Trimis de andra_veronika la 14 Februarie 2008, ora 10:24
Ai visat la o nunta perfecta si o casnicie fericita "pana la adanci batraneti". Insa in viata nimic nu poate fi perfect.
Nu ati avut acea noapte a destainuirilor si inca nu te simti in noua ta familie ca in sanul unei familii "calde si primitoare".
Dar toate astea nu inseamna decat ca sunteti la inceput de drum, ca puteti avea o casnicie interesanta in care sa aflati multe unul despre celalalt si in care sotul tau sa te poata inca surprinde (in mod placut, sper). Familia aceea calda si primitoare se cladeste in timp (5-10 ... 20-30 de ani) si nu apare dupa o luna de miere. Defapt ea devine din ce in ce mai puternica si mai frumoasa odata cu trecerea timpului. Familia se naste din complicitatea si unitatea cuplului (condimentata ce e drept cu multa dragoste). Daca vrei sa ai o familie fericita si implinita, depinde numai de tine. Depinde de tine sa iti sprijini sotul si sa ai grija de el atunci cand e bolnav, sa ii fi alaturi in momentele grele si sa te bucuri pentru reusitele lui. Depinde de tine sa fii o sotie iubitoare si responsabila, pe care sa se poata baza si in care sa aiba deplina incredere. Si probabil ca iti va dezvalui acele "mici traznai" ... dar nu pe toate deodata, asa cum vrei tu. Pe unele poate le vei afla anul asta, iar pe altele poate de-abia cand veti fi la pensie si va dori sa le spuna povesti nepotilor. Dar asta e tocmai ce e mai frumos intr-o casnicie ... ca in fiecare zi mai descoperi ceva despre persoana de langa tine si ca nici dupa o viata nu vei reusi sa il cunosti in intregime. Altfel, totul s-ar termina odata cu nunta (ca in povesti), iar casnicia in sine ar fi o chestie plictisitoare si fada.
Iti doresc sa ai familia pe care ai visat-o, sa ai o casnicie lunga si fericita si o viata cu multe provocari si surprize ... cat mai placute!
Trimis de delianamaria la 14 Februarie 2008, ora 11:08
Cred ca tu si sotul tau aveti o mare problema de comunicare. In primul rand, ar trebui sa-i spui cum te simti pentru ca sigur va intelege si poate ca si el se simte la fel dar nu stie cum sa faca sa iasa din starea asta. Daca stati fiecare in propria carapace nu veti ajunge nicaieri, asa ca discutati si gasiti solutii. In fond si la urma urmei sunteti aceiasi oameni care erati si inainte de casatorie, vi s-a schimbat doar stilul si mediul de viata.
N-ar trebui sa cazi in depresie si sa dai inapoi, ci sa te gandesti la modalitati de a va petrece timpul impreuna intr-un mod placut: mrgeti un week-end la munte, iesiti in oras, la teatru, cu prietenii, in vizite, inconjurati-va de oameni si simtiti-va bine. Daca stati amandoi inchisi in casa si va uitati la televizor e normal sa va plictisiti si sa nu mai gasiti nimic interesant in existenta voastra.
Viata ta s-a schimbat, e normal sa iti fie dor de ai tai pentru simplul motiv ca nu mai stati in aceeasi casa, dar asta nu inseamna ca ai pierdut legatura cu familia ta pe care o poti vedea oricand si care tot familia ta ramane. Cu sora ta poti sta la o barfa oricand iar mama ta stii unde este... Pana la urma e vorba de perceptia pe care o ai fata de noua ta viata, de adaptarea la ea, pe care o poti face mai usoara sau un calvar, depinde doar de tine.
Iar sotul tau nu e un strain, e acelasi om cu care esti de atata timp si pe care-l iubesti.
Sfatul meu este sa ii spui sotului tau toate astea fara teama, ca sa gasiti solutii impreuna si sa va faceti impreuna o viata placuta si implinita.
Sunteti tineri, sunteti impreuna, va apartineti unul altuia, iar restul, cu un dram de optimism, bunavointa si rabdare, va veni de la sine.
Draga Delianamaria, am invatat toti fraza asta cu PROBLEMA DE COMUNICARE si o repetam pe unde apucam!!! Nu e adevarat! Ceea ce povesteste Simona sunt simtaminte pe care le exoperimenteaza multe dintre femei atunci cand se rup de familia in care au trait bine, idilic aproape, cand se rup de parinti, de tinerete(sora ei) si de altele asemenea...E un act de curaj sa-ti iei viata de la capat aproape alaturi de un strain si sa vrei sa claditi una impreuna cu el...Nu e o problema de comunicare deloc! Am invatat frazele astea cliseu, special induse in mintea noastra pt a ne da senzatia ca nimica nu merge bine, cand defapt totul e perfect normal, dar nu stam deloc sa gandim! Nu dam nici o senzatie relatiei pt ca nu e perfecta; nu dam nici o sansa omului pt ca nu e asa cum am visat... Defapt, ce cred eu ca s-a intamplat cu Simona este ca ea si-a facut mari iluzii si o imagine idilica despre casatorie...Acum s-a intalnit cu viata reala si nu stie cum s-o traiasca pt ca mama nu i-a povestit de zilele astea... Curaj si mult succes Simona! Din primele randuri am inteles ca-ti iubesti sotul! asta e tot ce conteaza! Curaj si fiecare casnicie e unica!
A ta va fi frumoasa, sunt sigura!
Trimis de oanaadrya la 16 Februarie 2008, ora 16:54
da uite, andra are un punct de vedere...; Familia aceea calda si primitoare se cladeste in timp (5-10 ... 20-30 de ani) si nu apare dupa o luna de miere.
cu atat mai mult cu cat inteleg ca simona nu a alocuit cu actualul ei sot inainte de casatorie si nu a avut ocazia sa ii descopere anumite parti pe care un abrbat si le dezvaluie numai knd locuieste cu o femeie... iesiriel in oras, plimbarile prin parc, noptile in cluburi, vacantele la munte si la mare arata cu totul alte insusiri ale LUI decat locuitul in aceeasi casa
Trimis de delianamaria la 18 Februarie 2008, ora 15:16
Draga Malvine,
Mesajul tau suna f frumos si romantic dar total nerealist si nu face decat sa repete, in alte cuvinte ce-i drept, exact ce a scris Simona in articol: ca se simte singura, ii e dor de casa si de familie, etc., fara sa ofere insa nicio solutie pt depasirea acestui moment. Chestia cu comunicarea o fi un cliseu dar nu inseamna ca nu e adevarata: in momentul in care stai cu cineva in aceeasi casa si imparti aceeasi existenta, casatoriti fiind, e normal sa spui ce simti pt ca suferinta in tacere mi se pare distructiva si inutila. Pana la urma asta e definitia casatoriei: sa imparti cu celalalt tot ce e bun si rau in viata ta, sa vorbesti, sa fii deschis si sincer, sa traiesti IMPREUNA cu celalalt toate experientele si da, sa comunici gandurile si trairile tale!
Malvine, e o Mare diferenta intre a-ti lipsi mediul in care ai crescut si a simti ca propriul sot e un strain cu care nu ai ce vorbi si pe care practic nu-l prea vrei langa tine pt ca nu-ti ofera mai nimic. Tie ti se pare normal ca Simona sa se simta asa, mie nu, deci evident avem definitii diferite a ceea ce inseamna normalitate in viata de cuplu.
Nu cred ca-ti trebuie 5-10 ani ca sa-ti faci o familie calda si primitoare, cum a scris altcineva, pt ca perspectiva de a trai intr-o atmosfera rece, incarcata si ostila atata timp, pana ti se duc si tie si lui cei mai frumosi ani din viata ar face pe oricine sa plece cat vede cu ochii. Viata placuta in cuplu si in casa o creezi de la inceput, simpla trecere a timpului nu rezolva asta de la sine, trebuie sa faci eforturi concrete si reale si nu sa stai sa contempli cat de nefericit esti si cat de prost merge relatia, asteptand eventual sa treaca cei 5 sau 10 ani pana sa simti bucurie la gandul ca ajungi acasa la sot.
Si apoi, pana la urma asta e farmecul vietii de cuplu: sa-l descoperi pe celalalt si nu sa te astepti sa ti se prezinte ca o carte deschisa de la inceput. Eu una nu m-as bucura deloc daca m-as gandi ca il cunosc pe deplin pe partenerul meu si ca pot sa-i anticipez fiecare cuvant sau gest.
Trimis de andra_veronika la 22 Februarie 2008, ora 16:14
Intr-adevar, draga delianamaria, simpla trecere a timpului nu rezolva problema distantei dintre parteneri, eu nu am spus ca peste 20 de ani vor fi cu siguranta mai apropiati si vor avea o familie de vis. Dar adevarul e ca Simona nu isi cunoaste foarte bine sotul (si probabil ca si reciproca e valabila), lucru pe care l-a recunoscut si pe care spune ca il regreta. Eu zic ca e normal sa nu il cunoasca in totalitate, pentru ca probabil nu il vor ramane anumite secrete pe care nu le va afla despre el nici dupa o viata petrecuta impreuna, iar altele pe care le va afla mult mai tarziu.
Eu nu cred ca poti sa iti cunosti sotul, iubitul, prietenul sau...orice om de langa tine, supunandu-l unui interogatoriu si cerandu-i sa iti impartaseasca toate secretele. Cu siguranta ca s-ar simti atacat si ar incerca sa se apere si, oricat de multa incredere ar avea in tine, nu iti va marturisi nimic.
Timpul petrecut impreuna, bucuriile si tristetile prin care vor trece cei doi poate sa ii uneasca sau sa ii desparta .... depinde numai de ei. Situatiile de viata in care vor fi pusi, solutiile pe care le vor gasi , complicitatea dintre parteneri ii determina sa se descopere unul pe altul, sa isi cunoasca unul altuia calitati si defecte, sa devina mai apropiati sau mai distanti.
Dar toate astea nu se pot intampla de azi pe maine. Nu te poti casatori azi cu cineva pe care il iubesti, dar in mare parte iti e strain caci a crescut intr-un alt mediu decat tine, intr-o altfel de familie, cu alte principii decat cea in care ai crescut tu. Nu spun ca princiipiile sunt complet diferite, dar poate diferit prioritizate si pentru a cunoaste si accepta diferentele dintre cei doi este nevoie de timp.
Dragostea exista, intr-adevar de la inceput, dar sentimentul de familie,de complot, de unitate, apare si se dezvolta in timp.
Trimis de andra_veronika la 22 Februarie 2008, ora 16:26
In ceea ce priveste comunicarea, este adevarat ca ea trebuie sa existe, dar asta nu inseamna ca cei doi (sotul si sotia) se aseaza in fiecare zi unul in fata celuilalt si incep sa isi spuna unul altuia tot ce ii deranjeaza.
Comunicarea poate vi verbala, dar ... in cea mai mare parte, ea este nonverbala. Astfel, poate ca sotul tau nu iti va spune (in cuvinte) "Te iubesc", dar vei invata sa citesti asta in privirea, sau in gesturile lui.
Sunt deacord cu Malvine...."problema" de comunicare a devenit o moda, un cliseu. Cand un cuplu nu se intelege toti ii spun acelasi lucru..."aveti o problema de comunicare" si atunci se asteapta ca cei doi sa se aseze la masa si sa comunice....asa brusc....sa spuna tot ce au pe suflet.....Adica...sa fim serioase, sa se puna cei doi si sa isi reproseze unul altuia defectele?! La ce ajuta asta?!
De comunicat, comunicam cu totii, nu avem de ales...asa ne este firea. Depinde de interlocutor daca accepta sa asculte sau sa "citeasca" mesajul pe care i-l oferim sau doreste mai bine sa il ignore. Iar noi nu putem sa obligam pe nimeni sa ne asculte.
Kudika pe Facebook
Kudika pe Google+
Kudika pe Twitter
Kudika prin Rss
Nu ati avut acea noapte a destainuirilor si inca nu te simti in noua ta familie ca in sanul unei familii "calde si primitoare".
Dar toate astea nu inseamna decat ca sunteti la inceput de drum, ca puteti avea o casnicie interesanta in care sa aflati multe unul despre celalalt si in care sotul tau sa te poata inca surprinde (in mod placut, sper). Familia aceea calda si primitoare se cladeste in timp (5-10 ... 20-30 de ani) si nu apare dupa o luna de miere. Defapt ea devine din ce in ce mai puternica si mai frumoasa odata cu trecerea timpului. Familia se naste din complicitatea si unitatea cuplului (condimentata ce e drept cu multa dragoste). Daca vrei sa ai o familie fericita si implinita, depinde numai de tine. Depinde de tine sa iti sprijini sotul si sa ai grija de el atunci cand e bolnav, sa ii fi alaturi in momentele grele si sa te bucuri pentru reusitele lui. Depinde de tine sa fii o sotie iubitoare si responsabila, pe care sa se poata baza si in care sa aiba deplina incredere. Si probabil ca iti va dezvalui acele "mici traznai" ... dar nu pe toate deodata, asa cum vrei tu. Pe unele poate le vei afla anul asta, iar pe altele poate de-abia cand veti fi la pensie si va dori sa le spuna povesti nepotilor. Dar asta e tocmai ce e mai frumos intr-o casnicie ... ca in fiecare zi mai descoperi ceva despre persoana de langa tine si ca nici dupa o viata nu vei reusi sa il cunosti in intregime. Altfel, totul s-ar termina odata cu nunta (ca in povesti), iar casnicia in sine ar fi o chestie plictisitoare si fada.
Iti doresc sa ai familia pe care ai visat-o, sa ai o casnicie lunga si fericita si o viata cu multe provocari si surprize ... cat mai placute!