elena8820

De la: petramakeup, la data 2010-07-25 12:11:14Buna,
Exact aceeasi problema o am si eu, voi avea nunta pe 2 octombrie ...si am spus ca buchetul pe care mi l doresc la nunta e unu din cale, pentru ca mi se par cele mai frumoase si elegante flori din lume, iar mama iubitului meu cand a auzit, pur si simplu a explodat, ca s flori de inmormantare si etc. ea nestiind de fapt insemnatatea acestor flori, si anume ca ele sunt flori regale, folorite la toate nuntile de rang inalt de peste tot din lume. Dar eu nu am zis nimic, si exact asa am sa fac, am sa imi iau cel mai frumos buchet de cale la nunta, pentru ca alte flori chiar nu imi plac, ori cale ori fara buchet, deci nu am de gand sa mi stric ziua din cauza unei batrane superstitioase...ceea ce te sfatuiesc si pe tine.

De la: angi_bz, la data 2009-06-27 22:38:06Noi avem nunta pe 29 august, cand iarasi e sarbatoare-Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul. Nu toti preotii au fost de acord sa facem nunta in aceasta zi, dar datorita faptului ca va fi dupa ora 6, au acceptat. De asta ma intrebam cum de au fost deacord pe 15.

De la: cristinn, la data 2010-06-21 17:56:18~23 sau ~32? care e varsta ideala pt facut bebei?

la 23 de ani:

- nastere usoara;
- prea putine, sau deloc - complicatii d.p.d.v fizic;
- rabdare mai multa;
- la 38 o sa poti iesi cu el ca si "fratii" poate;
- nu o sa te doara incheieturile cand alergi dupa el prin parc;)),etc ,.etc,etc;
- zero posibilitatea unei cariere, pt ca deh: cresti copilul;
- probabil"pe drumuri"ca la 23 de ani putini si permit o casa

la 32 de ani:

- nastere cu risc pt complicatii; si oricum mai grea!
- stress mai mare, rabdare mai putina;
specialistii spun ca varsta ideala pt a avea un copil este inre 20-35....acum nah..depinde de pers de posibilitati....eu am 22 de ani..in august am nunta..dar deocamdata nu vreau copii..prefer sa mai astept vreo 3-4 ani..sa ii pot oferi tot ce isi dorest el...sa ii construiesc in jurul lui un trai cat de cat igur...
- bunicii batrani, deci adios drept "bone" sau amintiri pt bebe cu ei mai tarziu;
- la majoratul lui s-ar putea sa fii luat drept "buni'";
- posibilitatea formarii unei cariere deja si a unui job stabil, o casa, o masina, un cont, etc..

asadar? ce ati alege:D

De la: iulika_flore, la data 2010-07-03 17:48:14dc nu vrei sa iti schimbi numele, nu cred ca este o chestiune de orgoliu, ci pur si simplu o dorinta individuala a fiecaruia.

cand ma refeream la orgoliul masculin, ma refeream de fapt la situatiile ( f multe la numar, de altfel) in care barbatul refuza radical aceasta posibilitate doar ptr k el e barbatul si asa "e normal" sau ptr k "ce va spune mama, tata, rudele", "ce vor spune prietenii, "k s-a maritat si nicidecum insurat"...

cam astea sunt in mare parte motivatiile barbatilor, sa fim seriosi, am auzit "n" cazuri in care nici nu se punea problema de asa ceva doar ptr k era ceva "nemaipomenit"

aici nu este vorba despre dorinta femeii de emancipare, este vorba din pacate despre idei preconecepute, ideologii vechi, prejudecati, supunere, etc...


nu cred ca poti numi chestia asta...orgoliu masculin....pt faptul ca daca ai un copil...mama se va sti are este..ttal mai putin...asa ca daca poarta numele de fam al tatalui..are o legatura mai profunda parerea mea...eu port numele mamei..din pacate si zic asta pt ca majoritatea ma intr daca sotul mamei mele este tatal meu sau nu;) si am 21 de ani....va pot spune ca nu e o experinta foarte placuta....
si inca un lucru...pt tine faptul kl iti pastrezi numele inseamna k ai personalitate?????eu as folosi cuv asta intr'un alt context..aici nu tine de personalitate...aici tne de dorinta fiecaruia..
eu vreau sa am numele de fa al sotului meu...nu numai pt experienta mea..dar si pt faptul k ma simt mandra sa ii port numele....atat el cat si fam lui...simt k au un jurul lor...o femeie k personalitate....si sunt mandri sa ma aiba printre ei....spun doar k la 22 de ani am o activitate ...si nu cred k e ff usor sa o mentii mai ales la o varsta ca asta....eu asta numesc personalitate....nu faptul k imi pastrez numele de fam..faptul k ori cu el ori fara el..eu mereu voi fi cineva in viata asta
din punctul meu de vedere a fi de acord cu luarea numelui celuilalt ar trebui sa fie in primul rand un act de intelegere, egalitate, respect si dorinta, nu constrangere sau compromis.

cele sau cei care vor sa isi schimbe numele sa o face dar si cele sau cei care vor sa si le patreze pe ale lor sau sa aiba doua trebuie priviti la fel si cu aceleasi drepturi.