Setari Cookie-uri

CAND SUFLETUL TE DOARE NU MAI CONTEAZA NIMIC

Am iubit si iubesc un barbat cu toata fiinta, ce rau ma doare.
E inca "sotul meu". Ca de obicei e plecat de acasa (s-a mutat la mama lui). Copii sufera enorm, vad eu, au devenit irascibili, intoleranti unul cu celelalt si chiar cu mine.Este al treilea an consecutiv cand face chestia asta. In fiecare an la plecare mai i-a din casa si duce la ai lui, sub pretextul ca-i munca lui. Mama lui acum 13 ani, imi spunea ca am pus ochii pe el pentru casa (casa care nu-i apartine lui). Sora lui mi-a atras atentia ca acel apartament (cu 2 cam) se imparte dupa moartea parintilor lor. DISCUTII INUTILE PENTRU MINE. De ce? Eu am casa de la parintii mei, si eu si fratele meu, iar parintii mei au asigurat si cei 2 baieti pe care ii am.OK.
S-a lamurit ,cred eu, situatia cu casa, acum a intervenit alta: m-am folosit e el sa-mi cresc copilul ( primul fiu provenind din casnicia anterioara)., si l-am facut pe al doilea, ca sa-l tin legat de mine pe sotul meu DASCALU NELU. Ba am uneltit cu tatal meu sa-i mancam si banii.
Daca ar fi venit doar de la soacra, ar fi fost normal. Dar dupa 11 ani de casnicie, sotul meu incepe sa faca exact aceleasi reprosuri si doare rau de tot.
Copii sunt cei mai afectati, eu nu contez in ecuatia aceasta. Ma pot multumii cu gandul ca mi-am facut-o singura. Eu l-am vrut , chiar daca stiam ca ai mei nu-l palc, eu m-am dus dupa el defiecare data cand ne-a parasit.
PUI_DRAG
Postat pe 28 Mai 2009 09:49
si dc vrei sa mai continui calvarul acesta?
cat vrei sa mai suferi tu si copiii?
te complaci in situatia asta?
just_heaven
Postat pe 28 Mai 2009 10:09
o singura solutie ..divort..parerea mea.din moment ce a ajuns sa iti reporseze ca esti alaturi de el numai ptr interese e clar ca sentimente la mijloc nu mai sunt,cel putin din partea lui.de ce sa iti expui copiii la un asemenea infern?chiar daca doare despartirea va fi mult mai bine atat ptr tine cat si pt copii
Buttefflypink
Postat pe 28 Mai 2009 10:50
cel mai bine ar fi sa divortezi... nu se merita...
Diavolyta_
Postat pe 28 Mai 2009 12:50
Diveortul nu costa mult , si orice om are dreptul la o noua sansa , asa ca ridica-te si renaste din nou
blue07scorpion
Postat pe 30 Mai 2009 10:12
Eu iti expun o solutie din punctul meu de vedere,intrucat sunt sigura ca asa as face.
Daca inca l-as mai iubi,si mi-as mai dori sa stau restul vietii langa el ,as mai incerca odata,as discuta cu el si l-as face sa se gandeasca ce dracului vrea sa ramana langa ma'sa sau langa sotia si copii lui,sa fim fericiti si o familie normala fara interventia nimanui.E timpul sa se maturizeze....
Dar daca nu il mai iubesti nu stiu si nu inteleg ce te mai tine langa el ...copilul?Daca are 10 in cativa ani va intelege ce "tata" are si iti va respecta decizia.
Intai fa-ti ordine in ganduri si dupa vorbeste cu el si spune-i exact ce vrei..
aandaa
Postat pe 30 Mai 2009 18:32

Va multumesc ca sunteti alaturi de mine.

L-am iubit si il iubesc. L-am inteles si l-am crezut cand mi-a povestit ca-i fiul nedorit. M-a ingrozit comportamentul parintilor si al sutorii lui, fata de el. Nu mi-a povestit nimic frumos, nu-si aduce aminte mai nimic din copilaria lui, doar intamplari menite sa te dezechilibreze psihic si sentimental. Groaznic de dureros.
L-am crezut pentru ca am trait si eu cateva intamplari groaznice alaturi de ai lui:
1) tatal lui i-a spus fiului meu (cel mare care la acel moment avea doar 7 ani, "ba, tu nu faci parte din familia asta"
2) cand s-a nascut fiul nostru (in aceeasi zi si luna cu tatal lui) la aflarea vestii, mama lui l-a intampinat " ce ai venit sa-mi spui ca a FATAT si aia?''
3)la botezul celui mic tatal lui n-a atat decat la biserica spunandu-i nasului ca are treburi mai importantr la tara, "are animale in batatura, el nu are de ce sa stea la botezul.........si noianul de jigniri la adresa mea, mi-e rusine sa le reproduc.
4) sora lui si mama lui isi pazeau posetele si nasa copilului le-a intrebat de ce fac asta ca suntem doar rude(a fost un botez restrans) a raspuns mama lui " avem bani in genti si daca ni-i fura astia?"
5) seara sora lui mi-a spus : acum ca stai de pomana acasa mi-l tii si mie pe Bogdan (fiul ei de 12 ani) ca se plictiseste singur toata ziua. Eu avand copil de clasa intai si noul nascut.

Nu mai continui mie rusine. Cand discutam cu el ma intreba de ce-i pun lui in carca comportamentul lor? Nu stiu ca sunt de la tara? Nu mi-e clar ca n-o sa ma inghita niciodata? El ma iubeste, dar nu are ce sa le faca. Lui ii este frica de parinti si de sora lui. As putea exemplifica cu multe intamplari, multe reactii din partea lui. Am concluzionat de fiecare data " totusi sunt ai lui, e familia lui"
PUI_DRAG
Postat pe 2 Iunie 2009 08:44
De la: dascalustefana, la data 2009-06-02 08:44:01
Va multumesc ca sunteti alaturi de mine.

L-am iubit si il iubesc. L-am inteles si l-am crezut cand mi-a povestit ca-i fiul nedorit. M-a ingrozit comportamentul parintilor si al sutorii lui, fata de el. Nu mi-a povestit nimic frumos, nu-si aduce aminte mai nimic din copilaria lui, doar intamplari menite sa te dezechilibreze psihic si sentimental. Groaznic de dureros.
L-am crezut pentru ca am trait si eu cateva intamplari groaznice alaturi de ai lui:
1) tatal lui i-a spus fiului meu (cel mare care la acel moment avea doar 7 ani, "ba, tu nu faci parte din familia asta"
2) cand s-a nascut fiul nostru (in aceeasi zi si luna cu tatal lui) la aflarea vestii, mama lui l-a intampinat " ce ai venit sa-mi spui ca a FATAT si aia?''
3)la botezul celui mic tatal lui n-a atat decat la biserica spunandu-i nasului ca are treburi mai importantr la tara, "are animale in batatura, el nu are de ce sa stea la botezul.........si noianul de jigniri la adresa mea, mi-e rusine sa le reproduc.
4) sora lui si mama lui isi pazeau posetele si nasa copilului le-a intrebat de ce fac asta ca suntem doar rude(a fost un botez restrans) a raspuns mama lui " avem bani in genti si daca ni-i fura astia?"
5) seara sora lui mi-a spus : acum ca stai de pomana acasa mi-l tii si mie pe Bogdan (fiul ei de 12 ani) ca se plictiseste singur toata ziua. Eu avand copil de clasa intai si noul nascut.

Nu mai continui mie rusine. Cand discutam cu el ma intreba de ce-i pun lui in carca comportamentul lor? Nu stiu ca sunt de la tara? Nu mi-e clar ca n-o sa ma inghita niciodata? El ma iubeste, dar nu are ce sa le faca. Lui ii este frica de parinti si de sora lui. As putea exemplifica cu multe intamplari, multe reactii din partea lui. Am concluzionat de fiecare data " totusi sunt ai lui, e familia lui"


este greu de dat un sfat in aceasta situatzie spun asta din cauza faptului ca-l iubesti.....................dar acum sa-ti spun ceva oricat de mult l-as iubi nu as putea suporta atata umilintza, deja este prea mult,ti-as spune sa-i mai dai o sansa in conditziile in care el si-ar dori aceasta casnicie si-ar lasa familia deoparte si numai tu si copii ati conta pentru el dar din pacate se pare ca nu-i asa si sti cum se spune intr-o casnicie o a treia persoana este deja prea mult iar in cazul tau suntetzi mult prea multzi(soacra,socru,cumnata)............. crede-ma nu are rost sa continui asa zisa casnicie
donttouch
Postat pe 2 Iunie 2009 08:57
Sincer? Eu cred ca nu are rost sa continui ceva ce oricum e sortit esecului, in conditiile in care nu reuseste sa se dezlipeasca de familia lui care deocamdata il domina.
Am fost in aceeasi situatie iar cind am divortat am insistat sa isi caute fata(implicit nepoata) iar acum imi pare nespus de rau pt ca am chinuit-o pe fetita cu comportamentul lor mizer.
Auzea tot felul de povesti despre mine si se necajea pina cind intr-o zi mi-a zis ca ea nu mai vrea sa mearga acolo pt ca nu este locul ei si ea nu simte nimic pt familia aia(exact asa mi-a zis) dupa care mi-a povestit tot ce i se povestea.
Fata este scarbita de ei. Nu trebuia sa insist sa o caute.
Asa ca eu nu mai cred ca asemenea oameni se mai pot schimba vreodata.
Cel putin protejeaza-ti copilul. Psihicul copilului este cel mai important.
Mult succes.
Carole
Postat pe 2 Iunie 2009 09:15
De la: Carole, la data 2009-06-02 09:15:34Sincer? Eu cred ca nu are rost sa continui ceva ce oricum e sortit esecului, in conditiile in care nu reuseste sa se dezlipeasca de familia lui care deocamdata il domina.
Am fost in aceeasi situatie iar cind am divortat am insistat sa isi caute fata(implicit nepoata) iar acum imi pare nespus de rau pt ca am chinuit-o pe fetita cu comportamentul lor mizer.
Auzea tot felul de povesti despre mine si se necajea pina cind intr-o zi mi-a zis ca ea nu mai vrea sa mearga acolo pt ca nu este locul ei si ea nu simte nimic pt familia aia(exact asa mi-a zis) dupa care mi-a povestit tot ce i se povestea.
Fata este scarbita de ei. Nu trebuia sa insist sa o caute.
Asa ca eu nu mai cred ca asemenea oameni se mai pot schimba vreodata.
Cel putin protejeaza-ti copilul. Psihicul copilului este cel mai important.
Mult succes.



Despartirea...cu inima facuta zob si sufletul tandari ...e mai suportabila decat un calvar o viata-ntreaga care,Dumnezeu stie cat va fii(in ani vorbind). Traieste pt.copiii tai fa-le viata frumoasa dar mai ales linistita.
nocturnalia
Postat pe 17 Iunie 2009 12:47
E usor de dat un sfat.....e mai greu sa-l pui in practica......nu poti trai asa.....sau cel putin eu nu as putea trai asa....suporti umilinta lor si te mai umilesti si tu.....nu se poate....copiii sunt mai importanti....parerea mea.....
Maddallena
Postat pe 17 Iunie 2009 19:39
gfg
dasn
Postat pe 13 Decembrie 2009 10:38
Poveste de
“mai”



“Orice asemanare de personaje
este pur intamplatoare”


Este toamna anului 1985, intr-un liceu industrial din Bucuresti., intr-o clasa de-a XI- a ( trapta a II-a).
Atunci ne-am vazut pentru prima data. Majoritatea ( 90%) veniti de la alte licee., asa ca acum se inchegau primele prietenii pentru urmatori doi ani sau pentru o viata..
Asa l-am cunoscut pe Napoleon, cel care avea sa-mi devina un bun prieten multi ani. Era la fel de stingher ca si mine, venea din “Basarab” (liceul), nu cunostea pe nimeni. Eu aveam trei colege din vechea clasa, dar nu imi convenea de loc sa stau in preajma lor.
Aveam cam aceleasi pasiuni, asa ca nu ne-a fost greu sa ne imprietenim. Au urmat acei doi ani frumosi in care, cel putin noi doi( eu si Napoleon), am copilarit din plin.
Evident, au aparut si “primele iubiri”in acea clasa, de altfel intr-o oarecare masura nu nea ocolit nici pe noi.
Intr-o zi, am inventat “caietul”, un caiet pe care il tineam o zi sau o saptamana prin rotatie si acolo notam cele mai ascunse ganduri ale noastre si bonus, obligatoriu, o poezie conceputa de noi. Asa am aflat ca o place pe fata pe care eu o iubeam in taina.
Si asa au trecut doi ani. Am continuat acel caiet prin scrisorile pe care le expediam unul catre celalalt in armata. Evident subiectul principal era “EA”.
Nu i-am marturisit niciodata lui Napoleon, cat de mult o iubeam eu, stiam ca este o cauza pierduta pentru mine. De ce ? Din foarte multe motive pe care nu le voi expune aici. Baietii roiau in jurul ei si nu cred ca ii displacea deloc. Eu sufeream in tacere.
Anii au trecut si intamplarea face, ca intr-o zi de decembrie sa fiu sunat de o colega din liceu, treapta a II-a, Eleonora…
Era internata in spital, la “Parhon”, avea un hematom, care necesita interventie chirurgicala.. Lucram nu departe de spital, ceea ce mi-a permis sa o consiliez ( eram anul III la psi).
Atunci am aflat nr. “EI” de telefon.. Eleonora era buna prietena de familie cu “EA”, aveau copii de varsta apropiata.., se vizitau des. Stia ca e singura intr-o garsoniera
( despartita de sotul ei), altul decat Napoleon, unul impus de parinti, din cate am aflat mai tarziu.
Asa a inceput odiseea noastra.
Am fost iubiti un an de zile, timp in care a si divortat. Copilul, un baietel de 5 anisori, superb, strangea banuti sa-si cumpere un tata.
Parintii ei nu m-au vrut,(“ nu eram de ea”), motivul adevarat nu l-am aflat niciodata, cel declarat a fost ca nu mai fusesem casatorit.
Parintii mei nici nu vroiau sa auda de o astfel de legatura.
Asa a inceput o poveste de mai.. A ramas insarcinata si ne-am casatorit fara sa stie parintii mei, cu toate acestea dupa nasterea copilului nostru ne-am mutat in ap. parintilor mei care fusese zugravit de soldati de la unitatea socrului, astfel am facut rocada de locuinte.
Aici nu am ramas decat sapte luni ca urmare a unei discutii aprinse cu parintii mei ( moment in care am hotarat sa rup legatura cu ei) si astfel am stat ani buni (trei) inr-o garsoniera cu doi copii. Dupa trei ani am facut acelasi schimb cu parintii ei de aceasta data ,mutandu-ne noi intr-un ap. de doua camere. I-am ajutat( pe socri) cu o suma modica pentru a schimba garsoniera cu o alta situate la doua. strazi de noi.
Asa a inceput calvarul.
A devenit administratorul (socrul) scarii in care locuiam, vizite…. nenumarate zilnic.
Cand un om nu te-a placut de la inceput nu te va place toata viata indiferent ce ai face…jigniri in lant…
Cedam periodic, refuzam sa mai comunic, ma inchideam in mine, si sufeream ca sa fie bine, dar cedam deseori, abandonam, plecam, reveneam si iar plecam.
Nu contest ajutorul lui, dar preferam lipsa acestui ajutor, dar nu aveam ce face am facut marea prostie si am parasit casa parintilor. Intr-un fel sau altul cu rabdare si intelegere se putea rezolva, dar m-am pripit si am luat hotararea de a pleca pe care o regret; copii ar fi crescut in alt mediu.
Surpriza a venit din partea cele care credeam ca ma iubeste.
In momentele care cedam emotional discutiile dintre noi se opreau la manifestarile pe care le-au avut parintii mei in primul an al casatoriei noastre si cat de rai sunt ei ( implicit eu), si la fiecare discutie erau chemati copii. Am fost acuzat de minciuna si am fost mintit,; am fost acuzat ca o insel si am fost inselat… cand am propus sa facem un test poligraf am fost acuzat de nebunie… Consecinta era, una singura: indepartarea mea fata de copii…, eram constient, dar ce puteam face?
Tot ce fusese frumos disparuse, am ramas cu gustul amar al unei FALSE iubiri, in spiritul caruia crezusem ca un naiv.
Totul se plateste in viata. Cat de tare credeti ca doare sufletul?
Ce spuneti de o astfel de suferinta. A meritat “EA” oare?


“Fa tot ce-ti sta in putinta si nu dispera niciodata.”
“Printul” de Tudor Teodorescu Braniste


A avut dreptate doamna bibliotecara si tu Napoleon-e.








Te salut NAPOLEON,
oriunde ai fi !

Amiralul NELSON


P.S. Si pentru ca suntem la inceput de an,
Va doresc un an bun si plin de impliniri,
Multa sanatate si “LA multi ani” 2010
voton
Postat pe 31 Decembrie 2009 21:34
IN ZADAR,ARUNCI PRIVIREA, / MELANCOLICELOR GANDURI, / CAUTAND,SPRE ALTI-MENIREA, / DE DEMULT, N-ATATEA RANDURI. > IDEALURI,TOT ZADARNIC, / CU-ARIPI ALBE,SE VOR TESE, / CACI PE DRUMUL TAU AMARNIC, / TOATE FI-VOR NE-NTELESE. > GANDUL ZILELOR IUBIRII, / VOR PURTA FAPTURA-TI, HARNIC, / DE-AL EI LANT,AL INROBIRII, / SCLAVA-A TOT CE PARE TAINIC. > IN ZADAR,TI-OPRESTI BATAIA, / INIMII CU LACRIMI GRELE, / TU TE-NTORNI SI CA VAPAIA, / ITI PETRECI AMORU-N ELE. > SI PRECUM IN VAN, SE-ALUNGA, / ZIUA, NOPTII CE PRECEDE, / ASTFEL, CHINUL TAU AJUNGA, / IN PIEIRE, A SE-NCREDE. > CACI ZADARNIC, ITI PAR TOATE, / STRAMTE-N MARGINIREA FIRII, / TU FERICE ITI SOCOATE, / CA SUNT, TARA OMENIRII. > UITA-N VECI S-ARUNCI PRIVIREA, / MELANCOLICELOR GANDURI, / SI-NALTANDU-NE IUBIREA, / TREACA ANII, RANDURI, RANDURI. > CA ADUCERILE AMINTE, / DE NECAZURI, ORI DE BINE, / FI-VOR CLIPELE PREA SFINTE, / DIN TRECUTUL MEU CU TINE.... " CAND SUFLETUL TE DOARE NU MAI CONTEAZA NIMIC " >>>>>>>>>>>>>>>>ACESTE VERSURI SUNT COMPUSE DE MINE.
kudika093332
Postat pe 1 Ianuarie 2010 04:31
De la: voton, la data 2009-12-31 21:34:56Poveste de
“mai”



“Orice asemanare de personaje
este pur intamplatoare”


Este toamna anului 1985, intr-un liceu industrial din Bucuresti., intr-o clasa de-a XI- a ( trapta a II-a).
Atunci ne-am vazut pentru prima data. Majoritatea ( 90%) veniti de la alte licee., asa ca acum se inchegau primele prietenii pentru urmatori doi ani sau pentru o viata..
Asa l-am cunoscut pe Napoleon, cel care avea sa-mi devina un bun prieten multi ani. Era la fel de stingher ca si mine, venea din “Basarab” (liceul), nu cunostea pe nimeni. Eu aveam trei colege din vechea clasa, dar nu imi convenea de loc sa stau in preajma lor.
Aveam cam aceleasi pasiuni, asa ca nu ne-a fost greu sa ne imprietenim. Au urmat acei doi ani frumosi in care, cel putin noi doi( eu si Napoleon), am copilarit din plin.
Evident, au aparut si “primele iubiri”in acea clasa, de altfel intr-o oarecare masura nu nea ocolit nici pe noi.
Intr-o zi, am inventat “caietul”, un caiet pe care il tineam o zi sau o saptamana prin rotatie si acolo notam cele mai ascunse ganduri ale noastre si bonus, obligatoriu, o poezie conceputa de noi. Asa am aflat ca o place pe fata pe care eu o iubeam in taina.
Si asa au trecut doi ani. Am continuat acel caiet prin scrisorile pe care le expediam unul catre celalalt in armata. Evident subiectul principal era “EA”.
Nu i-am marturisit niciodata lui Napoleon, cat de mult o iubeam eu, stiam ca este o cauza pierduta pentru mine. De ce ? Din foarte multe motive pe care nu le voi expune aici. Baietii roiau in jurul ei si nu cred ca ii displacea deloc. Eu sufeream in tacere.
Anii au trecut si intamplarea face, ca intr-o zi de decembrie sa fiu sunat de o colega din liceu, treapta a II-a, Eleonora…
Era internata in spital, la “Parhon”, avea un hematom, care necesita interventie chirurgicala.. Lucram nu departe de spital, ceea ce mi-a permis sa o consiliez ( eram anul III la psi).
Atunci am aflat nr. “EI” de telefon.. Eleonora era buna prietena de familie cu “EA”, aveau copii de varsta apropiata.., se vizitau des. Stia ca e singura intr-o garsoniera
( despartita de sotul ei), altul decat Napoleon, unul impus de parinti, din cate am aflat mai tarziu.
Asa a inceput odiseea noastra.
Am fost iubiti un an de zile, timp in care a si divortat. Copilul, un baietel de 5 anisori, superb, strangea banuti sa-si cumpere un tata.
Parintii ei nu m-au vrut,(“ nu eram de ea”), motivul adevarat nu l-am aflat niciodata, cel declarat a fost ca nu mai fusesem casatorit.
Parintii mei nici nu vroiau sa auda de o astfel de legatura.
Asa a inceput o poveste de mai.. A ramas insarcinata si ne-am casatorit fara sa stie parintii mei, cu toate acestea dupa nasterea copilului nostru ne-am mutat in ap. parintilor mei care fusese zugravit de soldati de la unitatea socrului, astfel am facut rocada de locuinte.
Aici nu am ramas decat sapte luni ca urmare a unei discutii aprinse cu parintii mei ( moment in care am hotarat sa rup legatura cu ei) si astfel am stat ani buni (trei) inr-o garsoniera cu doi copii. Dupa trei ani am facut acelasi schimb cu parintii ei de aceasta data ,mutandu-ne noi intr-un ap. de doua camere. I-am ajutat( pe socri) cu o suma modica pentru a schimba garsoniera cu o alta situate la doua. strazi de noi.
Asa a inceput calvarul.
A devenit administratorul (socrul) scarii in care locuiam, vizite…. nenumarate zilnic.
Cand un om nu te-a placut de la inceput nu te va place toata viata indiferent ce ai face…jigniri in lant…
Cedam periodic, refuzam sa mai comunic, ma inchideam in mine, si sufeream ca sa fie bine, dar cedam deseori, abandonam, plecam, reveneam si iar plecam.
Nu contest ajutorul lui, dar preferam lipsa acestui ajutor, dar nu aveam ce face am facut marea prostie si am parasit casa parintilor. Intr-un fel sau altul cu rabdare si intelegere se putea rezolva, dar m-am pripit si am luat hotararea de a pleca pe care o regret; copii ar fi crescut in alt mediu.
Surpriza a venit din partea cele care credeam ca ma iubeste.
In momentele care cedam emotional discutiile dintre noi se opreau la manifestarile pe care le-au avut parintii mei in primul an al casatoriei noastre si cat de rai sunt ei ( implicit eu), si la fiecare discutie erau chemati copii. Am fost acuzat de minciuna si am fost mintit,; am fost acuzat ca o insel si am fost inselat… cand am propus sa facem un test poligraf am fost acuzat de nebunie… Consecinta era, una singura: indepartarea mea fata de copii…, eram constient, dar ce puteam face?
Tot ce fusese frumos disparuse, am ramas cu gustul amar al unei FALSE iubiri, in spiritul caruia crezusem ca un naiv.
Totul se plateste in viata. Cat de tare credeti ca doare sufletul?
Ce spuneti de o astfel de suferinta. A meritat “EA” oare?


“Fa tot ce-ti sta in putinta si nu dispera niciodata.”
“Printul” de Tudor Teodorescu Braniste


A avut dreptate doamna bibliotecara si tu Napoleon-e.








Te salut NAPOLEON,
oriunde ai fi !

Amiralul NELSON


P.S. Si pentru ca suntem la inceput de an,
Va doresc un an bun si plin de impliniri,
Multa sanatate si “LA multi ani” 2010




Asemanari care ma rascolesc.

Vroiam sa uit acest trecut, care mi-a imbolnavit incurabil sufletul.
Povestea mea este chiar mai halucinanta si totusi ,inca o duc , (25 ani casatorie).
Nu pot sa o povestesc aici , din rusine, din respect pentru nervii cititorilor, dar ... se poate si mai rau.
Ce ne face sa ramanem atat timp langa persoana nepotrivita?
In cazul meu : bunul simt.
Acest bun simt te poate ucide, atunci cand este excesiv.

Mi-e greu sa mai continui a va spune ceva.

La multi ani tuturor !

maja
Postat pe 1 Ianuarie 2010 09:35
orice durere fizica o poti repara cu un medicamet, durerea sufletului ins anu arte leac. Tocmai de aceea divorteaza, ai dreptul la un nou inceput. asa nu vei mai suferi nici tu, nici copiii si nici parintii ! Va fi grei la inceput , o perioada dar cit inca ne miscam, traim, rasuflam si visam si speram nimic nu eimposibiul. Iti doresc succes si puetere sa faci acest nou pas in viat ata !
Aproape_eu
Postat pe 1 Ianuarie 2010 10:50
De la: my_eyes, la data 2009-05-28 09:49:51
Copii sunt cei mai afectati, eu nu contez in ecuatia aceasta. Ma pot multumii cu gandul ca mi-am facut-o singura. Eu l-am vrut , chiar daca stiam ca ai mei nu-l palc, eu m-am dus dupa el defiecare data cand ne-a parasit.


Gresesti ! Viata este frumoasa dar tu refuzi sa vezi... Nu ti-ai "facut-o singura" , poti oricand schimba situatia.Numai moartea n-are leac ...
Incearca sa nu nu-l mai cauti o luna ,chiar daca iti calci pe suflet.Daca intr-o luna nu se intoarce singurel inseamna ca nu-i pasa de tine si nici de copii.Si atunci ce rost are sa ramai intr-o barca unde numai tu vaslesti ?
ella_c
Postat pe 1 Ianuarie 2010 11:06
indiferent daca sunteti sau nu casatoriti, el tot la " masa" sta. asa ca draga mea, te sfatuiesc sa divortezi si sa-ti refaci viata.
indiferent daca copii vostrii plang sau nu, el tot la " masa" sta, asa ca pana la urma ce rezolvi, fiindca copii vostrii oricum sufera.
indiferent de ce ai spune sau face, familia lui si el te vad ca un intrus! Asa ca draga mea, divorteaza, plange, lingeti ranile, plange, tipa, urla, iar dupa un timp vei vedea ca iti va trece. Oricum nu cred ca il mai iubesti asa de tare. Nici nu stii ce poate sa-ti rezerve viata. Crede-ma, viata e plina de surprize, vei cunoaste alti barbati, inclusiv unul ccare sa te aprecieze la adevarata valoare si care sa-ti iubeasca copii. Sa nu-ti fe frica sau rusine ca divortezi a doaua oara! Tu si copii tai conteaza
flory_preety
Postat pe 1 Ianuarie 2010 12:20
Draga mea, incearca sa te pui in valoare si in primul rand sa te realizezi profesional , asta iti va da putere sa-ti cresti copiii cu rabdarea de care este nevoie in perioada lor de adolescenta.
Pe urma lucrurile bune vor veni de la sine .
Si eu am fost exact in situatia ta, in plus mai era si o amanta la mijloc . Intai ne-am separat , pe urma am divortat prieteneste pentru a traumatiza cat mai putin copiii.
Acum am 53 de ani si traiesc o viata minunata in Franta, langa al doilea sot, un gentleman desavarsit. Copiii sunt mari, au terminat facultatea si iata, tot raul a dus spre foarte bine pentru mine.
Deci "bon courage" si parafrazand pei Mitica Popescu :

"Sa fii desteapta si fara frica !"
nn
Postat pe 1 Ianuarie 2010 17:50
Extraordinar de frumos titlul... Imi cer scuze catre persoana care a deschis topicul, am citit despre suferinta ei, e vorba de durere aproape fizica, comentez si eu la acest topic fiindca imi place titlul, este superb prin mesajul continut... Fiindca stiu ce inseamna sa te doara sufletul, atunci cand iubesti....
strasss3
Postat pe 1 Ianuarie 2010 18:49
Mi se pare ca ti-ai cam facut-o singura.Nu vreau sa iau apararea barbatilor,ba dimpotriva spun ca marea lor majoritate se lasa prea usor prada emotiilor(nu sentimentelor)si ,deci,femeia ar trebui sa fie mai rationala tinand cont si de faptul ca urmarile (copiii)vor fi in cele din urma in cea mai mare parte responsabilitatea ei.Mi se pare ca multe femei au o doza mare de inconstienta si iresponsabilitate cand se arunca intr-o relatie mult prea rapid arzand etapele.Imi pare rau pentru tine,dar daca nu e dragoste nu mai incerca.
kudika053180
Postat pe 2 Ianuarie 2010 09:33
Crezi ca era cazul sa mentionezi cine a" compus" versurile?Sau poata DA?!
kudika053180
Postat pe 2 Ianuarie 2010 09:40
Perea mea este ca vorbesti mai mult de rudele lui decat de el.Ce cauta ele intre voi?Daca ai nevoie de ele ,suporta-le,daca nu ai nevoie,evita-le cat poti de mult,nu-i reprosa lui nimic in legatura cu ele(prietenii ni-i alegem singuri,rudele ni le da Dumnezeu),accepta-le si "mai rarut ca-i mai dragut".asta nu inseamna sa-ti strici familia si sa-ti otravesti sufletul.
kudika053180
Postat pe 2 Ianuarie 2010 09:46
Chiar daca sufletul te doare,
Ridica fruntea catre zare,
Si vezi ce te asteapta!

Decide daca-i bine pentru tine,
Si mergi cu incredere in tine,
Mai departe!


La multi ani tuturor!
Camey_73
Postat pe 3 Ianuarie 2010 02:15


Eu zic sa divortezi, va durea o perioada dar va trece si vei incepe o noua viata. Nu merita sa traiesti ani la rand asa ceva!!!!
olimpia08
Postat pe 3 Ianuarie 2010 10:33
De la: my_eyes, la data 2009-06-02 08:44:01
Va multumesc ca sunteti alaturi de mine.

L-am iubit si il iubesc. L-am inteles si l-am crezut cand mi-a povestit ca-i fiul nedorit. M-a ingrozit comportamentul parintilor si al sutorii lui, fata de el. Nu mi-a povestit nimic frumos, nu-si aduce aminte mai nimic din copilaria lui, doar intamplari menite sa te dezechilibreze psihic si sentimental. Groaznic de dureros.
L-am crezut pentru ca am trait si eu cateva intamplari groaznice alaturi de ai lui:
1) tatal lui i-a spus fiului meu (cel mare care la acel moment avea doar 7 ani, "ba, tu nu faci parte din familia asta"
2) cand s-a nascut fiul nostru (in aceeasi zi si luna cu tatal lui) la aflarea vestii, mama lui l-a intampinat " ce ai venit sa-mi spui ca a FATAT si aia?''
3)la botezul celui mic tatal lui n-a atat decat la biserica spunandu-i nasului ca are treburi mai importantr la tara, "are animale in batatura, el nu are de ce sa stea la botezul.........si noianul de jigniri la adresa mea, mi-e rusine sa le reproduc.
4) sora lui si mama lui isi pazeau posetele si nasa copilului le-a intrebat de ce fac asta ca suntem doar rude(a fost un botez restrans) a raspuns mama lui " avem bani in genti si daca ni-i fura astia?"
5) seara sora lui mi-a spus : acum ca stai de pomana acasa mi-l tii si mie pe Bogdan (fiul ei de 12 ani) ca se plictiseste singur toata ziua. Eu avand copil de clasa intai si noul nascut.

Nu mai continui mie rusine. Cand discutam cu el ma intreba de ce-i pun lui in carca comportamentul lor? Nu stiu ca sunt de la tara? Nu mi-e clar ca n-o sa ma inghita niciodata? El ma iubeste, dar nu are ce sa le faca. Lui ii este frica de parinti si de sora lui. As putea exemplifica cu multe intamplari, multe reactii din partea lui. Am concluzionat de fiecare data " totusi sunt ai lui, e familia lui"

citind tot ce ai scris,nu lasi de inteles ca:1) ai tu hibele tale,de iti e tot neamul lui in cap-si nu recunosti(macar fata de tine),2)poate aia chiar au dreptate cand spun ca te atarni de el din diferite motive...altfel,nu se explica, de ce ai sta sa te umileasca toti in halul asta,nu?!cel mai grav e faptul ca ii raniti pe copii in acest circ...
stravaro
Postat pe 3 Ianuarie 2010 10:47
Stiu ca la oirtodocsi cica iti da voie sa te recasatoresti. De fapt mi-a zis un preot calugar franciscan catolic ca cununie peste cununie nu este valabil. Pana nu i-a murit unei persoane sotul sau sotia nu se poate casatori din nou. E frumos, intr-un fel, si ce mi-a zis calugarul catolic. Sa traiesti ca un calugar sau ca o calugarita. Zicea si Sf. Paul ca este mai ine pt. om sa ramana cum este el insusi. El era necasatorit. Oricum Isus este Mirele intregii creatii. Pentru Dumnezeu fiecare creatura este unica. Depinde cum vrea Dumnezeu pentru fiecare.
Sigur ca sufletele sunt vesnice, am si stat de voirba cu o doamna care a iesit din trup cand a avut un accident, pe urma, nu stia cine, Dumnezeu sau ingerul, a trimis-o inapoi. Si am stat si de vorba cu persoane care si-au visat foarte frumos animalutele dupa ce au murit, cred ca si plantele, chiar si insectele, au suflet vesnic.
Zicea Isus in mesajele "J.N.S.R.","Jesus, Notre Senieur, Revient", "Jesus de Nazareth, Senieur et Roi", "Je ne suis rien", zicea Isus ca toate au fost create din Iubire, chiar si cea mai mica margareta, si Iubirea lui Dumnezeu e vesnica, de-asta si sufletele sunt vesnice.
Cred ca multe dureri, mai inteleg si eu, poate am mai avut si eu mai mici, nu chiar asa de mari, cred ca pot sa tina si de sistemul nervos, chiar si dureri din stomac, stiti, nervurile din organism, sau asa ceva. Stiu, am experimentat, de cand am luat pastile pt. sistemul nervos, am vazut, si prin 2003, la spital, un desen cu sistemul nervos.
kudika081126
Postat pe 4 Ianuarie 2010 00:46
De la: my_eyes, la data 2009-05-28 09:49:51Am iubit si iubesc un barbat cu toata fiinta, ce rau ma doare.
E inca "sotul meu". Ca de obicei e plecat de acasa (s-a mutat la mama lui). Copii sufera enorm, vad eu, au devenit irascibili, intoleranti unul cu celelalt si chiar cu mine.Este al treilea an consecutiv cand face chestia asta. In fiecare an la plecare mai i-a din casa si duce la ai lui, sub pretextul ca-i munca lui. Mama lui acum 13 ani, imi spunea ca am pus ochii pe el pentru casa (casa care nu-i apartine lui). Sora lui mi-a atras atentia ca acel apartament (cu 2 cam) se imparte dupa moartea parintilor lor. DISCUTII INUTILE PENTRU MINE. De ce? Eu am casa de la parintii mei, si eu si fratele meu, iar parintii mei au asigurat si cei 2 baieti pe care ii am.OK.
S-a lamurit ,cred eu, situatia cu casa, acum a intervenit alta: m-am folosit e el sa-mi cresc copilul ( primul fiu provenind din casnicia anterioara)., si l-am facut pe al doilea, ca sa-l tin legat de mine pe sotul meu DASCALU NELU. Ba am uneltit cu tatal meu sa-i mancam si banii.
Daca ar fi venit doar de la soacra, ar fi fost normal. Dar dupa 11 ani de casnicie, sotul meu incepe sa faca exact aceleasi reprosuri si doare rau de tot.
Copii sunt cei mai afectati, eu nu contez in ecuatia aceasta. Ma pot multumii cu gandul ca mi-am facut-o singura. Eu l-am vrut , chiar daca stiam ca ai mei nu-l palc, eu m-am dus dupa el defiecare data cand ne-a parasit.

CE AI FACUT PANA LA URMA? CARE MAI E SITUATIA?
voguelilas
Postat pe 4 Ianuarie 2010 01:44
De la: my_eyes, la data 2009-05-28 09:49:51Am iubit si iubesc un barbat cu toata fiinta, ce rau ma doare.
E inca "sotul meu". Ca de obicei e plecat de acasa (s-a mutat la mama lui). Copii sufera enorm, vad eu, au devenit irascibili, intoleranti unul cu celelalt si chiar cu mine.Este al treilea an consecutiv cand face chestia asta. In fiecare an la plecare mai i-a din casa si duce la ai lui, sub pretextul ca-i munca lui. Mama lui acum 13 ani, imi spunea ca am pus ochii pe el pentru casa (casa care nu-i apartine lui). Sora lui mi-a atras atentia ca acel apartament (cu 2 cam) se imparte dupa moartea parintilor lor. DISCUTII INUTILE PENTRU MINE. De ce? Eu am casa de la parintii mei, si eu si fratele meu, iar parintii mei au asigurat si cei 2 baieti pe care ii am.OK.
S-a lamurit ,cred eu, situatia cu casa, acum a intervenit alta: m-am folosit e el sa-mi cresc copilul ( primul fiu provenind din casnicia anterioara)., si l-am facut pe al doilea, ca sa-l tin legat de mine pe sotul meu DASCALU NELU. Ba am uneltit cu tatal meu sa-i mancam si banii.
Daca ar fi venit doar de la soacra, ar fi fost normal. Dar dupa 11 ani de casnicie, sotul meu incepe sa faca exact aceleasi reprosuri si doare rau de tot.
Copii sunt cei mai afectati, eu nu contez in ecuatia aceasta. Ma pot multumii cu gandul ca mi-am facut-o singura. Eu l-am vrut , chiar daca stiam ca ai mei nu-l palc, eu m-am dus dupa el defiecare data cand ne-a parasit.


dal dracului de parazit ala o sa moara langa masa iati viata in maini si dal dracului
ar fi cazul sa ai o discutie serioasa cu copii tai sa le explici cate ceva si sa nu ramana traumatizati incearca sa mergi mai departe fara fraierul ala nu merita nimic nu stie sa pretuiasca ce are asta e sfatul meu binele tau este mai intai binele copiilor
horry
Postat pe 19 Ianuarie 2010 12:46
pey ce ar mai putea sa conteze ? durerea sufleteasca este cea mai grea
yumy
Postat pe 19 Ianuarie 2010 12:52

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
ce se intampla? 26 De la: geo_xx 26 Decembrie 2009 21:51
Probleme cu ochii. Help ! 6 De la: la_jolie 12 Mai 2010 12:19
vizita la ginecolog 24 De la: ella_c 18 Martie 2009 06:52
Alergie la...soare 17 De la: ralucapaun 27 Iulie 2011 14:48
Menopauza si urmarile ei 2 De la: Lucia38 7 Aprilie 2011 16:22