Setari Cookie-uri

Vreau sa divortez!

M-am intors....! Uf cite ati discutat fara mine... Imi pare foarte rau sa aud ca si voi aveti probleme, de fapt cred ca nu exista om fara sa aiba.
Am fost in Australia cu ,,scumpul'' meu sot. E o tara....superba, cred ca si o luna ar fi fost prea putin sa vezi tot ce se poate vedea.Cel mai rau a fost cu caldura.....am prins 46 de grade....si cu o seara inainte sa plec in Australia, la Bv au fost -20.
Cu toate astea...voiajul asta nu m-a facut decit sa realizez ca degeaba incerci sa faci nod la o ata rupta ca tottimpul i se va vedea nodul.
Pt d-nul ions....Multumesc de sfaturi, deasemeni constat ca sunteti foarte bun la socoteli, dar din pacate tot barbat. Am observat ca voi barbatii....tot timpul aveti impresia ca dati prea mult...ca faceti prea multe. Eu niciodata nu m-am gindit la asta. Din cei 10 ani petrecuti impreuna cu sotul meu, 7 am stat in chirie si eu am fost cea care am platit mereu chiria si facturile. Niciodata nu i-am cerut bani de mincare , cind cumpara o piine venea si-mi zicea ca trebuie sa-i dau 20.000 (lei vechi). Cu exceptia ultimului an....tot timpul a avut un cistig net inferior salariului meu. C-a sa pot sa ne intretinem am avut 2 joburi. Deci exlus din start varianta ca l-am luat pt bani. Cit despre partea sexuala.....cred ca asta a fost punctul nostru forte, asta ne-a tinut impreuna atita timp. Numai ca....din pacate m-am maturizat.....si vreau mai mult....nu ma mai pot amagi doar cu sexul. Imi doresc linga mine un barbat matur.....nu un copil, nu mai am nervi pt asta. ,,Iubitica" lui....a fost doar cireasa de pe tort la multe altele....nu-l judec neaparat pt asta, poate ca si eu daca as fi barbat as face la fel.
andromedada
Postat pe 3 Februarie 2009 17:29
Bine v-am gasit!
Eu sunt ceva mai veche in materie. M-am despartit de tatal copilului meu in urma cu 13 ani. ..mult?...putin? Dumnezeu stie. Dar, dintre toti, cei mai grei au fost primii 5 , in care am stat separati doar, in speranta ca intr-o zi va veni si imi va demonstra ca-si doreste cu adevarat sa avem o casnicie frumoasa. Proasta de mine! Dupa cei 5 ani mi-am facut curaj si am bagat actiune de divort si din acel moment, intreaga vina pt destramarea casniciei a fost aruncata pe umerii mei. si ce daca?
Cat de libera m-am simtit, si cat de frumos a sunat in urechile mele :" sentinta e definitava si irevocabila".
De atunci am devenit un alt om, mai bun, mai responsabil, iar existenta mea a devenit mult, mult mai frumoasa,mai buna, incomparabil.
Ii multumesc lui D-zeu in fiecare zi copilul pe care il am. Imi umple viata si timpul si da sens vietii mele, chiar daca stiu ca , intr-o zi va avea propria lui viata.
Nu mai zic nimic, dar va sfatuiesc sa nu pierdeti timpul oferind, la nesfarsit,porcilor margaritare.
veta_13
Postat pe 4 Februarie 2009 19:11
De la: Lucia1971, la data 2009-01-08 12:59:58Doar atat? "aceeasi varsta si aceleasi probleme"? Astea sunt motivele?


Cata dezamagire... Ce ai fi vrut? Chestii de genul: eu am incercat sa ma sinucid de vreo 14 ori pt el...sau mai stiu eu ce sa para mai grav? Nu e suficient ca am aceleasi probleme?
Se pare ca iti place sa iti plangi de mila si sa te inconjori de oameni nefericiti si jalnici....
Multumesc...cu tine chiar ca nu as avea niciun sprijin....
2007anna32
Postat pe 5 Februarie 2009 10:42
Cita dreptate ai cind spui ca...,,oferim porcilor margaritare'! Viata asta e prea scurta sa ne-o irosim acceptind la nesfirsit compromisuri. Ce bine era daca gindeam asa la 22 de ani atunci cind l-am cunoscut. Pupici si numai bine!
andromedada
Postat pe 5 Februarie 2009 11:28
M-am mutat singura.....de o saptamina. Asa o liniste benefica m-a cuprins......nu credeam ca poate exista asa ceva.Luni ma duc sa vb cu un avocat....Sper sa duc la bun sfirsit ce am inceput.
andromedada
Postat pe 4 Aprilie 2009 21:10
incepeti cu inceputul, CONSULTATI UN AVOCAT!!!
SI EU VREAUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!!

adica abia astept

Postat pe 4 Aprilie 2009 21:23
In momentul in care apar aceste incercari Divine = certuri discutii contradictorii cu cei dragi ( apropiati ) cred ca ar fi indicat sa devenim mai intelepti , mai tacuti, sa ascultam mai mult la ceea ce au de spus cei care sunt nervosi si sa alegem sau sa creem numai ceea ce este in folosul tuturor. Deci o gandire pozitiva, multa iubire si foarte multe Rugaciuni de Multumire adresate Creatorului nostru Divin si Mamei nostre Pamant pentru sanatatea pe care o avem, pentru copii pe care ii avem , pentru parintii pe care ii avem, pentru sotul sau sotia pe care o avem, pentru tot....
Aceste Divorturi cred ca NU trebuiesc efectuaue, cand va-ti casatorit ...in fata Altarului va-ti unit pantru bine si pentru raul care se va ivi in timpul vietii comune.
Deci in momentul in care cedezi in fata Sinei False ( cel care simte ca pierde teren in trupul fizic ) Inseamna ca -i oferi si puterea ta care cred ca NU merita acest sacrificiu suprem.
Daca se face o analiza ...cine crezi ca a obtinut o Liniste Sufleteasca din aceste alegeri = Divort, Cearta, discutii contradictorii , batai etc
Dumnezeul nostru Creator a creat si Creeaza DOAR IUBIRE ...... In rest sunt doar Egouri Care red ca ar fi bine sa fie inlocuite cu IUBIRE, Pupaturi, Ascultare, Tacere, Rabdare, Gandire Pozitiva si aplicata o activitate pozitiva care sa sa fie construciva in folosul tuturor.
Pacea si Iubirea divina sa ne protejeze si ilumineze Non Stop, dupa voia Creatorului nostru Divin si vointa noastra.

Postat pe 9 Aprilie 2009 03:05
daca esti sigura ca asta vrei sa faci incearca sa pui in balanta ce pierzi si ce castigi.si daca vei gasi mai multe raspunsuri pozitive daca alegi varianta divortului nu mai sta pe ganduri.oadta ce te-ai gandit la acest lucru probabil ai tu un motiv.deci...............trebuie sa te gandesti f bine ce vrei multa bafta iti doresc
kudika009167
Postat pe 12 Aprilie 2009 14:40
eu zic sa te mai gandesti totusi
kudika009167
Postat pe 12 Aprilie 2009 14:46
va salut
Cum citesc comentariile voastre, problemele pe care le aveti-avem..imi dau seama ca suntem apropiati in varsta, relatii de 10-20 ani...adica relatii distruse si suflete chinuite.Cea mai grea perioada in vietile nostre, o fi plictiseala? pierderea interesului si energiei tineretii...oare de ce am ales pe acesti barbati? ce am vazut atunci sau ce nu am vazut si vedem acum? ce au vazut ei..si nu mai vad acum?dar copii nostrii? copii traumatizate chiar....distruse...copii care nu vorbesc cu noi pentru ca sufera si ei, iar noi ocupati cu problemele noastre de adulti uitam de durerile lor..sunt adolescenti, incapatnati ca si noi candva, se inchid in ei sau devin agresivi...cine stie ce sunt un stare sa faca...pentru ca noi poate nici nu vedem..nu realizam ca poate suferinta lor e mult mai mare decat a noastra..noi pierdem o persoana in care am avut incredere...ei pierd doua!!! in mintea lor...cum e mai bine pentru ei?nu stiu..n-am raspuns doar intrebari...si o fetita traumatizata...eu ca femeie si mama distrusa...ma invart in loc fara sa pot face un pas..de teama..de furie...
va pup...si succes sa luati decizii coorecte..
lizzy74
Postat pe 22 Aprilie 2009 10:13
De la: ions, la data 2009-01-18 09:43:29Draga andromeda,imi permit sa intervin in discutia voastra ca si barbat trecut prin viata ,casatorie si divort.
Tu zici ca i-ai gasit niste mesaje in care el o implora pe amanta.
Faptul ca dupa 2 luni el a incercat sa se apropie de tine si ca te duce in concediu sunt lucruri bune.

Hai sa-ti explic care este psihologia :
1) Faptul ca sotul tau o implora pe amanta asta inseamna ca amanta i-a pus piciorul in prag\" ori divortezi ori ma pierzi\",(asa fac toate amantele singure ,adica fara barbat)
2) Ziceam mai sus ca este un lucru bun faptul s-a apropiat de tine si ca te duce in concediu,acum argumentez : Daca el ti-a facut aceasta surpriza motivele sunt clare:
s-a despartit de amanta ,
a realizat ca ce are acasa este mai bun decit amanta si ca amanta nu avea decit un interes oarecare ,probabil banii,
a realizat ca tu il iubesti cu adevarat nu ca amanta,
ESTE CLAR CA INCA TE MAI IUBESTE SI VREA SA FIE CU TINE, ca altfel nu mai vroia sa plece tocmai in australia 3 saptamini,pai ca sa pleci atita amar de drum si timp iti trebiue minim 10.000 de euro,deci tipul are bani si te vrea .

Acum vreau sa expic ceva tuturor femeilor :
Stimate doamne,noi barbatii suntem mai prosti decit dvs in ceea ce priveste seductia.
Noi ne lasam foarte usor corupti cind o femeie ne face avansuri.
Motivul ? Cheia este la dvs.
Fameile vor sa fie cucerite si se lasa greu.
Un barbat sa zicem face curte zilnic multor femei,nu raspunde nici una la avansuri deaceea cind o femeie face avansuri barbatul accepta imediat

Este adevarat ca toti avem momente de ratacire in viata dar barbatii sunt mai predispusi prin mostenirea genetica.
Nu ai cum sa schimbi asta la un barbat.

GRESELILE FEMEILOR SI CUM SA-TI TII BARBATUL APROAPE
Nu este de ajuns sa-l iubesti daca nu ii arati asta in fiecare zi prin vorbe si fapte.
Cel putin in casa nu va imbracati in fiecare zi cu aceleasi haine , iluzia optica se schimba in functie de haina,azi te poate vedea respingatoare ,maine te poate vedea atragatoare,depinde de haina.
Facet-ii mincarea preferata
Mingaiati-l permanent in locuri diferite
Spuneti-ii ce mascul feroce este ,mai ales in pat,barbatii au un orgoliu nemasurat cind vine vorba de performantele lui sexuale,el are nevoie sa fie lauat cahiar daca lasa de dorit,dar lauda Ii da curaj si incredere de sine,daca il critici nu mai faci nimic cu el,va crede ca nu e bun ptr tine si va cauta alta.
Nu il cicaliti,barbatilor nu le place sa fie cicaliti,devin stresati.
Nu il criticati mai ales in public.Dar daca totusi vreti sa o face-ti spuneti-o zimbind mai in gluma .
Fiti dragastoase ,
Faceti-va sexi si sedceti-l in fiecare moment,nu conteaza daca esti obosita sau indispusa,chiar daca nu ai chef de sex atunci dar in mintea lui de mascul ai ramas cu gesturile si el tine minte ,te va intelege,dar te va astepta la cotitura si cu prima ocazie va iesi scintei.
Pentru femeile care accepta ,incercati si sex-ul oral ,jucarii erotice etc.
Schimbati pozitiile si locurile macar prin casa unde sa faceti sex.
Veniti cu ceva nou permanent.
Daca mai vreti si alte sugesti sunt pe aici,acum nu mai am timp sa scriu,voi revenii.





Hm..mersi de sfat....trebuie sa recunosc ca are dreptate ...dar cand esti si mama...si sotie...si casnica...si lucrezi...iar copilul bolnav si stai noptile langa el..mai uiti de fantezii sexuale...in primul rand suntem MAME....iar cand pazest copilul bolnav...si apare alta care nu are copii doar timp liber...fara obligatii...si desface si picioarele unde apuca dupa fantezia lui..
Dar inti dau si un sfat:)))...mai fiti si voi de ajutor...prin casa cu copii...chiar la facut de mancare..si noi lucram 8 ore...pentru salar si acasa continuam...pana picam de oboseala, daca am avea de ajutor sa ne mai ocupam si de noi, si de fanteziile vostre si de ce nu si de ale noastre...pentru ca si noi le avem..
Sa fim tot timpul sic...aranjate si frumoase...dar cand sa avem timp?
lizzy74
Postat pe 22 Aprilie 2009 10:26
De la: 2007anna32, la data 2009-02-05 10:42:37
De la: Lucia1971, la data 2009-01-08 12:59:58Doar atat? "aceeasi varsta si aceleasi probleme"? Astea sunt motivele?


Cata dezamagire... Ce ai fi vrut? Chestii de genul: eu am incercat sa ma sinucid de vreo 14 ori pt el...sau mai stiu eu ce sa para mai grav? Nu e suficient ca am aceleasi probleme?
Se pare ca iti place sa iti plangi de mila si sa te inconjori de oameni nefericiti si jalnici....
Multumesc...cu tine chiar ca nu as avea niciun sprijin....


Viata ruinata...sufletul distrus...nu putem face un pas in fata...mai bine renuntam la viata...
Oare merita? nu cred...trebuie sa rezistam si sa mergem mai departe ...
lizzy74
Postat pe 22 Aprilie 2009 10:33
De la: andromedada, la data 2009-01-08 19:28:20bestdevilinside: Iti multumesc f mult pt link, chiar nu-mi trece prin cap ce as putea sa fac in semenea situatie!
Haideti sa va zic ...o bomba! Eu una...desi am 32 de ani nu am reusit sa inteleg ...cred eu...prea bine secta asta masculina. Eu nu pot face nimic daca nu vad intai logica.
Luni m-a instiintat ca...sambata plecam in Australia 3 saptamani ...in concediu! Am ramas surprinsa...normal, nu? Dar culmea...nu placut...am facut o criza de furie....noi de 2 luni nu ne-am mai apropiat unul de altul.Din iunie am aflat ca are o relatie...dar am zis ca...sa nu-l judec, o fi o toana, si poate daca si eu as fi barbat as face la fel.Dupa toate astea...am fost doar mai atenta...la ce face ...ce vorbeste...La inceputul lui noiembrie am dat peste niste mesaje in care se milogea ...pur si simplu la acea donsoara.Nu am mai rezitat si...am pufnit. Raspunsul care mi l-a dat...sint eu nebuna.Banal, oricum ma asteptam sa zica asta.
Buuuunnn! Duminica seara...a incercat sa..,,se apropie" de mine...l-am respins reprosandu-i ca ce l-a apucat, de 2 luni n-a simtit nevoia sa ma mangaie. Si taman...imi zice ca plecam....in Australia. NU am nici un chef sa ma duc....sint foarte deprimata....nu mai suport nici sa-l vad.
Nu stiu ce va fi...acum sint cu nervii...m-ai vb cand ma intorc.Ciudate sunt animalutzele astea...purtatoare de penis...


subscriu. iar la partea cu .......esti nebuna, esti paranoica........al meu a reactionat la fel de fiecare data cand l-am banuit. acum suntem in divort. sa-mi fie de bine!
kudika007815
Postat pe 23 Aprilie 2009 19:11
Daca divortezi ,i-l oferi pe tava amantei .Crezi ca merita ? In ceea ce priveste partea intima care tu o declari ca fiind excelenta ,vrei sa iti spun si eu ceva ? Sunt f multe cupluri care nu au norocul vostru ,iar aceasta parte a relatiei este f importanta.
Nu il abandona asa usor ...deh la urma urmei este barbat...De ce sa il cedezi amantei ,gata educat ?
ionia
Postat pe 23 Aprilie 2009 19:20
Buna fetelor. Citind pe-aici ce scrieti voi stateam si ma gandeam...sa scriu si eu...sa ma alatur celor care sufera? Am mai scris...mi s-a mai raspuns...iar pentru un timp am renuntat.
Acum, aflandu-ma intr-un moment de-ala de-ti vine sa te duci dracului, am intrat din nou... si am cautat un subiect care mi se potriveste si mie. Si am dat de el...
Eu sunt casatorita de 5 ani, am un baietel de 3 iar in casnicie o ditamai gaura. Au fost mai multi factori care au dus la ceea ce simt acum: dezamagiri din trecut si pana in prezent, imaturitatea lui, lipsa de intelegere,de asumare a unor responsabilitati , lipsa punctelor comune, gelozie ft mare din partea lui si... o alta (cu care-mi spune ca de fapt n-a avut o relatie fizica... dar cine crede?)
La mine problema e ca nu-l mai iubesc, m-a ranit atat de mult incat chiar nu mai vreau sa am de-a face cu el. I-am spus de n ori ca vreau sa divortam, dar cand aude asta parca innebuneste. Devine foarte violent (verbal) si ma acuza ca am eu pe altcineva de mi s-a pus asa sa divortam. El nu concepe ideea unui divort, si mai ales nu vede problemele dintre noi.
Sunt disperata ca nu ma pot intelege cu el, nu-l pot face sa inteleaga ca chiar nu mai avem nicio sansa. Am incercat sa stam de vb de ft multe ori, dar de fiecare data ajungem tot sa ne certam pentru ca avem opinii diferite.
Cea mai mare prostie e ca nu sunt o tipa dura, sa depun cererea de divort fie ca el vrea sau nu. Mi-e mila de el...si mi-e sila efectiv de un scandal. Astazi trebuia sa ma duc la avocat sa stabilim tot ce trebuie facut...si nu m-am dus. Repet: NU-L MAI IUBESC SI TOT CE VREAU E SA RAMAN SINGURA, sa-mi cresc copilul in liniste si sa-l educ cum stiu eu mai bine.
Cum sa-l conving ca asta e cea mai buna solutie? Cum sa nu ma mai las influentata de vorbele lui, care ma fac sa ma simt tot eu vinovata? Cum sa scap din asta...ca simt ca innebunesc.
airam82
Postat pe 11 Mai 2009 15:01
Andromedada,
Mi-ar placea sa vad daca tu ai avut curaj sa mergi pana la capat...Ca eu am zis de multe ori ca fac asta in ultimele luni...si pana acum am dat mereu ca fraiera inapoi.
Doamne, si admir atat de tare femeile puternice care isi iau viata in maini si-i inlatura din viata lor pe barbatii care le-au facut atata rau...
Multa bafta. Eu am amanat pentru maine vizita la avocat...
airam82
Postat pe 11 Mai 2009 15:09
uff..sunt in aceasi situatie..ma lupt cu mine si cu viata si..cu o casnicie care eu nu mai merge..de la inceputul acestui an..in fiecare luna iau hotarirea sa plec..sa ma despart de el..si de fiecare daca dupa cite on discutie ma trezesc eu cea vinovata..si sa ma ia naiba daca stiu cu ce sunt vinovata..poate doar cu faptul ca nu mai pot accepta un om linga mine care..nu se ingrijeste..care bea zilnik ..care doarme mereu si care..isi suna fiul de 17 ani sa il intrebe inc e clasa e..(credea ca e in clasa a 8 -a)..de fapt fiind in cl x-a..Sunt puternica insa nu reusesc deloc sa pun piciorul in prag..am crezut ca stind linga el imi voi putea creste mai bine fiul..insa acum vad ca am gresit amarnik..
Merido
Postat pe 11 Mai 2009 16:21
De la: Merido, la data 2009-05-11 16:21:55uff..sunt in aceasi situatie..ma lupt cu mine si cu viata si..cu o casnicie care eu nu mai merge..de la inceputul acestui an..in fiecare luna iau hotarirea sa plec..sa ma despart de el..si de fiecare daca dupa cite on discutie ma trezesc eu cea vinovata..si sa ma ia naiba daca stiu cu ce sunt vinovata..poate doar cu faptul ca nu mai pot accepta un om linga mine care..nu se ingrijeste..care bea zilnik ..care doarme mereu si care..isi suna fiul de 17 ani sa il intrebe inc e clasa e..(credea ca e in clasa a 8 -a)..de fapt fiind in cl x-a..Sunt puternica insa nu reusesc deloc sa pun piciorul in prag..am crezut ca stind linga el imi voi putea creste mai bine fiul..insa acum vad ca am gresit amarnik..


Da, Merido...exact asta patesc si eu. La mine nu se pune problema de bautura. Dar sunt ft multe incompatibilitati intre noi, pe care, din pacate doar eu le vad. Cand ne-am casatorit i-am acceptat ft multe...si timp de 5 ani am luptat singura cu viata, pentru ca pe el in afara de "iubire, sex si a-ti trai viata efectiv" nu prea il preocupa nimic. Eu a trebuit sa ma stresez tot timpul sa avem suficienti bani...eu am facut mereu economii...ca el sa cheltuie si ultimul ban pe tampenii pt masina...
Azi vroiam sa ma duc la avocat...si din nou am amanat. De ce? Pentru ca din nou m-a facut sa ma simt vinovata pentru ceea ce vreau. Stateam mai devreme si ma gandeam ca e in joc fericirea mea...si fericirea celorlalti ( el, baietelul, linistea parintilor mei...) Care conteaza mai mult? Ca mie imi vine sa innebunesc.
Ma credeti ca imi vine sa fug de acasa? Asa de nebuna...unde as vedea cu ochii. Si culmea...sa fug din casa mea...ca nici asta nu-i a lui. N-am crezut niciodata ca voi ajunge in situatia asta...niciodata. Si iata-ma, prinsa intr-o capcana din care simt ca nu pot iesi.
Sunt 100% convinsa ca asta vreau, ca nu-l mai iubesc, ca mi-ar fi mai bine fara el si as fi in stare sa-i ofer baietelului meu tot ce isi doreste...dar nu am inima de piatra sa fac atata lume sa sufere. Dar stau si ma intreb, in conditiile astea, care e solutia?
Citind randurile tale, imi dau seama cat gresesc ca stau si nu fac nimic... Exact in situatia asta sunt si eu. ma simt puternica, stiu ca m-as descurca singura cu un copil (pentru ca altfel ar trebui sa cresc doi), dar nu sunt in stare sa fac ceva pentru mine. Sunt sigura ca tot acolo voi ajunge...acum, peste un an sau peste 5. Si sunt convinsa ca ar fi mai bine acum, decat mai tarziu... dar de ce nu pot sa fac ceva fara sa-mi pese de restul lumii? Sa ma gandesc doar la mine si la baietel...
airam82
Postat pe 12 Mai 2009 12:34
De la: airam82, la data 2009-05-12 12:34:16
De la: Merido, la data 2009-05-11 16:21:55uff..sunt in aceasi situatie..ma lupt cu mine si cu viata si..cu o casnicie care eu nu mai merge..de la inceputul acestui an..in fiecare luna iau hotarirea sa plec..sa ma despart de el..si de fiecare daca dupa cite on discutie ma trezesc eu cea vinovata..si sa ma ia naiba daca stiu cu ce sunt vinovata..poate doar cu faptul ca nu mai pot accepta un om linga mine care..nu se ingrijeste..care bea zilnik ..care doarme mereu si care..isi suna fiul de 17 ani sa il intrebe inc e clasa e..(credea ca e in clasa a 8 -a)..de fapt fiind in cl x-a..Sunt puternica insa nu reusesc deloc sa pun piciorul in prag..am crezut ca stind linga el imi voi putea creste mai bine fiul..insa acum vad ca am gresit amarnik..


Da, Merido...exact asta patesc si eu. La mine nu se pune problema de bautura. Dar sunt ft multe incompatibilitati intre noi, pe care, din pacate doar eu le vad. Cand ne-am casatorit i-am acceptat ft multe...si timp de 5 ani am luptat singura cu viata, pentru ca pe el in afara de "iubire, sex si a-ti trai viata efectiv" nu prea il preocupa nimic. Eu a trebuit sa ma stresez tot timpul sa avem suficienti bani...eu am facut mereu economii...ca el sa cheltuie si ultimul ban pe tampenii pt masina...
Azi vroiam sa ma duc la avocat...si din nou am amanat. De ce? Pentru ca din nou m-a facut sa ma simt vinovata pentru ceea ce vreau. Stateam mai devreme si ma gandeam ca e in joc fericirea mea...si fericirea celorlalti ( el, baietelul, linistea parintilor mei...) Care conteaza mai mult? Ca mie imi vine sa innebunesc.
Ma credeti ca imi vine sa fug de acasa? Asa de nebuna...unde as vedea cu ochii. Si culmea...sa fug din casa mea...ca nici asta nu-i a lui. N-am crezut niciodata ca voi ajunge in situatia asta...niciodata. Si iata-ma, prinsa intr-o capcana din care simt ca nu pot iesi.
Sunt 100% convinsa ca asta vreau, ca nu-l mai iubesc, ca mi-ar fi mai bine fara el si as fi in stare sa-i ofer baietelului meu tot ce isi doreste...dar nu am inima de piatra sa fac atata lume sa sufere. Dar stau si ma intreb, in conditiile astea, care e solutia?
Citind randurile tale, imi dau seama cat gresesc ca stau si nu fac nimic... Exact in situatia asta sunt si eu. ma simt puternica, stiu ca m-as descurca singura cu un copil (pentru ca altfel ar trebui sa cresc doi), dar nu sunt in stare sa fac ceva pentru mine. Sunt sigura ca tot acolo voi ajunge...acum, peste un an sau peste 5. Si sunt convinsa ca ar fi mai bine acum, decat mai tarziu... dar de ce nu pot sa fac ceva fara sa-mi pese de restul lumii? Sa ma gandesc doar la mine si la baietel...


fetelor..suntem toti in aceasi situatie..????nu putem lua o decizie..oare de ce??ne e frica fara ei...ne e frica daca vom ramane singuri? ne e frica de scandal???de divorti..de viata???habar nu am..cel putin casa e a ta..eu nu sunt in situatia asta..casa e pe numele socrilor..cand am inceput divortul am fost amenintata ca raman fara copil...avocatul a spus ca au sanse..eu am un salar mic...cu chirie nu se poate..traiesc in iad...i-ati viata in maini...si sa nu pierzi credinta..
Succes
lizzy74
Postat pe 13 Mai 2009 09:01

fetelor..suntem toti in aceasi situatie..????nu putem lua o decizie..oare de ce??ne e frica fara ei...ne e frica daca vom ramane singuri? ne e frica de scandal???de divorti..de viata???habar nu am..cel putin casa e a ta..eu nu sunt in situatia asta..casa e pe numele socrilor..cand am inceput divortul am fost amenintata ca raman fara copil...avocatul a spus ca au sanse..eu am un salar mic...cu chirie nu se poate..traiesc in iad...i-ati viata in maini...si sa nu pierzi credinta..
Succes[/quote]

Nu stiu de ce nu reusesc fetele celelalte sa duca la bun sfarsit un divort, dar la mine situatia sta cam asa:
Mi-e mila de suferinta lui (desi eu nu mai simt nimic pentru el, el inca ma iubeste), pe de alta parte, cand aude de divort, devine cam agresiv (verbal, fizic- nu a dat in mine, dar ma bruscheaza, tipa, jigneste...intelegeti voi), iar cand se intampla asa imi trece mila si se transforma intr-o mare teama de a mai da ochii cu el dupa ce as depune actele de divort si probabil mi-e si sila de scandalul care se va isca.
Si poate nu mi-ar pasa de nimic altceva, daca ar fi si el constient ca nu mai merge...si daca ar vedea toate diferentele dintre noi. Dar el nu vede toate astea si ma considera pe mine vinovata ca vreau sa divortez. Si bineinteles ma santajeaza emotional (il baga pe baietelul nostru la inaintare, ca nu-mi pasa de el, ca va creste fara tata...etc), stiind ca-i merge, ca pentru mine copilul e cel mai important.
Nu-mi e frica de singuratate, nu-mi e frica sa o iau de la capat cu un copil mic in brate (deja mi-am planificat ce schimbari sa aduc in viata mea de dupa divort) . Nici eu nu am un salariu ft mare, dar am casa si cred ca m-as descurca. In plus m-ar ajuta si parintii mei, financiar, daca as avea nevoie.
Curaj nu am, sa fac pasul cel mare. Sa ma leg pe viata am avut curaj, sa ma eliberez...nu pot, ca sunt lasa. Off, si mi-e asa ciuda pe mine din cauza asta...
airam82
Postat pe 13 Mai 2009 12:57
Buna!
Cassey
Postat pe 13 Mai 2009 15:57
De la: airam82, la data 2009-05-13 12:57:48
fetelor..suntem toti in aceasi situatie..????nu putem lua o decizie..oare de ce??ne e frica fara ei...ne e frica daca vom ramane singuri? ne e frica de scandal???de divorti..de viata???habar nu am..cel putin casa e a ta..eu nu sunt in situatia asta..casa e pe numele socrilor..cand am inceput divortul am fost amenintata ca raman fara copil...avocatul a spus ca au sanse..eu am un salar mic...cu chirie nu se poate..traiesc in iad...i-ati viata in maini...si sa nu pierzi credinta..
Succes


Nu stiu de ce nu reusesc fetele celelalte sa duca la bun sfarsit un divort, dar la mine situatia sta cam asa:
Mi-e mila de suferinta lui (desi eu nu mai simt nimic pentru el, el inca ma iubeste), pe de alta parte, cand aude de divort, devine cam agresiv (verbal, fizic- nu a dat in mine, dar ma bruscheaza, tipa, jigneste...intelegeti voi), iar cand se intampla asa imi trece mila si se transforma intr-o mare teama de a mai da ochii cu el dupa ce as depune actele de divort si probabil mi-e si sila de scandalul care se va isca.
Si poate nu mi-ar pasa de nimic altceva, daca ar fi si el constient ca nu mai merge...si daca ar vedea toate diferentele dintre noi. Dar el nu vede toate astea si ma considera pe mine vinovata ca vreau sa divortez. Si bineinteles ma santajeaza emotional (il baga pe baietelul nostru la inaintare, ca nu-mi pasa de el, ca va creste fara tata...etc), stiind ca-i merge, ca pentru mine copilul e cel mai important.
Nu-mi e frica de singuratate, nu-mi e frica sa o iau de la capat cu un copil mic in brate (deja mi-am planificat ce schimbari sa aduc in viata mea de dupa divort) . Nici eu nu am un salariu ft mare, dar am casa si cred ca m-as descurca. In plus m-ar ajuta si parintii mei, financiar, daca as avea nevoie.
Curaj nu am, sa fac pasul cel mare. Sa ma leg pe viata am avut curaj, sa ma eliberez...nu pot, ca sunt lasa. Off, si mi-e asa ciuda pe mine din cauza asta...[/quote]

I-ati inima in dinti...si sa iei o decizie..sau poate ar trebui sa stai singura o vreme sa poti gandi la decizia finala..sa-ti aduni curaj oricare ar fi hotararea ta, numai suferi..nu merita, nimeni n-os sa-ti multumesca crede ma...sa ai credinta in TINE in primul rand..si desigur in CEl de Sus..iti va arata drumul:)
Succes
lizzy74
Postat pe 14 Mai 2009 10:06
'neatza
Cassey_
Postat pe 25 Mai 2009 08:12

Am trait s-o vad si pe asta!
Apropos de luat decizii , ce am facut eu...in ultima vreme!
Mi-am inchiriat o garsoniera si am asteptat momentul....cind a plecat de acasa pt 2 zile. Am adunat 4 prietene si....in 3 ore am golit casa si m-am mutata! In aceste 2 zile....am raspuns la tel....am vb f frumos ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat! Tare mult mi-as fi dorit sa-i fi vazut fata cind a intrat in casa si....a vazut-o goala!

O saptamina....n-am raspuns la tel....la sms-uri.Daca la inceput sms-urile erau de amenintare....incet incet ele s-au transformat in rugaminti....apoi pareri de rau...regrete....scuze....Intr-un final mi-a descoperit masina si a aflat unde stau.In fiecare dimineata gaseam cite un trandafir pe parbriz. Apoi....in jurul prinzului...trandafirul aparea si la....serviciu!Si uite asa .....a mai trecut ceva timp. Intre timp....a primit citatia! Fratele meum-a convins sa am totusi o discutie cu el. Am acceptat....ne-am intilnit ca pustanii ....intr-un loc publi.

Am reusit in acea discutie....sa spun tot ce n-am indraznit sa zic in 10 ani! simteam cum ma ...golesc....si ma eliberez.Apoi fiecare...a plecat acasa la el! Dupa vreo saptamina.....m-am trezit cu el la usa....plingea...tremura....se ineca cu lacrimile....abia putea vb....Mi-a zis ca el asa....nu mai poate, ca mai bine moare! Stiti ca m-am topit!

Dupa inca o luna de fiert la foc mic....ne-am impacat! De 2 luni.....traiesc cu un alt barbat linga mine! (tot el dar .....altfel). Asculta ce vreau sa spun si eu si....culmea tine cont de ceea ce vreau....ce-mi place....ce-mi doresc....

Nu stiu cit.....si daca va tine....dar dupa ce am irosit 10 ani....mai pot pierde unul....sa vad cu adevarat daca mai merita sau nu. Va inteleg f bine cind spuneti ca va este greu sa luati decizii....dar...pt mine un lucru e f clar.....daca nu o facem noi....n-o va face nimeni....pt noi!

Niciodata nu va fi usor.Eu il iubesc pe omul asta enorm, poate pare patetic....dar inca tremur dupa 10 ani....cind ma ia in brate! Mai trebuie si ei treziti din cind in cind!

andromedada
Postat pe 23 Iunie 2009 13:02
ma simt bulversata.am luat hotararea de a divorta.nu s a purtat frumos cu mine in acesti ani,dar acum trebuie sa divortez.vreau sa ies din pacla si sa ajung la soare si lumina.mi e greu,mi e greu.nu mai este nimic decat cumpararturi si certuri .inainte ma mai minteam.acum aproape nu mai pot.picatura care a umplut paharul a fost certitudinea ca are o alte femeie.ma simt atat de ranita.ma simt nesigura si doresc -sfatul vostru.
kudika076066
Postat pe 21 Octombrie 2009 13:26
De la: kudika076066, la data 2009-10-21 13:26:32ma simt bulversata.am luat hotararea de a divorta.nu s a purtat frumos cu mine in acesti ani,dar acum trebuie sa divortez.vreau sa ies din pacla si sa ajung la soare si lumina.mi e greu,mi e greu.nu mai este nimic decat cumpararturi si certuri .inainte ma mai minteam.acum aproape nu mai pot.picatura care a umplut paharul a fost certitudinea ca are o alte femeie.ma simt atat de ranita.ma simt nesigura si doresc -sfatul vostru.


Nu prea am cum sa te sfatuiesc,intr-un cuplu se intampla multe dar daca s-a umplut paharul si nu mai poti suporta ,mai ales ca te-a si inselat poate ca e nevoie sa pleci din casnicia asta frustranta.Nici un divort nu e usor si s-o iei de la capat ,sa-ti refaci increderea in tine si in barbati e destul de greu,dar cu vointa se rezolva.Sper doar ca vor fi persoane care sa te sprijine cand vei trece prin asa ceva.

Postat pe 21 Octombrie 2009 13:34
De la: andromedada, la data 2009-01-01 15:28:48 M-am hotarit de multa vreme sa fac acest pas, dar nu stiu de unde sa incep! Daca ati trecut prin asa ceva....ma puteti ajuta si pe mine cu un sfat?

pur si simplu te duci si inaintezi actele..daca esti hotarita
cristiana_cris
Postat pe 21 Octombrie 2009 13:48
fa ce spune inima sa faci
_sandy
Postat pe 21 Octombrie 2009 13:53
:vascriu pentru prima ora santeti niste femei puternice eu nu stiu daca pot da vrun raspuns vreuneia dintre voi sant intro situatie asemanatoare ;vreau sa ma despart da nu am gasit, puterea.sai spun ,nu stiu cum sa incep da.am fost prea mult mintita .si nu mai suport vreau alta viata si spersa fiu libera cat mai curand,
kudika228728
Postat pe 18 Iulie 2010 04:05
Daca vrei divortul prima data te duci la un avocat si urmezi pasii pe care tii spune el.
kudika228167
Postat pe 18 Iulie 2010 07:44

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
am si eu nevoie de un sfat! 16 De la: hocus_pocus 3 August 2011 19:15
VA PLACE PESCUITUL??? (http://www.kudika.ro/comunitate/Pudika416607/poze/album/74997.html) 25 De la: Pudika416607 8 Septembrie 2011 22:28
nu vreau sa il uit...doar il vreau inapoi:( 12 De la: deny_licious 9 Iulie 2009 15:05
depresie... 205 De la: Barbie30_ 11 Decembrie 2010 03:50
ma simt puternica! 14 De la: kudika019861 20 Septembrie 2009 18:26