Un text de Radu Buzaianu

Lui Radu ii place sa fie in direct dimineata in vieta oamenilor la radio si sa-si sesizeze viata lui in detaliile ei nesemnificative in restul zilei. E genul care in principal sesizeaza si in secundar traieste. Ceea ce nu e putin lucru.

---------------------------

Citeam la un tip interesant, usor celebru, ocupat cu moda in viata de zi cu zi, citeam la el pe facebook un status azi. “Romanii toarna copii pe banda rulanta”. Mi-a ramas in minte, ca nu-i un singur om. E o categorie.

Am sa-l privesc cu suspiciune de azi inainte. E ceva in felul omului de a fi, ce-l determina sa devina parinte. Si e ceva in felul omului de a nu fi, care-l determina sa traiasca intr-un tip de egoism bizar si obositor, de la un anumit moment incolo.

Citeste si:

Vezi in felul lor de a trai placerea de a fi ei. Dragostea e renuntarea la tine. Definitia dragostei ar trebui asta sa fie: a-i face celuilalt loc. Oamenii sunt foarte instalati in ei. Nu doar instalati, cat chiar labartati in ei. Asta-mi aduce aminte de un film care se si numea bine, “Selfless”. Unui miliardar pe moarte i se spune despre cladirile si imperiu pe care-l lasa in urma, cum lumea povesteste ca va continua sa traiasca prin ele. Ca te fac nemuritor. “Cu cateva zile inainte de moarte, te simti nemuritor?”, este intrebat acesta usor ironic.

Ma uit la cei din jur, copiii ii schimba. E greu sa fii un tip cumplit cu un copil jucandu-se langa tine. Copiii curata ceva in noi. Si vine aici in discutie reversul medaliei. Stiu. Momentul acela cand parintele e scos coherent din minti de copil. Momentul, daca vreti sa-l decupam, nu ma contrazice. Ma confirma. Copiii curata ceva in noi. Cred ca Dumnezeu a lasat lucrurile asa. Copiii cred ca mostenesc ceea ce nu am rezolvat in felul nostru gresit de a fi. E o forma de a ne remedia obligatoriu. Ceea ce n-am corectat la noi, va trebui sa corectam la copii. Cu dragoste.

E aici un paradox. Iubirea de sine ne monteaza un fel indulgent de a ne trata defectele. Iubirea parintelui pentru copil ambaleaza necesitatea de a-l lasa bine in viata. Iubirea de sine si cea de parinte. Doua feluri contradictorii de a-ti trai viata. Imi place ideea de rost. In viata trebuie sa avem un rost. Si rostul acesta ar trebui sa fie, de a pleca la fel de curati cum am venit. Si de asta turnam copiii. Sa ne mai curatam.
Il salut pe prietenul despre care am scris daca ajunge sa citeasca. Dar si daca n-ajunge.

Foto prima pagina: Evgeny Atamanenko, Shutterstock

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Facebook Google Twitter

Aboneaza-te la Kudika sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Parerea lui Radu: E greu sa fii un tip cumplit cu un copil jucandu-se langa tine.