Aproape 7 luni de calatorie,9 tari vazute mai mult sau mai putin in detaliu, 1 partida de sex cu o rusoaica, 1 pereche de bocanci uitati intr-un hostel, 3-4 kg date jos, 2 perechi de incaltaminte schimbate si, gata, ca daca continui asa nu mai citeste nimeni.
Acum serios. Daca noi suntem lumea a 3-a din lumea intai, aici am vazut tari care sunt lumea intai din lumea a doua pana la lumea a 3-a din lumea a doua. Asta daca raportam Africa ca lumea a 3-a. S-a inteles ceva?
In toate tarile prin care am trecut incepand cu Mexic si terminand cu Peru sunt orase extreme de frumose, in stil colonial, asta pentru ca sunt foste colonii. Mexicul pare sa stea poate cel mai bine la acest capitol. Cumva aceste orase datorita si trecutului istoric sunt si cele mai evoluate si ancorate in prezent. Insa sunt mai multe planuri pe care trebuie mers in considerarea acestor lucrurilor.
Daca luam bunatarea materiala, ca reper al lumii moderne, ca sa nu spun direct zeul-ban, sunt tari de la sarace pana la foarte sarace. Tari unde clasa de mijloc abia se infiripa, unde sunt o mana de oameni bogati si restul saraci si foarte saraci. Sunt tari precum Ecuador sau Columbia care par sa traiasca in era Ford, cand desi masina incepea sa devina ceva popular, de fapt abia cativa aveau. In rest autobuze si autocare. In tari precum Columbia starea drumurilor e atat de proasta incat in sezonul ploios nu stii daca e diferit. Daca mancarea mexicana m-a plictisit ingrozitor si in afara de burritos, tortillas si nu mai stiu ce, cea din Ecuator m-a cucerit prin niste ciorbe grozave.
Ceea ce este insa un fel de mancare comun este puiul prajit sau fript cu orez. Se mananca peste tot, este mancarea ultimului sarac pana la functionar sau politist. Au fost momente in care devenea agasat sa vezi si sa gasesti numai pui prajit cu orez peste tot. Din cauza acesta presupun ca si rata de obezitate e ceva de speriat. Tari precum Guatemala, Nicaragua au probleme mari de acest fel.
Gradul de securitate e dificil de apreciat. Asta pentru ca cele cateva atractii turistice din fiecare tara, mai putin din Mexic, sunt bine asigurate, tocmai pentru ca turistii sa se simta in siguranta. Insa nu pot sa uit cat de sigur m-am simtit in Mexic asta in timp ce la stiri aratau cum in nu stiu ce oras traficantii de droguri luasera controlul si se luptau cu fortele de politie. Peste tot esti atentionat sa ai grija, sa nu te urci in taxiuri fara sigla pentru ca s-ar putea sa fii rapit. Eu m-am simtit in siguranta peste tot, poate in Panama si in Nicaragua cel mai mult, dar nu am facut niciodata excese noaptea, nu am plecat sa ratacesc.
E o placere sa fii intr-o asemenea tara unde se vad stelele din mijlocul cartierelor sarace. Dar eu am o teorie care spune ca daca nu te manaca atunci sa nu te scarpini. Am uitat sa zic la mancare, am baut lapte cu 2 lei, am mancat ciorbe de 2 ori mai mari decat “La Mama” cu 5 lei, am mancat fripturi cat pt doi cu 7 lei. O sa imi fie si frica sa ma duc sa imi iau de mancare acasa, in tara unde mc-ul este supremul lux.
Dupa o noapte plina, a doua zi astept o zi linistita care sa imi umple bateriile. Fantana arteziana din curtea hotelului susura placut. Pacat ca trebuie sa zbieri din baie sa o opreasca naibii cineva ca sa nu ramai cu clabucul pe tine. De altfel apa e o problema la fel de mare ca si curentul. Daca in privinta electricitatii m-am obisnuit si nu ma afecteaza prea tare, apa e o problema constanta.
Am ajuns in Granada cu gandul la pestele gustos la 2 dolari tona. OK, exagerez; de fapt, sunt vreo 6-8 pesti mari la 2 dolari. Aveam de gand sa mananc peste 2-3 zile, iar apoi sa plec mai departe. M-am cazat la un hostel pe care il ochisem de prima oara, dar atunci nu mai erau locuri. “La Libertad” are o gradina frumoasa cu o mica fantana in mijloc si un bananier care are si banane. Mi-am lasat lucrurile si am taiat-o repede la piata, cu gandul la peste.
Plec cu inima trista lasand in urma un tarmurile unui lac care mi-a intrat in suflet. Adio Atitlan. Vulcanii tai mi-au adus aminte de Micul Print care locuia pe o planeta micuta si in fiecare zi curata micul vulcan.
Am rezervare sa plec dimineata cu autobuzul spre Guatemala City, dar ma “agata” un sofer si-mi propune un microbuz privat, pentru care imi cere triplu. Marele avantaj: ma lasa direct la firma de transport, Tika Bus, un fel de Atlassib al Americii Centrale.
Dupa jungla si vizita sitului Tikal, ne-am intors la Flores. David a plecat in ziua urmatoare in alt oras, Atitlan. Eu am mai ramas. Inca nu ma saturasem de lac. Am gasit o camera mai ieftina, dar placuta si am inceput plimbarile de unul singur.
Insa cand am trecut podul care desparte Flores de Santa Elena, am facut cale intoarsa ca sa las aparatul foto in camera. Uite ca singur nu am avut curaj sa ma “afisez” cu aparatul pe acolo!
Dupa o noapte lunga, ma trezesc cu greu. David pare mai proaspat. Ne suim in microbuzul care ne duce din Flores in punctul de unde incepem calatoria in jungla. Mergem mai bine de o ora si ajungem intr-un sat unde ne oprim in fata unei gospodarii. Casuta e micuta, construita din scanduri de lemn si acoperis de stuf, ca in delta. Parca nici dreapta nu e, sta un pic cas, sau poate doar imi pare mie stramba din cauza liniei acoperisului. Prin curte se plimba in voie cateva gaini, o curca si un purcelus. Un copac cu fructe necunoscute asemanatoare portocalelor sta incarcat in apropierea portii. Iau si mananc un fruct. Nu au gust rau. La poarta stau doi cai micuti dar vigurosi pe care, privindu-i, ajung la concluzia ca sunt catari. Din casa isi fac aparitia cativa saci mari si doua bidioane mari de 25 l de apa. Saci contin mancarea, bautura, corturile si alte lucruri necesare. E ceea ce ne spusese nemtoaica ca vom avea. Doi oameni incep sa inseuneze catarii.
Am ajuns in Guatemala. Primul lucru pe care il observ sunt padurile nesfarsite care se intind pe de o parte si alta a soselei. Apoi adorm legant de microbuzul din care pe langa sofer tot felul de fire se leganu in dulcele ritm al gropilor ocolite sau luate de-a dreptul. Apoi acesta se opreste, eu dorm in continuare, apoi ma trezeste cineva. Cobor buimac din masina, tocmai bine sa vad un boa lung de 3 metrii cum se face colac langa un boschete si suiera la noi. Sarpele tocmai traversa soseaua in momentul cand soferul microbuzului l-a vazut.
Am mai scris despre mexicani. Nu am pretentia ca ii cunosc, dar despre comportamentul stradal pot scrie fara teama.
Mi-am dorit mereu sa mananc mancare gatita pe strada. Ma incita idea cand vedeam la tv cum se mananca in India sau alte tari. Imi doream sa traiesc experienta.
Aly Adventure
