Setari Cookie-uri

cum sa imi gasesc parintii????

O sa incerc sa povestesc pe scurt. M-am nascut pe 20 martie 1989 in Bucuresti purtand numele de Grigore Florentina Andra. Mama mea naturala m-a dat in plasament la o luna la Leaganul de copii nr 1, Sf. Ecaterina, care se afla pe undeva pe langa biserica Casin. Cand am implinit 18 ani m-am dus si m-am interesat iar cei de acolo mi-au spus ca este un intreg proces. In '89 parintii mei adoptivi au primit de la Tribunalul Bucuresti toate actele necesare pentru adoptia mea, dar le-au aruncat, pentru a nu le gasi eu vreodata. intrucat nu mai exista aceste acte, trebuie sa incep un nou proces cu tribunalul prin care sa imi acorde dreptul de a accesa arhivele Intamplator am vazut la televizor ca in Romania au existat doar 5 procese de acest fel, din care doar unul a fost aprobat. Asa ca...momentan sunt cam descurajata si nu stiu in ce directie sa o apuc Cine are un sfat, o idee, orice, astept....
Multumesc pentru rabdare
Andrutza89
Postat pe 16 Martie 2010 13:45
....doamne ajuta...atat iti pot spune
freakbabe
Postat pe 16 Martie 2010 13:47
pai incearca pe caile legale si vezi ce se intampla. Sa nu faci nimic de teama ca nu se va rezolva nimic, are acelasi rezultat cu esecul acestui proces; ba mai rau, mai si stai si te intrebi toata viata.
kitty_krieger
Postat pe 16 Martie 2010 13:50
Inainte de toate ar trebui sa afli ca parintii tai naturali (mama daca tata nu a existat la acea vreme) au semnat niste declaratii. Una dintre ele spunea clar ca "nu va interveni in familia de adoptie", iar cealalta spunea la fel de clar ca "nu-si doreste sa fie gasita". Nu astea sunt cuvintele din formulare, sunt doar ideile care se desprind de acolo.
Prin urmare, va trebui sa explici foarte clar DE CE iti doresti sa-ti gasesti parintii. De exemplu, exista situatia nefericita cand copilul are nevoie de donator. Intr-o lume frumoasa (nu stiu daca si in RO) asta reprezinta una dintre cheile cu care se deschid, chiar daca neoficial, dosarele. Faptul ca iti doresti sa-i cunosti, asa, ca oricare dintre noi, nu-i suficient.
Pe de alta parte, intr-o tara in care mita deschide orice usa, probabil ca vei putea afla si asta. Dar asta inseamna foarte, foarte multi bani.
Cred ca doar o persoana cu experinta in aceste cazuri te poate sfatui cel mai bine.
Ceea ce vreau eu sa subliniez in acest caz este faptul ca poti pierde ani buni si poti cheltui o avere fara sa ai rezultatul dorit. Legislatia in domeniu este foarte stricta si limitata, daca vrei. Vei deschide nenumarate usi in care singurul raspuns pe care il vei primi va fi: nu se poate, domnisoara, la revedere!

Acum, nu stiu daca e solutia cea mai buna, dar prin media ai incercat? Un anunt la ziar, sau eu stiu, un anunt prin televiziune.. poate avea mai multe sanse.
rashela
Postat pe 16 Martie 2010 16:00
Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!
Banuiam si eu ca este un drum lung si greu de urmat dar inca sper. Chiar am vazut de curand la tv un caz asemanator in care un barbat si-a gasit parintii. Dar asta inseamna mult publicitate, ceea ce eu nu imi doresc Incerc sa fac lucrurile cat mai discret si ma gandesc in acelasi timp cum se simt parintii mei adoptivi stiind intentiile mele. Nu vreau sa imi imaginez ce dezamagiti ar fi daca m-ar vedea la tv

La un anunt in ziar nu m-am gandit, dar voi incerca poate da rezultate.
Andrutza89
Postat pe 16 Martie 2010 16:28
Dar eu ma gandesc ca poate nu trebuie neaoarat sa te ascunzi de ei. Daca ai sta de vorba cu ei si le explici ca ii respecti si ei sunt parintii tai pt tine si esti curioasa cine sunt si cei naturali, nu cred ca nu vor intelege si poate chiar te-ar putea ajuta si ei.
Boca
Postat pe 16 Martie 2010 18:52
De la varsta de !3 ani de cand am aflat am intrat intr-o stare de renegare fata de parintii mei adoptivi. Stiu ca am gresit dar mi-am dat seama prea tarziu. Ei au zis ca ma ajuta daca vreau sa imi caut parintii naturali dar mi-au adus aminte ca nu le este usor.
Andrutza89
Postat pe 16 Martie 2010 22:57
*13 ani
Andrutza89
Postat pe 16 Martie 2010 23:00
Mai bine ai renunta, probabil ca nu i-ar face placere nimanui sa ii apara un copil in prag.
Kathara
Postat pe 16 Martie 2010 23:19
M-am gandit si la varianta asta. Dar stiu ca mai am un frate, cu 3 ani mai mare. Banuiesc ca in acea femeie exista sentimente materne si nu m-a lasat pentru ca nu isi dorea un copil, ci pentru ca nu isi putea permite sa creasca doi. Adica eu asa sper
Andrutza89
Postat pe 16 Martie 2010 23:23
De la: Andrutza89, la data 2010-03-16 23:23:35M-am gandit si la varianta asta. Dar stiu ca mai am un frate, cu 3 ani mai mare. Banuiesc ca in acea femeie exista sentimente materne si nu m-a lasat pentru ca nu isi dorea un copil, ci pentru ca nu isi putea permite sa creasca doi. Adica eu asa sper


Ok, si? prin urmare exista doua variante:
- sa fi fost respinsa cu buna stiinta
- sa fi fost respinsa din neputinta de a te creste (MAI SA FIE!!!)

Si una si alta incep cu "ai fost respinsa". In schimb, dincolo de povestea asta avem o alta: a unor oameni care te-au vazut si si-au spus: ea va fi fiica noastra! O femeie care, desi nu te-a purtat in pantece... a facut tot ceea ce face o mama pentru copilul ei. Incepand cu faptul ca ti-a dat un camin al tau si nu un "camin" al copiilor abandonati.

Nu te judec. Vreau doar sa te inteleg. Daca cunosti toate aceste lucruri, daca ai 18 ani si se presupune ca esti matura, ca maine-poimaine vei avea propriul copil... vreau sa inteleg ce conteaza acel "detaliu" si care ar fi finalitatea intalnirii tale cu mama naturala?

Si inca ceva. Parintii adoptivi sunt cel mai usor de ranit. Din prima clipa cand un asemenea parinte tine in brate copilul pe care l-a adoptat, sufletul lui este plin de teama cu fiecare zi care trece. De ce ai vrea sa faci asa ceva singurilor tai parinti, iar nu inteleg.
rashela
Postat pe 17 Martie 2010 00:27
Postand pe acest forum este normal sa raspund tuturor intrebarilor.
Incerc sa ma descurc singura in problema aceasta, tocmai pentru ca nu vreau sa fac rau nimanui. Singurul lucru care m-a deranjat a fost felul in care am aflat ca sunt adoptata: si anume de la mama, intr-o cearta total stupid pe probleme de adolescenti. Iar mama a rabufnit si mi-a spus. Atunci am crezut ca a facut-o din razbunare, acum cred ca nu a gasit alt moment. M-a deranjat intotdeauna ca nu am stiut adevarul. Eu personal in cazul parintilor adoptivi as fi incercat sa obisnuiesc copilul de mic cu aceasta idee, si o data cu maturitatea ar fi inteles situatia. Chiar m-am interesat si studiile psihologice demonstreaza ca este mai bine sa spui asa ceva unui copil in varsta de 4-5 ani cand inca nu are dezvoltata notiunea raului.
Iar finalitatea pe care o vad eu ar fi urmatoarea: o sa privesc pe cineva in ochi, o sa vad ca seman cu acea persoana, o sa imi cunosc fratele, o sa le cunosc viata, o sa aflu ce au facut in ultimii 21 de ani si o sa incerc sa inteleg orice motiv l-a avut acea femeie atunci cand m-a abandonat. Poate parea ciudat dar nu am niciun sentiment negativ fata de aceste persoane, din contra...
Andrutza89
Postat pe 17 Martie 2010 00:33
Poate sentimentele astea bune le am pentru ca stiu ca acea femeie in '89 cand m-a lasat pe mine, lucra si crestea deja un copil, fiind necasatorita. Si totusi nu a facut vreun avort ilegal, nu m-a aruncat pe strada cum se intampla in ziua de azi, nu m-a omorat. Mi-a dat sansa la viata, una mai buna, pe care ea nu mi-o putea oferea.
Andrutza89
Postat pe 17 Martie 2010 00:35
Adevarul este ca, nefiind in situatia ta, mi-e foarte greu sa inteleg. Imi ador parintii si nu exista nicio situatie in care mi-as dori sa-i ranesc cumva.
Romanul are o vorba: mama e cea care te creste, nu cea care te naste. O fi asa, n-o fi... greu de spus.

Mi-e teama insa ca, de vei avea sansa sa stai cu mama ta (naturala) fata in fata, nu va fi deloc asa cum iti imaginezi tu. Mi-e teama ca, daca toate acelea s-au petrecut cu buna stiinta (sau nu), dar cand mama ta era foarte tanara... esti secretul ei si cam atat. Si ca a incercat toata viata sa uite ca existi. De fapt, pentru ea nici nu ai existat vreodata.
Uneori e bine sa lasi lucrurile asa cum sunt. De regula, parintii care regreta "prostia" tineretii sunt cei care incearca sa-si regaseasca copilul abandonat.

In fine, ce-as putea sa-ti mai zic?! Cu siguranta cineva din jurul tau va suferi foarte mult.
rashela
Postat pe 17 Martie 2010 00:42
De la: Andrutza89, la data 2010-03-17 00:33:35
Iar finalitatea pe care o vad eu ar fi urmatoarea: o sa privesc pe cineva in ochi, o sa vad ca seman cu acea persoana, o sa imi cunosc fratele, o sa le cunosc viata, o sa aflu ce au facut in ultimii 21 de ani si o sa incerc sa inteleg orice motiv l-a avut acea femeie atunci cand m-a abandonat. Poate parea ciudat dar nu am niciun sentiment negativ fata de aceste persoane, din contra...


Esti sigura ca esti pregatita sa stii de ce? S-ar putea sa iti pice rau de tot raspunsul.
Kathara
Postat pe 17 Martie 2010 00:47
Intotdeauna am mers pe principiul "mai bine sa imi para rau ca am incercat ceva, decat ca nu am facut-o". Prefer sa aflu, chiar daca sunt constienta ca voi suferi.
In familia mea adoptiva, nu am frati, nu am verisori de niciun grad. Sunt singura si ma gandesc ca peste 10 ani nu o sa am pe nimeni pe lume si s-ar putea ca atunci sa fie prea tarziu ca sa mai fac ceva. Prefer sa sufar acum, sa fiu sigura ca am incercat tot ce mi-a stat in putere.
Asta nu inseamna ca nu imi iubesc parintii adoptivi (care au si divortat cand aveam 5 ani ) si ca nu le sunt recunoscatoare dar nu pot trai toata viata cu gandurile astea
Andrutza89
Postat pe 17 Martie 2010 01:07
In cercul meu de cunostinte am cateva persoane care au fost adoptate, si o sa incerc sa-ti spun despre relatia lor cu "parinti" si "parinti".
Cazurile pe care le cunosc le impart in doua, cei care nu vor sa-si cunoasca mama biologica si cei care o cunosc sau au incercat.
Toti au stiut "dintodeauna" ca sunt adoptati. Deci nu au aflat-o intr-o cearta...
1. Cei care nu vor sa stie cum arata persoana care iau purtat in pantec, o fac pentru ca nu-i intereseaza cine e mama biologica si pentru ei "parintii" sunt si vor ramane intodeauna cei care iau crescut.
2. Persoanele care au facut-o sau confruntat cu o problema grave. Ca sa nu scriu romane,povestesc doar despre un baiat, care la varsta de 18 ani a avut dreptul sa vada dosarul cu actele si numele mamei adoptive...Stii ce a aflat? Ca este o betiva,drogomana fara domiciliu stabil, deci adresa ei nu a aflat-o ca nu exista...Si stii la ce se gandeste baiatul cand vede o drogata sau alcoolica jerpelita pe strada? Ca asta poate fi mama biologica...
Esti atat de stabila emotional sa te confrunti cu asa o problema?


Full_Metal_Jacket
Postat pe 17 Martie 2010 10:48
Nu stiu daca sunt atat de puternica ca sa rezist la asa ceva. In intregul proces de care am spus la inceput este nevoie si de o aprobare de la un psiholog prin care sa se ateste faptul ca pot suporta adevarul. Daca voi ajunge pana acolo, o intreaga comisie va stabili daca pot sau nu sa accesez arhivele.
Andrutza89
Postat pe 17 Martie 2010 11:20
Am mai gasit o varianta detectivi particulari
Andrutza89
Postat pe 18 Martie 2010 01:51
sfatul meu e sa speri si sa-i cauti,esti intr-o faza cind iti cauti originile si e foarte bine,oricit de greu va fi ,spera caci incurcate sunt caile destinului,acele acte de care zici atunci ,sigur au fost facute in 3 exemplare,iar eu nu cred ca parintii tai adoptivi nu au citit vreodata actele inainte de a le distruge,intr-o arhiva undeva se afla originalul certificatului de nastere.nu trebuie sa angajez detectivi,iti dau un pct de plecare,la ce maternitate te-ai nascut?apoi la tribunalul in arhiva lui se afla actele de adoptie,stii anul cind ai fost adoptata legal 1989,mergi la arhiva fa cerere sa studiezi opisul si iei volumele din acel an-pot fi vreo 5-6;cauti dupa numele parintilor adoptivi nr de dosar,apoi faci alta cerere si ceri dosarul la studiu,ai sa gasesti ce cauti;alta varianta e la oficiul starii civile unde se declara nasterile ptr ca prima data ai fost declarata pe numele mamei naturale;astept vesti bune de la tine sperind ca ceea ce am scris iti va fi de folos
utad
Postat pe 31 Martie 2010 21:45
Andrutza, intrebarea este de ce vrei sa-ti cunosti mama naturala? Parintii tai stiu ca doresti sa stii cine este mama ta? Oricum, este doar o curiozitate. Vreau doar sa te ajut si trebuie sa iti spun ca ceea ce doresti tu nu este asa de greu de obtinut.
Citeste Legea nr. 273/2004 care reglementeaza adoptia si vei vedea la art. 51 alin. 4 se prevede ca dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, adoptatul poate solicita tribunalului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul sau sa-i autorizeze accesul la informatiile aflate in posesia autoritatilor publice. Deci nu trebuie decat sa formulezi o cerere adresata tribunalului si apoi in cateva termene, instanta va hotara. Dar trebuie totusi sa fii sigura ca iti doresti acest lucru
kudika160586
Postat pe 1 Aprilie 2010 09:55
@utad


De acolo am inceput cautarile, de la leaganul de copii de unde am fost adoptata. Cei de acolo mi-au spus ca nu au voie sa imi aprobe accesul la arhive, decat dupa un intrag proces de care am spus la inceput. Adica fara aprobarea tribunalulu, nu am ce face....Cum eu am dreptul sa imi cunosc parintii biologici si acestia au dreptul la anonimat, din pacate.

Multumesc frumos pentr sfaturi
Andrutza89
Postat pe 4 Aprilie 2010 21:37
@kudika160586

Legea nr 273/2--4, art. 58, al. 4:


"Instanta...va putea admite cererea daca, potrivit probelor administrate, constata ca accesul la informatiile solicitate nu este daunator integritatii psihice si echilibrului emotional ale solicitantului si daca adoptatul in cauza a beneficiat de consiliere din partea directiei. "

Multumesc pentru informatie, chiar aveam nevoie de ea. Speram ca cei de la leaganul de copii sa imi fi dat informatii gresite. Din pacate au avut dreptate, trebuie si o expertiza psihologica si o consiliere
Andrutza89
Postat pe 4 Aprilie 2010 21:46
Se pare ca esti de-a dreptul hotarata sa iti cunosti parintii naturali, iti doresc succes in investigatii si multa putere pt a trece peste neplacerile care ar putea sa apara !
Eu personal nu as fi vrut sa ii cunosc, nici macar din curiozitate, atat timp cat nu m-ar fi vrut, ce treaba sa am cu ei ? Si chiar daca i-as fi cunoscut, dupa 20 de ani, atat ei cat si un frate sau o sora ar fi fost niste straini pt mine...
Te-as sfatui sa nu ai cine stie ce asteptari, evita sa fii dezamagita, inteleg ca este greu sa treci prin asa ceva, pacat ca i-a scapat mamei tale faptul ca esti adoptata !
Summer_
Postat pe 4 Aprilie 2010 21:56
mergi pe orice varianta legala indiferent de cit timp iti va lua,succes;tatal meu in ultimele sale zile pina sa moara in agonia sa tot striga pe cineva spunea un nume,cand era lucid il intrebam ce si cum,imi spunea ca el are o fetita pe nume r..... si ca s-a nascut in 1946 in orasul ccutare ,ca pe femeia cu care a avut fetita o chema asa,in sfirsit,tata a murit dupa un timp am inceput cautarile dar eu aveam niste informatii concrete cit de cit din pacate am ajuns prea tirziu sora mea murise demult avea doar 2 ani si mama fetei murise prin 1985 asa ca eu nu am gasit decit niste morminte,deci roega-te sa-ti gasesti parintii in viata
utad
Postat pe 5 Aprilie 2010 20:44
@utad
Ma simt si prost ca am scris..observ ca altii au povesti mai dramatice decat ale mele.
SIncer iti spun ca m-a impresionat ce ai zis dar acum am un motiv in plus sa aflu; nu vreau sa ma trezesc prea tarziu. Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat dar te felicit pentru puterea pe care ai avut-o...
Andrutza89
Postat pe 6 Aprilie 2010 12:24
Buna, ce ai mai facut? Ai reusit sa afli despre tine? Si sunt si eu in situatia ta, doar ca pe mine parintii care m-au crescut m-au mintit in legatura cu numele adevarat si cu locul de unde m-au luat. Eu din pacate nu am reusit nici pana acum sa aflu ceva despre mine. De la 27 de ani tot incerc.Am angajat 4 detectivi (de la firme diferite) si fiecare dupa cercetari mi-a spus aceleasi lucruri: ca numele pe care l-am dat nu este real, ca nu sunt nascuta acolo unde mi-a povestit mama care m-a crescut si ca nu-mi poate da plicul cu ce a aflat pt.ca este ceva grav si deranjant. Cand am auzit asa ceva de la primul detectiv am crezut ca habar n-Are sa-si faca meseria si m-am hotarat sa incerc inca o data, si tot asa sperand ca intr-o zi o sa aflu ce poate fi atat de grav si de deranjant, deci pe mine acum ma intereseaza mai mult sa aflu ce-i cu secretomania asta, sunt enervata la culme ca nu-mi explica nimeni, macar pt.cine ar fi deranjant, toti tac, de parca s-au vorbit, ce problema grava poate sa fie de tin ascunse niste lucruri care ma privesc pe mine.....nu am reusit sa scot niciun cuvintzel de la nimeni. Si totusi ce credeti ca ar putea fi atat grav si deranjant daca mi-as afla mama naturala???
kudika166384
Postat pe 13 Aprilie 2010 12:47
Buna. Eu am inceput cautarile cu un detectiv dar asta e munca de durata. Nu are sens sa ma grabesc pentru ca nu rezolv nimic.
Pe tine te inteleg ca esti curioasa, dar daca toti au zis ca stiu ceva grav inseamna ca asa este. Ce pot sa iti spun...gandeste-te daca vrei sa stii cu adevarat, chiar daca vei suferi. Eu sincer banuiesc ca este ceva legat de parintii tai adoptivi, poate are legatura cu minciunile pe care ti le-au zis ei...
Alexandra_Pitzy
Postat pe 14 Aprilie 2010 10:22
@kudika166384

Eu zic ca daca vrei ceva, vei afla cu siguranta. Nu imi dai seama ce ar putea fi acel lucru deranjant
dar probabil vei avea de suferit. Iti doresc succes si tie, nu te lasa pana nu ai aflat tot ce ti-ai dorit.
Iar despre mine, caut cel mai bun detectiv. Adica incerc sa ma hotarasc asupra unuia
Andrutza89
Postat pe 14 Aprilie 2010 10:27
@Alexandra_Pitzy
Ma mir cata lume are probleme asemanatoare cu ale mele.
Andrutza89
Postat pe 14 Aprilie 2010 10:29

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Ne vaccinam copiii? 17 De la: kudika084081 10 Decembrie 2009 20:53
Isus..FIUL LUI DUMNEZEU!DUMNEZEU INSUSI?PROFET?UN INVATATOR? 923 De la: dandanaua_reloaded 1 Aprilie 2013 10:44
parfumuri originale cumparate online 1 De la: anamiy 18 Aprilie 2008 19:13
corsetele pt slabit 2 De la: Shhh 24 Aprilie 2010 11:01
ne nastem sau devenim oameni? 16 De la: luulya 7 Martie 2009 18:59