dragele mele...tare ma bucur ca exista locsorul asta in care poti sa gasesti si citesti tot soiul de treburi feminine si dragute si nu numai...
Tare as vrea sa stiu cum,-acelea dintre voi care o mai patesc- cum treceti voi peste zilele in care,fara vreun motiv serios, te apuca o pleosteala, si o tristete,si nu ai pic de vlaga, si ai vrea sa te ascunzi intr-o pestera pana trece, si sa nu vezi pe nimeni.
de obicei,sunt o fire activa si nu-mi place nici sa lenevesc ,nici sa ma uit la tv,imi caut tot timpul ceva de facut,undeva de mers.dar uneori pur si simplu ma ia o stare urata, nu am chef de nimic ,de nimeni, si ma tot chinui sa o fac sa treaca(oare de la vreme?) dar cam persista in ultima vreme.
poate imi dai voi vreun sfat,vreo reteta ve veselie care va salveaza pe voi in situatii de felul asta.sau macar un sfat mic da rasfat:((...
numai ganduri bine pt voi toate...:)
Trimis de lauraPetrom la 13 Noiembrie 2006, ora 15:25
.......ma inscriu si eu in asteptare....de sfaturi....
In primul rand trebuie sa cautam cauza (vb la persoana I plural pentru ca si eu patesc la fel).
Poate fi depresie, toti avem momente de depresie, dar trebuie sa raspundem la intrebarea "de ce?".Este primul pas important, care te linisteste catusi de putin si te mobilizeaza sa cauti solutii.
Poate fi nevoia de a fi singura cu gandurile tale si asta este ceva normal...acorda-ti aceasta "stare de liniste", in care sa nu faci nimic, poate iti incarca bateriile.
Eu le aplic pe amandoua, dar poate mai sunt si alte cauze si solutii....
Trimis de la 14 Noiembrie 2006, ora 15:57
uite...chiar e reconfortant sa stiu k se mai intampla si altora desi nu doresc la nimeni...sa se simta deznadajduit uneori...
draga anka2 ai dreptate si tu....poate ca este si asta o solutie,desi in momentele astea de obicei fug de "gandurile mele" de teama sa nu se adanceasca,si imi caut ceva care sa ma faca sa uit,sa-mi ocupe timpul.si...tocmai asta e,ca nu stiu sa raspund la intrebarea"de ce".daca as sti...pt k nu sunt o fire care sa ma complac,sa lancezesc...parca nici cu ora de sport nu mai trece...si prietenii,tot mai greu ma scot din starea asta....offf....daca nu ar dura prea mult...
multumesc de sfaturi,prind atat de bine...si mai asteptam si altele,nu?o zi plina de zambete printre ceturi pt toate femeile...dia
Si eu incercam mereu sa fug de gandurile mele, dar de fiecare data uitam sa-mi las capul acasa.
Si am ajuns la concluzia ca trebuie sa raman pe campul de lupta...
Din fericire, am un copil care ma mobilizeaza si ma face sa-mi doresc si mai mult ca sa-i pot oferi si lui mai mult...
Asta nu inseamna ca un copil e solutia, dar mi-am dat seama ca orice fac in orice moment este important si poate deveni util atunci cand nu banui.
Spre exemplu, nu gaseam ceva care sa ma stimuleze sa ies din starea de leneveala si am incercat sa aplic metoda SCHIMBARII PERSPECTIVEI.
Am inceput prin a citi la nimereala orice imi pica in mana si imi spuneam mereu ca are un rost sau chiar mai multe: sa-mi antrenez creierul, sa descopar informatii care mi-ar putea folosi candva in orice context, etc.Asta a functionat foarte bine si am continuat. Am inceput usor sa scot capul din "biblioteca" si sa ma indrept spre relatii sociale, profesionale,relatia cu mine insami, etc...
Acum imi este mai usor sa trec peste astfel de momente (care revin si nu trebuie sa ne sperie.
Sunt convinsa ca si tu vei gasi la un moment dat o modalitate proprie.
Dihaniilor nu va mai opriti?!? Sunteti prea multe... Cam care e relatia cu tine insati?
E mare gradina...
Trimis de la 18 Noiembrie 2006, ora 16:12
pt rage...sau cum iti zici......ce sa zic?multumesc de apelativ...dar de ce vorbesti in necunostinta de cauza?ma cunosti cumva?ca sa ..iti dai asa frumos cu parerea.
si relatia mea cu mine e buna ,nu te ingrijora..."dihaniile" se descurca si fara sa suporte frustrarile altora.
da,si sa nu uit....numai bine si tie.
dianny si anka si laura...multumesc ca ati deschis si comentat subiectul asta....aveam impresia ca numai eu sunt asa (anormala) dar vad ca si voua vi se intampla. ce-ai descris tu dianny este exact ce patesc si eu...
Subscriu si nu
numai de dragul lui Rage...,ma rog,rage,sa-l lasam.Da,si eu in ultima vreme aceiasi stare,nu stiu cum sa ies din ea.Se pare ca este o problema legata de varsta.Oare asa sa fie?
Trimis de la 21 Noiembrie 2006, ora 20:12
nu,nu cred sa fie legat de varsta...poate mai degraba de perspectiva si de felul in care privim uneori viata de zi cu zi,intamplarile din viata noastra.sau cel putin nu ar trebui sa fie varsta....am in familie dar si in jur,persoane de 30, 50 ani care stiu sa ia partea buna a oricarei situatii,si sa se bucure de gesturi si lucruri simple,sau macar incearca..pt k uneori si multumirea si starea de bine ti-o educi.poate ca zilele astea de care ne batem mai multe,din cate vad...sunt tocmai pt a fii mai constiente k poate fi si altfel.incerc sa ma conving(e si asta o terapie:)ca totul tine de mine,de starea mea de spirit...de ceea ce vreau eu sa simt....
va trimit doar ganduri frumoase,
dianny
Eu am 25 de ani si mi se intampla asta din copilarie....bine, la mine una din cauze ar putea fi si traumele din copilarie, dar asta este o problema mult mai complexa....
"Pleosteala" de care vorbea dianny este una des intalnita, legata de automotivare.
Se intampla adesea sa asteptam doar din exterior ceva care sa ne stimuleze, fara sa incercam noi sa gasim un stimulent in tot ceea ce ne inconjoara.
Kudika pe Facebook
Kudika pe Google+
Kudika pe Twitter
Kudika prin Rss
Tare as vrea sa stiu cum,-acelea dintre voi care o mai patesc- cum treceti voi peste zilele in care,fara vreun motiv serios, te apuca o pleosteala, si o tristete,si nu ai pic de vlaga, si ai vrea sa te ascunzi intr-o pestera pana trece, si sa nu vezi pe nimeni.
de obicei,sunt o fire activa si nu-mi place nici sa lenevesc ,nici sa ma uit la tv,imi caut tot timpul ceva de facut,undeva de mers.dar uneori pur si simplu ma ia o stare urata, nu am chef de nimic ,de nimeni, si ma tot chinui sa o fac sa treaca(oare de la vreme?) dar cam persista in ultima vreme.
poate imi dai voi vreun sfat,vreo reteta ve veselie care va salveaza pe voi in situatii de felul asta.sau macar un sfat mic da rasfat:((...
numai ganduri bine pt voi toate...:)