Kinga Varga: 'Hainele colorate alunga tristetea'

Andreea Billig este scriitoare, autoare a best-seller-ului "I Choose Love: Overcome Your Fears To Attract The Life You Want." Practica fitness, terapii alternative, mindfulness si yoga de sapte ani.

_______

Provin dintr-o familie de bucuresteni si cu toate astea la mine in casa nu am auzit vorbe elogioase la adresa Bucurestiului. Apartenenta la acesta era trecuta cu vederea, ca si cum nu ar fi contat. Povestile legate de oras erau, de fapt, povestile familiei si ale locurilor in care parintii mei, in special tata, traisera clipe care le marcasera existenta. Asa am descoperit parcuri precum Carol sau Ioanid. In anul in care am intrat la facultate, in grupa mea de 50 de studenti, doar vreo 10 erau bucuresteni. M-am intrebat de ce? La vremea respectiva, mi s-a spus ca noi traim intr-un oras cu multe tentatii, luam totul de-a gata si nu ne prea tinem de treaba. Ceilalti, care vin din alte zone, sunt mai ambitiosi si se concentreaza mai mult asupra rezultatelor. Se prea poate insa dincolo de asta, adevarul este ca in majoritatea domeniilor profesionale, Bucurestiul da tonul. La asta s-a gandit si Kinga Varga, una dintre cele mai captivante aparitii tinere din lumea modei, in 2005, atunci cand s-a mutat in Bucuresti. De loc din Satu Mare, Kinga a adus in bagaj, pe langa talent, mult bun simt, sensibilitate, un suflet cald, voiosie si cuvantul ei, pe care nu si-l calca niciodata.

Care era imaginea ta despre Bucuresti inainte sa te muti aici?

Wow, daca ajung eu la Bucuresti, ce o sa fac intr-un oras atat de mare? Insa cand am primit oferta de a veni aici, am fost incantata. Imi spuneam ca fiind capitala, este altceva, e locul in care poti sa realizezi ceva. Plus ca mie imi plac miscarea, agitatia. Tebuie sa admit ca nu in exces insa pe vremea aia nu stiam in ce ma bag (rade) desi mai fusesem in Bucuresti o data sau de doua ori. Mai des ajungeam in Budapesta, pentru ca era mai aproape de Satu Mare. Bucurestiul insemna un punct de pornire catre ceea ce voiam sa realizez in domeniul meu (n.r-moda), catre implinirea in viata.

Care au fost primele impresii?

La inceput, Bucurestiul mi s-a parut imens desi locuisem ani buni in Cluj. Primul gand a fost ca e mult prea mare. Prin comparatie, Clujul era un oras linistit. In primele luni am explorat Bucurestiul. Inca nu vedeam griul blocurilor, toate firele atarnate de stalpi. Traiul era fascinant. Locuiam pe 13 Septembrie, atelierul si show-room-ul erau pe Magheru si aveam si masina de serviciu la dispozitie. Prin urmare, eu nici pana in ziua de azi nu stiu cum este sa mergi cu metroul. De cat in plimbare. Am mers o singura data, de curiozitate de la Tineretului pana la Victoriei. Prima etapa a sederii mele in Bucuresti s-a intitulat “Hai sa cunoastem.” De fiecare data cand aveam o intalnire, o prietena buna ma scotea din impas si imi schita traseul pe hartie. Asa am invatat Bucurestiul. Am explorat si cluburile, vreo 2 luni de zile, dupa care m-am saturat. Nu sunt om de club. Am fost, inainte de perioada studentiei. Au urmat restaurantele.

Cum te-ai acomadat cu oamenii de aici?

Nu pot spune ca m-am acomodat 100% nici pana azi si nu stiu daca voi reusi vreodata. In special cu ideea de mult bla,bla, bla si putine fapte. Eu sunt obisnuita cu Ardealul, acolo unde, atunci cand omul spune ceva, se si intampla. Si nu peste 5 ani, ci atunci cand spune. Astfel incat am fost destul de dezamagita de relatia mea cu publicul si relatia mea cu oamenii. Sunt o fire deschisa, directa, parolista.

Ai descoperit si calitati ale bucurestenilor?

Una dintre cele mai bune prietene ale mele este bucuresteanca. Am descoperit si oameni de calitate, alaturi de care pot sa traiesc bine si fericita. Oameni prietenosi, pe care te poti baza. Cred ca in orice tara, in orice oras ai fi, conteaza sa gasesti acei oameni care ti se potrivesc.

Care sunt locurile potrivite pentru tine?

Imi plac restaurantele cu specific chinezesc sau japonez. Sau chiar indian. Cele amplasate in case vechi… , mai intime.” Carul cu Bere” m-a impresioant de la prima vizita. M-a prins cu atmosfera sa, cu modul de servire… Ceainaria din Cotroceni, celebra deja, in care stai chiar pe jos…” Chocolat” in perioada mea bucuresteana in care imi placea sa iau micul dejun in oras. A fost foarte dificil sa gasesec un astfel de loc. Locuri precum Marriott, ideal pentru prezentari de moda dar si intalniri de business. M-am plimbat prin zona Casei Poporului, pe Lipscani. Imi plac zonele in care intalnesc apa, verdeata si de asta merg des in parcuri. In special Herastrau, unde ma dau cu rolele. Depinde de starea pe care o am.

Pana la ce varsta ai crezut in Mos Craciun?

Cred ca pana pe la 6 ani. Cand am ajuns la scoala, mi-am dat seama ca nu exista. Desi nimeni nu s-a imbracat in Mos sa vina acasa. La noi, la Satu Mare, traditia e putin diferita. Se spune ca vine Ingerasul. De impodobit, noi impodobeam bradul, pentru ca numai asa venea Ingerasul. Si bineinteles, daca eram cuminiti. Craciunul era unul dintre cele mai frumoase momente ale copilariei si adolescentei mele pentru ca toata familia se strangea laolalta. Si eram numerosi…

Cum a fost prima prezentare de moda in Bucuresti?

A fost la un restaurant foarte dragut si cochet, aproape de strada Eminescu. Acum nu mai exista. Oamenii din industrie si media ma cunoasteau deja, de la prezentarile pe care le facusem la Cluj. A venit multa lume, prezentarea a iesit bine, fetele au fost frumoase si au zambit tot timpul. La Bucuresti am invatat ce inseamna de fapt sa faci o prezentare de moda. A doua prezentare, mai mare, am organizat-o la o resedinta privata. De fiecare data am apelat la specialisti in evenimente. Conteaza ca ceea ce tu iti imaginezi, ca si creator, sa poata fi pus in aplicare de acesti oameni. Sa ai la dispozitie bugetul necesar. Au fost momente in care a trebuit sa renunt la cate ceva pentru ca nu am avut banii necesari.

Cum si-a pus Bucurestiul amprenta asupra creatiilor tale?

Am vazut foarte mult gri si fete triste. Si-atunci am simtit nevoia sa introduc culoare. Si sa gasesc o modalitate prin care macar o parte din lumea de pe strada sa fie mai colorata. Poate ca daca nu as fi vazut atata tristete, nu as fi facut haine atat de colorate. Pe de alta parte, e destul de greu sa multumesti pe toata lumea si ca stilul propus de tine sa fie adopatat imediat. Insa colectiile reflecta in special latura mea optimista si iubitoare. Chiar si in studentie am lucrat colorat. Cand oamenii din jurul meu se imbracau colorat si parul meu era rosu.

---