Iubirea lor - Perceptia noastra

Trebuie sa recunosc, cu umilinta in glas :), ca ma regasesc si eu printre aceste dorinte, dar, citindu-le, realizez ca e un pic cam prea dramatic. Nu e ok sa traiesti sau sa-ti doresti sa traiesti tot timpul intr-un norisor roz si sa speri ca scutul tau impotriva furtunii - el - sa fie mereu activat. Noi ne dorim multe, multe tare, ba chiar cam prea multe si articolul creioneaza doar cateva repere generale. Daca ar fi sa personalizam lista de doleante si reprosuri la adresa barbatului de langa noi, nu ne-ar ajunge o zi. Acaparam tot ce se poate si nu ne mai multumesc lucrurile de care ne-am indragostit la inceput. Pierdem din vedere esentialul si ne poticnim de detalii. Nu zic ca nu meritam tot ce se scrie aici, chiar si mai mult de atat, dar ar fi bine sa ne mai bucuram si de ce avem in prezent si sa constientizam ca daca nu suntem iubite exact cum credem noi ca meritam, asta nu inseamna sub nici o forma ca nu suntem iubite. Ca si o concluzie, trebuie sa admit faptul ca de mult timp nici eu nu mai inteleg femeile, in concluzie, nici pe mine. Suntem capricioase, mofturoase, cu toane, cicalitoare...Poate ca barbatii au renuntat sa ne mai inteleaga si doar ne accepta si ne iubesc asa.