Cum ii pot face pe ai mei sa accepte relatia?

Am o relatie cu un baiat nu de ft mult timp insa eu il iubesc si stiu ca si el pe mine desi mai are unele scapari.Problema sta in felul urmator . Tatal lui este turc, mama lui romanca.Ai mei inca de la inceput nu l-au acceptat si nici nu vor macar sa accepte ideea ca fata lor este cu un turc si mai ales nu ma cred cand spun ca il iubesc.Au urmat mii de certuri dupa ce s-a aflat intre mine si ei, mi-au interzis sa mai fiu cu el iar eu mereu minteam k sa raman alaturi de el ( ca sunt cu nu stiu cine,ba cu nu stiu cine samd ) apoi incet incet..ajungandu-se sa se ajunga sa ma faca sa aleg intre Ei ( parinti ) si el , fiind iubitul meu . Acea seara a fost ca un cosmar prin care sincer nu credeam ca voi trece vreoadata. Mi de tipete,jigniri,amenintari samd.. iar eu am hotarat sa plec de acasa..ai mei vazand ca sunt ft hotarata mi-au mai spus pt ultima data ca daca parasesc casa acum,pot sa uit ca am fost familia lor,ca ei vor uita de mine ( in special tata care este mai .. comunist sa zic asa) .eu tot am plecat..apoi ..a venit iubitul meu sa stea cu mine ( a ajuns cam intr'o ora pt ca distanta e de 40 de km intre noi ) iar eu in acel timp am vbit la telefon ..nu stiam ce sa fac..lacrimile imi inundau fata.. dar nici asa nu puteam trai cu mi de amenintari din partea lor ca va avea probleme cu politia, ca o sa dea de el si o sa ii dea o lectie, ca pot face mai multe decat imi pot imagina eu samd. In urma discutiei cu iubitul meu am hotarat sa ma intorc acasa ....Credeam pe moment ca problema se va rezolva si vor incerca incet incet sa il cunoasca si sa nu mai comenteze de fiecare data la adresa lui insa..lucrurile nu au stat nici pe jumatate asa...Pe moment au parut ca incepe sa il accepte ( tata a zis ca nu se mai baga iar mama incepea sa intrebe de el )...insa astea au fost doar aparente.Incet incet au inceput iar cu comentarii,cu ironii ca ma duc sa mananc baclavale,ca ma duc la moschee,ca mai stai mult cu ala,ca dintre atatia baieti exact pe ala l-ai ales..Apoi incet incet au ajuns sa imi zica ca daca raman cu el nu o sa imi dea nici-un ban in viitor,ca ei muncesc pt mine , nu pt turci,ca ei nu vor turci la casa lor ,ca nu vor saraci ca eu am fost crescuta cu greu si cu greu am ajuns aici samd. Am fost despartiti vreo saptamana,mama a aflat iar de cateva zile ne-am impacat...Nu i-am zis eu pt ca preferam decat sa inceapa iar..sa astept o perioada sa vad cum merge relatia noastra dupa impacare insa.. un prieten i-a spus maicasii si acea femeie mamei mele si mama a ramas soc..Cum a ajuns acasa ma luat la intrebari si o tine una si buna ca nu o sa primesc nici-un ban din partea lor,ca dc nu pot sa o ascult si pe ea , ca si asa e suparata..ca ea nu vreau turci la casa lor,ca el isi bate joc de mine,ca o sa mai cresc si imi dau eu seama de mai multe samd. Sincer..am discutat si cu diriginta la o ora de dirigentie pe tema asta si a spus pana si ea ca nu conteaza ce este , ca important este fericirea copilului apoi alte lucruri.Eu sincer desi mai are el unele apucaturi cand suntem impreuna ne intelegem perfect si sunt ft fericita.Cat am fost despartiti am plans ft mult,am suferit si a vazut pana si ea asta.

In legatura cu familia lui ,totul este oke,toti m-au acceptat si le face placere sa ma vada.Tatal lui are o parere ft buna despre mine iar mama lui care e inca plecata ( trebuie sa vina in decembrie ) ma vazut in poze,am vorbit la telefon,pe net si tot la fel..o parere ft buna...Cand ne-am certat acum mama lui s-a suparat pe el, ia- facut si morala ( desi nu stie adevaratele motive pt care ne-am despartit ) ..ca umbla din floare in floare,ca parca zicea ca ma iubeste,ca sa ma caute..samd..

La inceput..cand am inceput relatia..parintii lui erau plecati in straintate sa munceasca ..si mama atunci a spus ca ce fam e asta,lasa copii in grija altora,ca e vagabond samd insa pot sa spun ca nu e nici pe jumatate cum zice ea. Nu stiu ce sa mai fc sa accepte relatia.Stiu ca il iubesc pt ca am renuntat la multe pentru relatia asta,am infruntat( sa zicem ) si familia pt el , am lasat absolut tot pentru relatia asta si sincer desi o sa spuneti ca vi se pare o prostie..noi ne gandim mai departe..

Eu sunt genul de persoana care mi-as dori sa gasesc pers potrivita acum ..decat sa stau sa schimb 10000 de baieti pana sa gasesc "alesul " .Toti mi-au zis ca e din cauza varstei si ca cu cat cresc mai mult ideea se va schimba insa la mine nu e asa..cu trecerea timpului ideea e mai bine "intepenita" in mintea mea.



Niste pareri va rog?Am intrebat pe toti ce pot sa fac..dar deocamdata nimic nu a mers !



O sa spuneti sa vb deschis..dar nu pot sa vb pentru ca tot pe a lor o tin ca e turc,ca ei nu accepta turci la usa,ca nu e de mine ( atat ca frumusete ,desteptaciune si bani) samd.. straight face

Asa sunt parintii uneori comunisti, nu te mai agita vrei sa cazi in depresie?
Tu vezi-ti de relatia ta cu el sa mearga bine si sa iti termini liceul macar tine-te de scoala e important, daca nu iti mai dau nimik tu oricum vei face o scoala si te vei intretine singura la un moment dat nu trebuie sa depinzi de ei, te santajeaza emotional.
Asa ca nu ii mai baga in seama, vezi-ti de relatia cu el ca din cate am vazut nu se stie nici cu el ce va fi, daca e sa fiti impreuna veti fi!
Am o prietena care toata lumea ii spunea sa nu mai vorbeasca cu un turc, ea nu a renuntat la el ins ala un moment dat i-a spus ca ea vrea sa se casatoreasca cu el si i-a cerut sa treaca la crestinism altfel nu vor mai putea sa fie impreuna. El s-a gandit o perioada apoi ...surpriza... a acceptat. Acum sunt casatoriti de 1 an.
Deci nu se stie soarta omului cum este, important este sa va intelegti si daca e sa ramaneti impreuna sa fie si el serios!
Si la mine a fost tot asa desi nu e turc, am o soacra posesiva si i-a interzis sa mai fie cu mine , el se certa cu ea in fiecare zi dar nu a renuntat la mine, acum suntem casatoriti de 2 ani suntem de 4 ani impreuna si asteptam un copilas.
Deci soacra si acum imi face zile fripte dar noroc ca ne-am mutat in alt oras si nu o mai bag in seama!
Asa ca nu te mai agita ca dupa aia ajungi la psiholog si nu e bine, ai o viata inainte sa le demonstrezi ce poti!

Draga mea, acepti ideea ca urechilor tale le doresti sa auda ceea ce iti doreste tie inima?
Hai sa iti dau tema de gandire: gandeste-te la motivele din care voi doi (tu si el) va certati, sau mai grav va destpartiti(fie si despartire de scurta durata). Spuneai la un moment dat ca v-ati certat pentru ca atunci cand nu esti cu el din cauza distantei, el umbla din floare in floare, sau cum spui tu calca stramb.Asta ar trebui sa iti dea foarte mult de gandit.Merita??????????
Am trecut printr-o situatie asemanatoare si acum imi multumesc ca am luat decizia de a-mi asculta parintii, poate acum nu as fi fost fericita si implinita. De iubit mai poti iubi si pe altcineva, mai ales ca esti tanara (asa cum eram si eu atunci), de indragostit te mai poti indragosti chiar daca ti se pare acum ca acest lucru nu se poate intampla. Daca acest baiat este si primul tau iubit(cu atat mai mult)are intr-adevar sa iti fie mai greu (dar nu imposibil)Timpul vindeca ranile.Incearca sa pui in balanta argumentele pro si contra, ceea ce ai de castigat si ceea ce ai de pierdut (si cata nevoie ai de lucrurile si persoanele pe care le poti pierde, in cazul tau iubitul sau parintii)si doar asa vei lua decizia corecta.Ar trebui sa gandesti cu maturitate si sa incerci sa te pui si in situatia in care ar fi vorba de altcineva si nu de tine ce sfat i-ai da persoanei? Aici in povestea ta din cate imi dau eu seama problema majora nu este faptul ca el este turc ci faptul ca el s-ar putea sa nu gandeasca exact ca tine si el s-ar putea sa nu fie la fel de radical ca si tine in ceea ce priveste relatia. Doar atunci cand iti demonstreaza ca el este gata sa faca aceleasi sacrificii ca si tine pentru relatia voastra, doar atunci sa il alegi pe el, gandeste-te si la varianta ca poate il alegi pe el si te trezesti intr-o buna zi ca el mai are pe altcineva sau cine stie ce,ce vei face? crezi ca parintii tai vor putea trece peste faptul ca tu l-ai ales pe el si vor mai avea incredere in tine?te vor sprijini la fel ca inainte? si poate daca da, pt ca parintii isi iarta mereu copii, crezi ca va mai fi acelasi lucru?
Am incercat doar sa iti pun cateva intrebari la care sa iti raspunzi singura inainte de a lua o decizie care poate iti va schimba definitiv viitorul.
Sper sa iti fi fost de ajutor(chiar daca nu ti-am spus ceea ce vroiai sa auzi). Iti doresc multa intelepciune in decizia ce o sa o iei si mult noroc (sper sa ai parte macar de norocul pe care l-am avut eu). Cristina (psiholog)

CrysS4 spune-mi te rog, cati ani ai???????? ai spus ca ai vb cu diriginta despre subiectul asta....ma gandesc ca esti inca la liceu???
Si de cat timp sunteti impreuna?
Ti-a mai dat cineva "tema" asta de gandire.......si ti-o recomand si eu: Gandeste-te la perioadele proaste in care ati fost despartiti.....de ce s-a intamplat asta?? Crezi ca toata viata ai sa poti trece peste aceste certuri? Daca ar fii sa te casatoresti cu el....iar aceste certuri sau despartiri ar continua.....unde te-ai refugia??? Faptul ca el te insala de pe acum...pentru mine este de neiertat. Nu merita!
Alt aspect: Spune-mi te rog: de ce atunci cand ai plecat de acasa.....el nu ti-a fost alaturi? in sensul ca de ce nu a venit sa locuiasca cu tine? sau de ce nu te-a invitat pt o perioada la el? cum te-a convins sa te intorci acasa?
Am trecut si eu printr-o experienta oarecum asemanatoare: am plecat de acasa pentru ca nu ma mai intelegeam cu tatal meu. Nu prietenul a fost marul discordiei, ci alte probleme personale de familie. Pai atunci cand a aflat ca am plecat de acasa......si mi-am inchiriat o gars.....a venit intr-un suflet sa ma implore sa merg la el, macar pt o perioada de timp; nu am facut asta....am preferat sa nu fiu o povara pentru ai lui....dar atunci a venit el si a locuit cu mine ca sa nu ma lase singura.

Faptul ca tatal tau este "comunist" sau ca are o problema de rasa.....sau de etnie.....asta este intradevar grav. Nu este de acceptat.

Incearca sa ne raspunzi la cateva din intrebarile puse de noi pentru a incerca sa te ajutam mai mult. Pana acum nu ai detaliat lucrurile decat din punctul tau de vedere.......spune-ne mai multe despre el si despre parerea lui despre aceasta relatie.

Nu merita sa sacrifici relatia de familie. In plus am inteles ca el nu iti este 100% alaturi, ba mai mult te trimite acasa la ai tai. Asta ar trebui sa iti dea de gandit. Tu iti strici relatia cu familia ta si crede-ma esti tanara, ai nevoie inca de ajutorul lor, iar el nu risca nimic. Ba din contra in momentul cand iti va fi mai greu, poate nici nu se va uita la tine.
Gandeste-te bine la ce faci, orice decizie gresita iti poate ingreuna viata si e pacat.Mai ales ca esti la inceput.
Intotdeauna ceeea ce ne este interzis acel lucru ne atrage mai mult. POate tocmai de asta indragostita fiind nu vezi problemele care le are relatia ta. Nu e decat o parere esti libera sa faci cum crezi ca iti este mai bine.Take care

Nu stiu daca e chiar de acuzat ca o trimite acasa.Poate el e mai matur siintelege ca e de preferat sa convingi familia si nu sa te rupi de e. Poate ea e minora si ar risca prea mult sa o tina la el.Pt ca relatia unui adult cu minori se pedepseste prin lege

Deci el cand eu m-am certat cu ai mei el mi-a propus sa vin sa locuiesc cu el si chiar sa ne logodim. Eu am 16 jumatate,el are aproape 19 . Am discutat inainte de a hotara sa ma intorc acasa,insa el mi-a spus ca e mai bine asa deoarece ai mei inainte sa plec m-au amenintat ca va avea mari probleme si chiar cu politia,iar el stang singur acasa si necunoscand legile bine eram in dilema..Cand m-am certat cu ai mei a gasit pe cineva sa il aduca la mine si a fost alaturi de mine ! Noroc ca am gasit undeva sa doarma ca daca nu urma sa doarma in strada,sau deloc.Inainte de a fi cu mine era altfel de om insa acum s-a schimbat si oricum anturajul lui il strica ft mult.
Acum suntem de 5 luni impreuna si mergem destul de bine..insa tot nu il accepta cu adevarat..mama tot incearca sa il accepte pentru ca a vazut ca il iubesc insa tot nu il accepta cu adevarat..

crede-ma ca la 16 ani am avut o relatie de 2 luni cun baita,...am tanjit mult dupa aceasta relatir,iar atunci cand am avut-o am trait fiecare clipa,pacat ca el a hotarat sa ne despartim,..am suferit 2 ani in care nu am avut nici o relatie....dar apoi l-am cunoscut pe actualul meu sot,pe care atunci cand ne-am cunoscut am inceput sa il iubesc treptat...sa zic ca aveam 1 an cu sotul meu(eram iubiti),cand tipul acela s-a gandit el ca dupa cate fufe a umblat nu a gasit la nici una profunzimea relatiei pe care i-am oferit-o eu (si nu avusesem relatii intime) dar i-am spus ca am o relatie si l-am refuzat,nu mai imi trebuia nici un alt baiat...
concluzia mea : poate tu nu intelegi acum,asa e dragostea la 16 ani,furtunoasa,o oferi primului care iti iese in cale..asteapta sa mai treaca un timp si apoi sa spui ca vrei sa te mariti cu el,lasa timpul sa treaca,va va pune la incercare pe amndoi si atunci vei vedea cum evolueaza lucrurile
iar in ceea ce priveste parintii,nu te pune chiar de-a curmezisul...linisteste-i spunandu-le ca e doar o relatie,ca nu ai de gand sa dai cu ochii pe foc,sa te lase sa il cunosti in decursul unei perioade de timp mai lungi,sa nu te forteze sa faci o alegere de acum,...
....si in plus nu ai de gand sa dai la facultate/
nici nu stii ce greu e sa fii studenta la zi,sa lucrezi cu norma intreaga si sa mai si speli,calci,faci mancare...ca poate curatenia o face el...

nu te grabi asteapta si timpul le va rezolva...

Foto-vis, video-miraj


- Daca v-a dezamagit fotograful pe care la-ti avut la nunta, sau daca, pur si simplu, doriti ceva plin de mister si savoare, de poezie si candoare, dati-ne un semn si vom gasi un peisaj deosebit, un parc, o ferma in camp, o apa, o cetate, o stanca plesuva, sau orice altceva pe care a-ti dori sa va transpuneti imaginea de miri minunati, si vom face o sedinta foto, sau si video, deosebita. A va imbraca din nou in miri poate fi chiar o provocare. Nu ezitati!
V-au dezamagit fotograful si cameramanul? Trimiteti-ne DVD-ul si noi il vom prelucra, imbunatatindu-i calitatea si claritatea, si un foto sau videoclip minunat va vom oferi din materialul d-tra brut. Totul prin posta daca distanta este prea mare.
Iar daca evenimentul inca nu a avut loc, si doriti sa ramaneti cu amintiri minunate, contactati-ne. Vom fi partenerii d-tra fideli.

Phone 0744580054 sau 0742577082
fotografie_dragosp@yahoo.com sau eunescu09@yahoo.com
Ne puteti gasi pe www:// dragospopescuphotography.blogspot.com sau pe eunescu09 sunphoto

Nu stiu ce sa ti zic. In primul rand....lupta pt dragostea ta daca va iubiti asa mult!!! ;) cati ani ai tu?? Si la mine nu au fost de acord parintii mei si baiatul nu avea "probleme" k sa zic asa k al tau. Si am facut pasul de a ma muta la el. Parintii lui sunt de acord cu relatia noastra, ne sprijina cu ce avem nevoie. Tin sa precizez k sunt la liceu ;) in clasa a 11-a si am 18 ani.....

eu am 16 jumatate,merg pe 17 iar el are 18 jumatate,face 19 in ianurie..

Vei spune precis ca-s batrana si inteleg mai greu tineretul. totusi nu crezi ca la 18 ani e putin prea devreme sa te muti impreuna cu iubitul? La varsta asta cred ca mai merge iubirea romantica, cu intalnir? prea repede responsabilitati de viata comuna.Te simti eleva ca si inainte?
Nu ai sentimentul ca esti mai in varsta decat colegii tai?

www.alpeclean.ro - firma de curatenie ce propune o gama de abonamente pentru femeile moderne, care doresc mai mult timp pentru ele.

scumpa eu zic sa-ti vezi intai de scoala..sa termini un liceu poate sa faci o facultate si apoi sa te gandesti sa te legi toata viata de cineva, ca daca nu vei regreta foarte mult dupa aceea. Poate mai vine si un copil ce faci atunci cu ce il cresti, o sa ajungi la 25 de ani sa fii satula de viata si o sa te simti neinplinita, mai ales ca barbatii se maturizeaza greu, abia dupa varsta de 30 de ani. El spune acum ca te iubeste..dar ce va fii peste 2-3 ani, cand va cunoaste alte fete...cunosc atatea cazuri de cupluri care s-au cunoscut pe la 16-17 ani si dupa 5-6 ani de relatie s-au casatorit iar la 1 an de la casatorie au divortat. Eu nu cred ca il iubesti cu adevarat ...dragostea adevarata va venii mai tarziu, si eu zic ca familia este cea mai importanta....prietenii, iubitii vin si pleaca...familia va fii acolo intotdeauna sa te sustina.

Gandeste-te bine!

pe de o parte sa stii k te inteleg.si eu is intr-o situatie similara.parintii mei nici nu vor sa auda de el si nu fac niciun pas pt a-l cunoaste.am ajuns la concluzia k e mai bn k ei sa nu stie deokmdata k noi ink suntem impreuna pt k ce nu stiu nu le poate face rau.nu sunt de acord cu mutatul impreuna.am 21 de ani dar asa ceva jur k nu as face.esti prea tanara pt noi responsabilitati.acu nu-ti dai seama dar sper sa intelegi k nu e chiar asa usor.dak ai zis k totusi ei te lasa sa fii cu el at las-o asa.e un pas mare facut din partea lor.nu crezi?si ink ceva:vezi ce fel de persoana ai langa tn.aparentele inseala
take care

sincer cred ca esti prea tanara si el la fel.baietii se razgandesc foarte repede.asa ca nu are rost sa te certi cu parintii pt un baiat.si gandeste-te ca daca se opun au motivele lor.nu se merita atatea sacrficii pt un baiat pe care abia l-ai cunoscut si care nici nu ti-e fidel

Este foarte simplu atat timp cat tu stii exact ce vrei, iar daca ai tai au incredere in tine sigur va accepta relatia voastra, daca nu din acea clipa sigur dupa putin timp daca vede ca va intelegeti extraordinar Adu-le argumente clare despre voi despre faptul ca va iubiti

Daca ati ramas in urma cu achizitionarea cadourilor, intrati pe www.evermarket.ro
Aici puteti gasi o gama larga de cadouri la preturi avantajoase.
Va astept!

Esti mult prea mica, si el la fel. Asculta-i pe parintii tai. Ei nu-ti vor raul! Nu e bine ce faci! Ai ajuns cumva la 40 de ani si nu te mai vrea nimeni, de te agiti atat? El sufera la fel de mult pt tine? Nu-ti distruge viata de la varsta asta! Lasa-l pe taica-tau, asa comunist cum e el, sa vorbesca, sa comenteze... Sunt atatea lucruri frumoase de care poti sa te bucuri... esti un copil, chiar la propriu. Nu ai nici macar 18 ani, nici macar 17. La varsta asta nu ai cum sa stii ce vrei de la viata, oricat de mult te-ai agita tu! Faptul ca plangi si suferi pt un mucos de 18 ani, care te mai si inseala, nu e semn de maturitate la tine. Mai ales ca o tii intr-una cu relatia asta. NU NU si NU, Nu merita, in special pt ca el isi bate joc de tine.

Salutareee, vreau pt inceput sa iti zpun ceea ce inseamana iubire si ceea ce inseamna pasiune. Si crede-ma ca ceea ce simti tu la varsta asta e doar pasiune, si ceea ce simte el prntru tine este tot o pasiune, care poate sa vina si sa treaca. Dragostea este cu totul altceva, si este pacat ca de atata timp mass-media ne-a intoxicat imaginea despre iubire(dragoste). Eu am 26 de ani, si de multe ori am zis ca simt iubire , dragoste, si apoi imi trecea!, Ei , asta e, cand am simti pt prima data dragostea, aia nu a mai plecat, chiar daca nu mai sunt cu persoana respectiva, si nici nu ma gandesc sa mai fim impreuna sau ceva de genul, pastrez in inima mea iubire pt acea persoana. Si mai mult ca sigur tu simti o pasiune adolescentina, care va trece, si atunci ce te vei face cu ai tai?, cum te vei intoarce la ei? Nu il accepta, poate gresesc si ei, dar in sinea lor parintii iti vor numai si numai binele, si tot la ei ai sa ajungi, si tot pe umarul lor ai sa plangi. E asa de bine dovedit ca o relatie fara binecuvantarea parintilor are sanse f mici de reusita si fericire viitoare. Asa ca eu iti recomand sa te calmezi, un baiat nu e sfarsitul lumii, si reiinoada relatiile cu ai tai, e primordial !!! ;)

De la: manu, la data 2010-01-22 13:54:12Salutareee, vreau pt inceput sa iti zpun ceea ce inseamana iubire si ceea ce inseamna pasiune. Si crede-ma ca ceea ce simti tu la varsta asta e doar pasiune, si ceea ce simte el prntru tine este tot o pasiune, care poate sa vina si sa treaca. Dragostea este cu totul altceva, si este pacat ca de atata timp mass-media ne-a intoxicat imaginea despre iubire(dragoste). Eu am 26 de ani, si de multe ori am zis ca simt iubire , dragoste, si apoi imi trecea!, Ei , asta e, cand am simti pt prima data dragostea, aia nu a mai plecat, chiar daca nu mai sunt cu persoana respectiva, si nici nu ma gandesc sa mai fim impreuna sau ceva de genul, pastrez in inima mea iubire pt acea persoana. Si mai mult ca sigur tu simti o pasiune adolescentina, care va trece, si atunci ce te vei face cu ai tai?, cum te vei intoarce la ei? Nu il accepta, poate gresesc si ei, dar in sinea lor parintii iti vor numai si numai binele, si tot la ei ai sa ajungi, si tot pe umarul lor ai sa plangi. E asa de bine dovedit ca o relatie fara binecuvantarea parintilor are sanse f mici de reusita si fericire viitoare. Asa ca eu iti recomand sa te calmezi, un baiat nu e sfarsitul lumii, si reiinoada relatiile cu ai tai, e primordial !!! ;)

Ce e dindirele tata?, nu esti deacord cu mine ?

buna,am citit povestes ta si cred k ma aflu in masura sati pot da niste sfaturi,nu as vrea k tu sa faci aceeasi greseala k si mine,si eu am facut la fel,mam certat cu parintii mei pt un baiat,si sincer dak ar fi sa dau timpu inapoi nu as mai repeta aceeasta greseala.Aveam 16 ani cand mi sa intamplat sa ma indragostesc de un baiat,el avea 17 mai mare k mine cu un an,la parintii mei eram singura fata intre 7 baieti,eram foarte ocrotita,si sa nu mai spun k ma tineau in puf,da degeaba am avut eu de toate dak nu am facut k ei,mi sa pus mie pata k sa raman cu baiatul respectiv si am ajuns sa ma cert cu parintii mei pt el,am plecat de acasa,am lasat si scoala si tot,eram la liceu pe vremea aia,dupa multe borbe si multe sfaturi am hatarat sa ma intorc la ai mei aksa,da nu am rezolvat nmk pt k am avut un frate cam tampit care cu prima ocazie cand am intrat pe usa a inceput sa ma bata pana a vazuut k iese sange din mine,asta a fost ultimu lucru care nu lam putut accepta, k parintii mei sa il lase pe fratemeo sa ma bata pana ma vede plina de sange,am ales sa plec,a venit politia acasa la ai mei,da eu tot nu mam lasat am plecat cu prietenu meu la el acasa,iar cand am iesit pe usa mama mea,cea care mia dat viata mia zis k la ea o sa ma mai intorc doar cu picioarele inainte,adik moarta,ma durut tare vorbele astea da mereu mamele au dreptate si stiu ce e mai bun pt tine,au stiut de la inceput k baiatul acela nu e de mine.Pt el am lasat fam,am lasat liceu si nici macar nu recunoste,dupa 7 luni de zie ma sunat mama mea,sami zik k mia murit un frate si ma intrebat dak pot veni la inmormantare,atunci in ziua aia nu sa nimerit sa am bani si am amanetat niste cercei de aur doar k sami vad pt ultima data fratele,da nu am mai apucat k deja era prea tarziu,macar am putu sami vad parintii si sa schimb o vorba cu ei,lau acceptat pana a urma pe prietenul da simteau k cva nu e in regula cu mine,de cateva luni bune al meu iubit a inceput sa ma bata,si asta din cauza k eu nu am vrut sa ma duc cu masa la tara k sai pun ceapa si cartofi,cand a dat in mine miam facut bagajele si am zis k ma intorc la ai mei si sa enervatsi mai atre si ma tinut inchisa in casa 6 luni de zile,nu aveam voie sa ma duc nici sami cumpar strictul meu necesar,era faorte gelos chiar cand lam cunoscut,din prima zi mia interzis sa mai accept sa ma duc la olimpiadele de istorie si engleza pt simplu fapt k trebuia sa plec din oras cu liceu,greseala mea a fost k iam acceptat prostiile de la inceput,imi era frik sa nul pierd pt k era primul din viata mea si normaleram si prea mik la 16 ani nu gandeam ca acum,acum am 21 si ink sunt cu el,lucrurie s-au schimbat de cand am ales sa plec din tara,sa plec departe de mama lui care mereu baga cearta intre noi,de multe ori am luat bataie din cauza lu masa pt k el mereu o asculta pe ea nu pe mine,nu am spus la nimeni ce mi se intampla,pana cand am ajuns in spania si aici la fel a continuat,cu bataii,cu certuri si multe altele si asta din cauza k e bolnav de gelozie,nu suporta sa stie k se uit un alt barbat la mine,intrun moment in care el nu sa aflat acasa am sunato pe mama mea si iam zis tot ce mi sa intamplat si mi se intampla,normal k mia fost alaturi,a vrut sa vina din romania pana in spania doar k sal bata pana il omoara,da nu rezolva nmk,pt k nu accept eu asta nu vreau sami vad familia la puscarie si pe altul in pamant,am ales sa raman cu el desi e cum e pt faptul k eu ink sper k se poate schimba,cred k poate fi alt om numai dak il ajut eu.Ti-am sspus povestea mea pt k vreau sati zic k o mama nu se poate compara cu un barbat,de fapt nu pune pe primu loc barbatul,nul inalta in slavi decat dak merita,si mai ales tu,k am vazut k ai scris k mai umbla si din foloare in floare,asta nu se poate numi iubire,adik tu renunti la parinti,te certi cu ei pt el si el drept rasplata te inseala,tu fi linisteste-te,gandeste-te bine ce vrei sa faci pe mai departe,si tine minteun lucru,parintii sunt cei mai sfinti pe acest pamant,trebuie sai iubesti la fel de mult cum o sati iubesti si tu viitoarea familie,inainte nu gandeam asa,credeam k totu o sa fie roz cu prietenul meu da uite k nu este,am ajuns la varsta de 21 de ani si sincer am clipe cand am vrea sa nu ma fi nascut,sa nu fi existat,mereu am vrut sa fiu baiat k sa nu pot suferii cum sufera o femeie.Asta ar fi sfatul meu,stai bn si mediteaza ce vrei sa faci pe viitor,si nu te certa cu parintii tai pt un arbat k nu se merita,cand o sati fie mai greu tot parintii o sa te sprijine,te poop si as vrea sa tinem legatura

buna, vreau sa va spun si eu povestea mea, poate ma ajutati cu un sfat, acu ca am mare nevoie de unul. acu 2 ani si ceva am cunoscut un tip, vorbisem cu el pe net cateva luni bune, pana am hotarat sa ne intalnim, pe 12 ian 2008.noi ne stiam din poze si de pe web, cand ne-am intalnit, ne-am placut si...ne-am combinat.eu aveam 17 ani, iar el 24.relatia noastra a durat 10 luni, pana cand, un amic, obsedat de mine, m-a amenintat ca daca u ma combin cu el pot sa-mi iau adio de la iubitul meu, si stiam ca se tine de promisiune pt k era in stare si sa-l ucida(baiatul avea pb psihice).dupa 6 luni m-am impacat la loc cu el, pt k il iubeam si nu il puteam uita, intre timp cel ce ma amenintase si-a dat seama k ma tine cu forta langa el si dupa o plangere la politie mi-a dat pace.de la Paste 2009 m-am imnpcat cu el, am trait luni de vis, de iubire, superbe, eram extrem de uniti, dar....pe la jumatatea lui noiembrie, imi spune ca vrea sa ne desp ca nu stie daca poate continua cu mine, asa fara niciun motiv, am tot insistat pe langa el si am aflat ca avea pb financiare, k era sa ramana fara sevici, care si asa e platit fff slab (600 lei pe luna din 1400 cat avea in vara).eu i-am explicat ca nu asta e imp si ca impreuna vom trece peste toate, dar sa nu ma alunge din viata lui. ne-am impacat, vreo luna, ca acum sa-mi zica acelasi lucru, ca nu stie daca va ramane cu mine, ca ii e frica. il iubesc si sunt sigura ca si el ma iubeste, mi-a demonstrat asta, acum recent, dar anturajul lui si situatia in familie si la servici il fac sa renunte la mine, prefera sa ma alunge din viata lui decat sa accepte ajutrul meu, e f orgolios din fire. nu vreau sa renunt la omul pe care il; iubesc din toata inima, cu care vreau sa ma marit si sa am o familie dar nu stiu cum sa-l fac sa-si asculte inima nu mintea. va rog ajutati-ma cu un sfat, nu vreau sa faca greseala asta, pt k astfel am suferii amandoi...

Buna,mda foarte incurcata situatia...Avand in vedere faptul ca ai doar 16 ani consider ca este mult prea devreme sa poti sa fii pe piciorele tale si mai ales sa iei decizii pe care poate mai tarziu o sa le regreti si implicit sa.ti strici relatia cu parintii tai.Mai ales ca ai afirmat faptul ca iubitul tau nu era chiar ok inainte.Anturajul este doar un motiv si sa stii ca prietenii poti sa tii alegi nimeni nu te obiga sa stai alaturi de ei daca nu sunt ok.Cred ca ar trebui sa iti asculti parantii ptr ca numai ei stiu ceea ca este mai bine pentru tine.

Niste pareri va rog?Am intrebat pe toti ce pot sa fac..dar deocamdata nimic nu a mers !



O sa spuneti sa vb deschis..dar nu pot sa vb pentru ca tot pe a lor o tin ca e turc,ca ei nu accepta turci la usa,ca nu e de mine ( atat ca frumusete ,desteptaciune si bani) samd.. straight face


Baga-ti mintile in cap, ca la varsta la care inca " discuti cu diriginta " nu stii tu ce e aia relatie de viitor si nu are rost sa te certi cu ai tai pentru un baietas care cand apare o problema, te trimite inapoi la ai tai. tu sacrifici totul ( familia si viitorultau , etc...pentru el si el te face pachet inapoi !!! tu nu vezi unde ai ajuns ??? )

Vezi ca da-ti da papucii baietasul ala sau va certati sau il prinzi cu alta ( cum il stie mama lui ca mai face) , tu ramai in pom , te-ai gandit la asta ??

Pune mana si invata si du te la facultate , ca o sa intalnesti acolo o suta de alti baieti muult mai maturi decat cel de acum , si o sa -ti schimbi parerea despre " sa laeg din 100 de persoane "

Parintii( comunisti sau nu ) vor ce e este mai bine pentru copilul lor si nu merita sa te certi cu ei pentru nimeni in lume, indiferent ca e primul prieten sau al 100 lea. .Citeste si informeaza te de deviatiile de comportament ale copiilor care provin din familii dezorganizate, citeste si informeaza te cum sunt tratate femeile la turci , vezi cazuri reale ale prsoanelor casatorite cu musulmani , etc..si o sa te convingi de ce parintii tai te sfatuiesc sa te potolesti ... si daca si mama lui care l cunoaste cel mai bine spune ca el umbla din floare in floare , e clar ..

daca aveai tu un copil de varsta ta ,cum te-ai simti sa ti fuga de acasa cu primul purtator de pantaloni intalnit ???? mai ales dupa ce l cresti cu sacrificii ( in epoca comunista !! ca probabil habar nu ai ce e aia si cat de greu era !)

Consider ca parintii tai au fost inca foarte intelegatori fata de tine si fata de el ca nu l au reclamat la politie pentru rapire, nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi facut alte familii

Draga Crys, intr-o situatie perfect similara cu a ta nu am fost,, pt ca unde am crescut eu nu erau f multi turci, deci nici sa-mi fi pus in cap nu cred ca gaseam asa usor unul.
Nici parinte nu sunt deocamdata, deci nici aici nu pot sa-ti spun ca stiu cum este.
Am insa norocul sa fi avut niste parinti minunati, care, cu exceptia unor momente din liceu, de fapt, dupa ce acele momente au trecut, au stiut cum sa puna bazele unei comunicari autentice cu mine, si asta m-a ajutata f mult.
Pot sa-ti spun din experienta mea ( directa sau indirecta)cateva chestii:
1. Parintii, in 99% din cazuri, vor binele copiilor lor. Problema este ca de multe ori nu stiu cu sa arate asta. Se gandesc ca decat sa stea de vba cu copilul respectiv ( pt ca, draga mea, la 16 ani esti inca un copil- acum poate nu esti de acord cu mine, dar la 30 de ani te vei uita in urma si vei vedea ca asa e), ei bine, decat sa stea de vorba cu argumente etc, mai bine interzic.
Ast,a nu neaparat din rautate ci pentru ca de multe ori sunt f obositi de cat muncesc incercand sa ofere familiei ( implicit copilului ) cat mai multe, si dintr-o anumita mentalitate careia, de multe ori, ii sunt prizonieri. pe vremea lor asa era. Nu se auzise de relationare parinte copil, comunicare samd, ci functiona treaba aia cu eu te-am facut, eu te omor ( acuma glumesc un pic). Ei de mult ori nu stiu ca se poate si altfel, ca se poate si cu argmente rationale etc ( desi de multe ori, din cate stiu astea s-ar putea sa nu faca nici cat o ceapa degerata in okii juniorului - depinde si de cum l-au crescut).
Hai ca divaghez- problema e asta: nu te gandi ca ai tai nu-ti vor binele. Ti-l vor si s-ar putea sa aiba mai multa experienta si sa-l vada mai bine. trecem acuma la punctul 2.

2. De ce mai multe ori s-ar putea sa considere ca nimeni nu e suficient de bun pt puiul lor. Asta, pt ca parinti nostri ne vad de cele mai multe ori mai buni, mai frumosi, mai destepti decat suntem. E noroml sa fie asa. In cazul asta, s-ar putea ca dansii sa aiba si niste motive obiective legate de iubitul tau turc. si asa ajungem la punctul 3.

2. Nu este o acuza la adresa iubitului tau, dar tu singura spui ca din cand in cand mai alearga din floare in floare. Nu e vina lui, dar asa a fost invatat. Bunicii tinerilor turci de azi aveau 3-4 neveste, tinerii turci moderni - din Turcia si din alte parti - poate ca au aderat la monogamie, dar asta nu-i impiedica sa-si ia o nevasta oficiala si sa mai tina cateva amante pe langa. Cum te-ai simti in postura de sotie, sa stii ca mai are cateva amante? Sau, mai rau, in postura de amanta? Nu cred ca te-ai simti bine.
Inca o data, nu-l acuz de nimic pe el, poate ca este un baiat de isprava, dar , daca asta e cultura in care a fost educat, putin probabil sa se schimbe - e nevoie de foarte foarte multa vointa, si nici atunci s-au putea sa nu fie suficient .

Parerea mea ar fi sa nu renunti la el, dar nici sa nu renunti la familia ta pentru el. Incearca sa te concentrezi asupra scolii, sa fii pe picioarele tale, sa faci o facultate si sa ajungi sa fii pe picioarele tale si financiar ( stiu, pare ca mai sunt milioane de ani pana atunci, dar crede-ma, nu-ti vei da seama cat de repede a trecut timpul), si lasa lucrurile sa mearga de la sine.

Incearca sa te intelegi bine cu ai tai- de multe ori sunt singurul sprijin real pe care il ai. ( chiar daca acum iti pare ca dansii stau in calea fericirii tale). Explica-le frumos ca nu doresti sa renunti la scoala, la viitorul tau pentru un posibil viitor sot, turc sau neturc ( ar fi o mare prostie, crede-ma- poate tu acum crezi ca ai renunta la multe pt el, dar nu merita - nimeni nu merita. TRUST ME ON THIS ONE.)
Lasa lucrurile sa mearga de la sine, si, mai ales intreaba-te daca esti pregatita la aderi la principiile dupa care a fost el crescut( de cele mai multe ori, femeile trebuie sa fie destul de supuse la turci, nu prea ies din cuvantul lor, de multe ori trebuie sa-si schimbe si religia, sa devina musulmane, adica, nu mai zic de treaba cu amanatele - gandeste-te daca esti cu adevarat pregatita sa accepti asta). Gandeste-te ca sunt o gramada de fete turcoaice - si musulmane , in general- care ar vrea sa fie mai libere, sa faca o facultate, sa-si urmeze propriul destin, dar nu pot pentru ca s-au nascut intr-o astfel de familie. ( ok, rog aparatorii principiilor de politically correctness sa nu-mi sara in cap. N-am nimic cu omu', cu rasa lui, cu etnia lui sau religia lui, nu cred ca sunt inferiori sau superiori ci pur si simplu semnalez niste diferente REALE - ok nu toate familiile sunt asa, unii sunt chiar foarte open minded, dar asta e departe de a constitui trendul majoritar).Tu , care te-ai nascut intr-o familie care nu numai ca iti permite sa studiezi, dar chiar te sustine, te gandesti sa renunti la toate astea- e pacat, cred eu, si numai si numai daca chiar crezi ca asta vrei sa faci, ca merita toate sacrificiile astea pt cineva care probabil te-a inselat si te va mai insela, atunci ok, fa-o.
Dar inainte de asta, gandeste-te bine, si lasa timpul sa treaca si sa-si spuna cuvantul. Daca este sa fiti impreuna, veti fi Daca nu, nu.

Ofer spre inchiriere Limuzina pt NUNTA cu sofer. Chrysler C300 argintiu metalizat cu sofer. Tariful este 25euro/ora Urban fara limita de km sau extraurban plus costul combustibiluli consumat. Tel de contact 0746762204. Deasemenea oferim servicii de foto video de maistru fotograf cu vechime in domeniu de peste 20 ani, porumbei voiagiori, si unghii tehnice!!!

pentru dulcik 021:
E o poveste trista ce ai asternut tu aici. Apreciez mult faptul ca pana la urma ti-ai dat seama ca ai gresit foarte mult fata de familie. Dar fata de tine in continuare gresesti. O femeie, nu trebuie atinsa nici macar cu o floare. Cand fratele tau te-a batut ai plecat de acasa. Dar sotul / iubitul tau te-a batut de "n" ori si tot cu el esti. Parintii tai sufera in continuare pentru tine, pe langa necazurile intamplate (decesul unui frate al tau). E adevarat ca te gandesti ca nu e bine nici sa umbli din floare in floare, dar iata ca ai petrecut cea mai frumoasa perioada a tineretii tale in batai, scandaluri, suferinta. Trista viata. Oare crezi ca nu l-au citit parintii pe acest baiat inainte de a-ti reprosa de el? Baiatul nu iese din cuvantul mamei lui, tu mananci bataie, iar parintii tai sufera.... Daca ti-au spus o vorba grea cand ai plecat de acasa, crezi ca nu i-a durut enorm ca a trebuit sa-ti spuna asa ceva? Dar tu ai vazut doar mierea de deasupra butoiului..... restul, ai vazut dupa.... POVESTEA TA CHIAR POATE FI O LECTIE PENTRU CrysS4. Va doresc o viata frumoasa, asa cum ati merita!!!! Sa auzim de bine!

parintii astia! cand ti-e lumea mai draga, se baga in seama.. draga mea, au dreptatea lor, iar tu ai dreptatea ta.. cand vei sti sigur ca domnisorul turc te iubeste si nu cauta placeri pe la alte usi, atunci sa te pui de-a curmezisul.. daca te inseala.. adio, nu merita.. daca iti este alaturi si te face sa te simti cea mai minunata fata, impune-ti punctul de vedere.. ..nu zic nici ca esti tanara, nici ca nu stii ce e iubirea.. insa ai mare grija sa nu fie o pasiune doar.. pentru ca mai tarziu ar putea muri.. si ce te faci atunci?

pentru a doua domnisoara, da.. barbatii sunt extrem de orgoliosi.. stai la o discutie calma cu dansul.. vorbiti despre voi, nu despre el sau tu.. fa-l sa inteleaga ca atunci cand tu ai nevoie, el te ajuta, iar cand el are nevoie.. tu esti dispusa sa il ajuti.. reciprocitate.. fiecare dintre noi avem perioade proaste, chiar ani mai delicati, insa putem trece peste asta.. te iubeste? atunci sa accepte situatia cum e.. avand in vedere ca tu ai acceptat-o si ramai langa el.. of, orgoliul asta..

www.anamariamandra.webeden.co.uk - o carte pentru sufletul tau! scrisa chiar de mine :)