pamant. Omul care ai devenit, intalneste omul care ai fi putut sa devii.")

Vizionare placuta


Kudika
24 August 2016
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.