fascinant

mi se pare o poveste minunata de dragoste.mi-as dori sa patesc si eu la fel, dar mai devreme nu as astepta totusi pana la 41 ani, imi doresc prea mult un copil pt a sta sa-l astept. si totusi... iubesc un fost coleg de facultate, mi-a placut de prin anul 3 dar nu i-am dat atentia cuvenita decat mai tarziu, in ultimul an. si au fost niste luni minunate, exact ceea ce imi trebuia dupa ani de singuratate, era raza mea de lumina dupa ani de suferintza, nu numai in dragoste ci in viatza in general. imi murise tatal si de acolo au inceput multe depresii si probleme. ne-am despartit destul de repede, nici unu nu a avut curaj sa faca pausl de a se muta( eram din orase diferite si terminand facultatea fiecare a ajuns la casa lui). era lumea mea dar a gresit enorm. nu a avut curaj sa-i spuna mamei lui ca ma iubeste intra-devar, s-a impacat cu fost prietena de gura mamei si de fica de singuratate, vroia inapoi...si nu a facut niciodata pasul. discurtiile la telefon au fost de ajuns pana in momentul in care am aflat ca m-a inselat cu acea "fosta" prietena. acum se insoara cu ea. nu neaparat ca o iubeste. s-a obisnuit cu ea. l-as vrea inapoi si nu prea. il iubesc dar nu vreau un las alaturi de mine. poate si eu am fost lasa pt k nu am facut niciodata un pas decisiv, n-am renuntat la el dar m-am multumit cu discutii rare la telefon, ador sa-i aud vocea. chiar cu 20 de minute inainte sa citesc acest articol l-am sunat. am vorbit putin cu el dar vocea lui a fost pansament pt inima mea. iar articolul mi-a pus capac. si am ramas cu o mare intrebare: EU INCOTRO O IAU?
ma bucur mult pentru voi si va doresc fericire si un bebelus sa fie dovada vie a unei iubiri adevarate. sunteti dovada vie a expresiei : daca e sa fie, va fi. ceea ce ti-e scris in frunte ti-e pus. poate d-aste n-am facut nici eu nici un pas. am asteptat un semn de la el, am zis ca daca e sa fie el alesul si peste ani ne vom iubi la fel sau chiar mai mult. am crezut ca l-am pierdut,. dar acum , de cand am citit acest articol, imi rasuna in gand vorbele lui: ma casatoresc, dar sper sa se intample ceva pana la nunta deoarece nu vreau sa ma insor. sa fie oare doar obisnuinta la el? putea sa faca acest pas de mult timp, ani de zile( noi ne-am despartit acum 3 ani). oare inca ma mai iubeste? daca nu m-ar iubi nu mi-ar mai verifica mailul( da , mi-a aflat parola si eu am intrat in jocul acesta desi n-ar trebui), nu ar mai fi fost gelos cand m-a vazut intamplator la plaja cu niste amici...si totusi nu ma ajuta cu niic, e doar las
a zis ca va veni in oras cat de curand. poate atunci voi afla raspunsul la toate iuntrebarile mele, sper sa stiu sa-l citesc, sa fie acel barbat de care eu m-am indragostit si care era atat de diferit cat era in preajma mea..sper ca in curand voi putea scrie si eu un articol pe site in care imi voi povesti iubire, chiar daca este alturi de el sau de altcineva. sunt satula de singuratate, am nevoie de iubire ca de aer..
iubiti-va mult