Setari Cookie-uri

Tristetea Craciunului

Pentru mine Craciunul reprezinta apogeul singuratatii umane si dovada fragilitatii omului. Daca ne gandim, intunericul vietii si frica pentru viitor sunt toate concentrate in aceasta saptamana.

Pentru mine Craciunul reprezinta apogeul singuratatii umane si dovada fragilitatii omului. Daca ne gandim, intunericul vietii si frica pentru viitor sunt toate concentrate in aceasta saptamana. Totul incepe cu ziua de Craciun in care se face subit atat de frig si singura modalitate de a nu simti frigul este de a gasi un loc familiar unde sa fie cald. Chiar daca nu mai recunoastem acest loc cald, se face atat de frig si strazile atat de pustii, incat trebuie sa ne aducem aminte de trecut. Este o zi unica din an. Exact cand incepeam sa fim destul de siguri ca suntem suficient de fericiti si independenti pentru a avea o viata buna, aici la decembrie 25 descoperim cat de singuri suntem. Cand suntem singuri, simtim ca nu avem o familie, cand avem o familie, n-o simtim ca fiind a noastra, simtim doar o uriasa ouvre de theatre, in care suntem simple personaje. Brusc, sarutam oameni care nu ne sunt pe plac si primim cadouri pe care trebuie sa ne prefacem ca le adoram.

Al doilea element al acestei zile este legat mai mult de saraca noastra conditie umana: suntem pierduti intre animal si sufletul nobil al omului. Ne amintim ca poate viata este pana la urma numai o calatorie spre altundeva. Nu stim incotro si ca niste copii intr-o camera intunecata ne simtim pierduti. Apoi, pentru a face putina lumina mergem la biserica si aprindem o lumanare. Ne simtim din nou singuri, de data aceasta versus atotputernicul Dumnezeu si versus viitorul de necontestat.

Al treilea lucru pe care il avem in aceste cateva zile este numaratoarea anului. Asta inseamna ca e timpul pentru un bilant al anului nostru, al vietii noastre.Vedem realizarile noastre, prietenii noi, cariera, banii facuti. Ii vedem pe cei pe care i-am iubit, pe aceia cu care doar am facut dragoste. Vedem vacantele pe care le-am facut, pozele ultimului nostru album. Vedem ca intr-adevar viata e frumoasa. Dar ii vedem si pe aceia care stim ca s-au imbolnavit, pe aceia care au murit. Ne vedem iarasi viata, trecutul. Este scris, timp pierdut sau bine folosit, dar in orice caz este dus si suntem mai batrani. Mintea noastra este limitata, prezentul este prea mic pentru a cuprinde viitorul si cu totii credem astazi ca suntem nemuritori. Anul se termina cu propria-i judecata, amintirile sale ca un pumn in ochii nostri. Asta spune ca timpul fuge repede si in final se pare ca nu suntem atat de nemuritori pe cat am vrea sa credem.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
20 Decembrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.