Mie casatoria mi-a adus cateva sentimente care m-au surprins. Am simtit deodata o siguranta pe care nu o simtisem pana acum. Am fost obisnuita sa imi rezolv singura fiecare problema si am stiut in fiecare clipa ca daca nu ma descurc nu am din ce trai.Acum deodata simt o relaxare, nu mai depinde numai de mine totul, orice s-ar intampla am un sprijin, am pe cineva mai puternic decat mine care sa rezolve o problema in caz ca mie nu imi reuseste. Incrancenarea de dinainte ca nu cumva sa dau gres , s-a dus de la sine. Imi dau seama ca viata poate fi mai relaxata,poti trai si fara sa te mai gandesti in permanenta ce si cum sa faci sa iti fie bine, si ca te mai poti gandi si la clipa pe care o triaesti.Nu am dus-o rau financiar dar pentru ca parintii nu au avut cum sa ma ajute , a trebuit sa ma zbat singura pentru ceea ce am realizat, lucru care mi-a dezvoltat o teama de viitor, o teama de a nu ma intoarca la situatia precara din copilarie. Nu credeam ca o sa scap dupa casatorie de anxietatea fantomei care era viitorul pentru mine.
In plus, casatoria mi-a vindecat niste complexe care probabil le dezvoltasem pentru ca treceau anii peste mine si eram tot necasatorita. Parca privesc oamenii mai cu ingaduinta, sunt mai putin critica la adresa lor. Va marturisescca desi eu optam sa nu fac pasul casatoriei in relatiile anterioare pentru ca simteam ca nu voi fi fericita cu respectivii, pe de alta parte ma stresam gandindu-ma ca nu sunt suficient de frumoasa sau de desteapta , ca altfel as fi avut un sot cum au altele. Gandeam asta desi eram constienta ca poate unele se maritau doar asa de dragul ideii sau pentru ca faceau un compromis, sau pentru ca erau prea naive, dovada multele casnicii esuate din jur.Dar desi eram constienta de asta, tot ma complexam. Mintea unei femei e ciudata uneori, asta e realitatea.
Im palce cum sunt privita de familie si de ceilalti care au familii, acum se comporta de parca nu mai fac ceva ilegal, se simte ca in ochii lor am alt statut, si imi place sentimentul familiei, sentimentul ca esti stapan pe ceva, ce mica noastra lume in care noi luam deciziile.
Si sa va mai spun ceva. Inainte nu imi placea decat sa fie vara , cald si sa straluceasca soarele. In rest ma deprima timpul de afara. Acum imi place cand ploua , imi palce cand bate vantul imi place cand e ger si inorat , imi place totul pentru ca stiu ca acasa e frumos si bine si acolo e sotul meu.
In plus, casatoria mi-a vindecat niste complexe care probabil le dezvoltasem pentru ca treceau anii peste mine si eram tot necasatorita. Parca privesc oamenii mai cu ingaduinta, sunt mai putin critica la adresa lor. Va marturisescca desi eu optam sa nu fac pasul casatoriei in relatiile anterioare pentru ca simteam ca nu voi fi fericita cu respectivii, pe de alta parte ma stresam gandindu-ma ca nu sunt suficient de frumoasa sau de desteapta , ca altfel as fi avut un sot cum au altele. Gandeam asta desi eram constienta ca poate unele se maritau doar asa de dragul ideii sau pentru ca faceau un compromis, sau pentru ca erau prea naive, dovada multele casnicii esuate din jur.Dar desi eram constienta de asta, tot ma complexam. Mintea unei femei e ciudata uneori, asta e realitatea.
Im palce cum sunt privita de familie si de ceilalti care au familii, acum se comporta de parca nu mai fac ceva ilegal, se simte ca in ochii lor am alt statut, si imi place sentimentul familiei, sentimentul ca esti stapan pe ceva, ce mica noastra lume in care noi luam deciziile.
Si sa va mai spun ceva. Inainte nu imi placea decat sa fie vara , cald si sa straluceasca soarele. In rest ma deprima timpul de afara. Acum imi place cand ploua , imi palce cand bate vantul imi place cand e ger si inorat , imi place totul pentru ca stiu ca acasa e frumos si bine si acolo e sotul meu.