Setari Cookie-uri

Violul

Consecintele psihologice ale violului

Desi violul, ca si act de violenta este adesea savarsit intr-o situatie de pericol vital pentru victima, cu o puternica subminare a autodeterminarii sexuale a victimei, cu toate acestea exista un mod traditional de tabuuri irationale deosebit de persistente si o gandire magica pe planul reactiei sociale, intre care un rol predominant il joaca tendinta de culpabilizare a victimei. In majoritatea actelor de viol exista un grad mai mic sau mai mare de cunoastere intre faptas si victima, in putine cazuri, faptasul sau faptasii sunt persoane pana atunci necunoscute. Si in cazul cunoasterii anterioare, victima este surprinsa de atacul agresiv si nu are nici o posibilitate de a lua contramasuri sau de a lua, fie si numai psihic, atitudine sau de a se pregati fata de actul de violenta. Faptasii isi trateaza victimele, in afara de amenintari, si cu dispret in comentariile exprimate si in manevrele pretinse, care sunt indreptate, in plus fata de actul de violenta sexuala, si spre descurajarea si injosirea victimei. Faptasul poate fi insa si relativ prietenos, dupa ce amenintarea si socul si-au facut efectul. In faza de soc, victimele manifesta frecvent stari confuzionale si tendinte de derealizare, nu cred in realitatea evenimentului si il neaga. In relatarea celor intamplate, exista doua stiluri de prezentare: unul "controlat" sau unul expresiv. La victimele de tip controlat predomina negarea afectelor, reactiile de evitare si mai ales tendinta de anestezie emotionala si de disociere. In stilul expresiv predomina intruziunile cu invazie de stimuli si un stil de povestire pe care observatorul neantrenat il poate resimti ca suprasolicitat "isteric". Povestirea excesiva corespunde in realitate strigatului si coplesirii cu stimuli a victimei si este o reactie deplin normala la experienta traumatica de neconceput. Vatamarea violenta a intimitatii sexuale este traita atat in societatea traditionala, cat si in perioada contemporana ca o infractiune deosebit de ingrozitoare. In conceptia traditional-patriarhala, integritatea sexuala era o mare valoare, care ii era data spre pastrare tatalui unei tinere femei, sau dupa casatorie, sotului. Dat fiind ca acest model de gandire traditional este efectiv si astazi, nu este de mirare ca apartinatorii de sex masculin reactioneaza la infractiune indignati, revoltati, plini de manie si dornici de razbunare. Dat fiind ca in tarile civilizate masurile punitive sunt rezervate statului, dorintele de razbunare se manifesta astazi adesea inconstient la cele afectate si la apartinatori, de exmplu la sot sau tata. Refularea agresiunii si indreptarea tendintelor agresive catre propria persoana ca si deplasarea asupra altei persoane, de exemplu, asupra terapeutului sunt de aceea de asteptat ca reactii psihotraumatice. La abordarea apartinatorilor trebuie avute in atentie modalitatile de gandire magica, existente inconstient sau manifestate exclusiv constient, ca de exemplu, tendinta spre culpabilizarea victimei. Zdruncinarea centrala a conceptiei despre lume in cazul violului se afla, in chestiunea increderii relatiilor interumane si mai ales a relatiei intre sexe. Credinta in cosmosul lumii sociale, sufera aici o zdruncinare in fundamentele sale. Este distrusa si conceptia de sine, legat si de capacitatea de autodeterminare si autoaparare in starile periculoase. Aceasta experienta a propriei stari de supunere si neputinta poate sa se transforme usor in autodispret si de autoinjosire, deci intr-o atitudine pe care faptasul a impus-o deja victimei. O posibila reactie a victimei in incercarea reducerii distorsiunii cognitive si emotionale este cea de aparare a faptasului. Adica, murdarirea si devalorizarea sinelui prin actul de viol este redusa daca la faptas este vorba despre un om "in fond" bun si cumva gresit orientat, care poate sa fie salvat, poate chiar de victima lui. Astfel de fantasme de salvare se izbesc de structura de personalitate a faptasului, care nu prilejuieste de obicei dorinte de impaciuire, dorinte de salvare sau dorinte de reparatie. Pe langa incercarile de reparatie putem vorbi si despre un pol de evitare al psihotraumei violului. Evitarea angoasata si retragerea anxioasa caracterizeaza din ce in ce mai mult stilul de viata, in timp ce noile episoade intruzive creaza o presiune a problemei si pot duce la cererea de psihoterapie, chiar la flash-backuri, amintiri ale situatiei de viol in timpul intimitatii sexuale cu un partener iubit. Intr-una dintre primele cercetari pe aceasta tema realizata la mijlocul anilor 80 in Germania, autorii ajung la concluzia ca nu exista nici o victima care sa nu fi suportat fapta fara consecinte grave pe termen lung. Alte cercetari din anii 90 prezinta urmatoarele dificultati simptomatice in calitate de consecinte pe termen mediu si pe termen lung ale unei traume de viol: - angoase, fobii; tulburari psihosomatice, respectiv, dureri psihogene; tulburari ale comportamentului alimentar; dureri in partea inferioara a abdomenului, in zona genitala; maladii de piele, de stomac si de intestin; dureri de cap cu alura de migrene, dureri de spate, dureri persistente ale unor parti ale corpului, paralizie de scurta durata sau resimtirea unor organe ce neapartinand propriei persoane, sfarseli; depresii, dispozitii depresive; devine preeminent un sentiment de disperare, de lipsa de sens, de resemnare. Dispozitia depresiva poate trece in suicidalitate; abuzurile de alcool si de medicamente apar ca incercari de autovindecare. - tulburari sexuale si tulburarile de relatie. In multe cazuri se ajunge la ruperea contactelor sexuale si sociale cu acelasi si cu celalalt sex. - alaturi de tulburarile functionale, anorgasmia si VAGINISMUL apar senzatii de greata in cazul atingerii corporale, o neincredere profunda se indreapta impotriva relatiilor de parteneriat deja existente sau care se construiesc. Alternativ pot interveni si forme de relatie puternic sexualizate, o cautare de tip adictiv a relatiilor sexuale. - alterari in relatia cu propriul corp. Unele femei isi traiesc corpul ca ceva desprins de ele, strain, murdar, devalorizat. In cele mai multe cazuri apare o vigilenta compulsiva dintr-o senzatie de a trebui sa se curete. Adesea senzatiile de greata se refera si la propriul corp sau parti ale acestuia. De cele mai multe ori victimele nu pot sa stabileasca singure relatia intre simptome si trauma de viol sau le contesta activ, daca li se vorbeste despre ele in terapie, dat fiind ca particularitatile experientei traumatice sunt adesea refulate. Sursa: psiholife.ro
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
19 Ianuarie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.