Postat pe: 23 Ianuarie 2012, ora 21:42
buna, as dori pareri, legate de un subiect ciudat, daca au mai fost si alte persoane in situatia mea, cum au trecut peste situatie.
deci, in urma cu mai mult de 10 ani, dupa divort, am inceput o relatie cu un barbat mai in varsta decat mine. eram indragostita de el, dar cu timpul am inceput sa tin la el, l-am admirat, l-am iubit enorm. am gasit in el tot ce isi putea dori o femeie, incepand de la iubire, afectiune, atentie terminand cu siguranta, din orice punct de vedere. chiar si cand eram certati arata ca ii pasa, desi nu vorbeam. el nu era casatorit, dar aveam 2 fete din prima casatorie, iar eu am un fiu din prima casatorie. problema e ca ani au trecut. nu stiu cine a gresit primul eu, sau el. cand vroia el sa ne casatorim, cand eu. pana cand ne am despartit fizic, ca sufleteste nu am reusit. am incercat sa mi refac viata alaturi de un alt barbat, necasatorit, fara copii, care se purta frumos cu fiul meu, isi arata afectiunea fata de noi, si desi stia de rel aceea a mea, de sentimentele mele, a avut rabdare, si dupa un timp a vrut sa ne si castorim, dar nu am reusit pt ca nu am reusit sa ma vad casatorita cu el caci nu il puteam uita pe celalat. ideea e ca m-am reintors la el, ne am reimpacat, si am incheiat relatia a doua din cauza lui.
din pacate el a fost marea mea iubire. si el a facut multe pt mine, dar si eu pt el.
au trecut mai mult de 10 ani de cand am inceput aceea relatie. am 39 ani deja si sunt foarte dingura mai ales sufleteste. ne am despartit acum 2 ani ca a inceput sa iasa cu femei mai tinere, desi nu recunostea l-am prins in final, isi facuse inca o relatie de vreun an cu alta femeie. a fost un soc imens pt mine, am fost in depresie maxim, nu am putut accepta realitatea, ba am renuntat, ba nu. in final i am spus ca renunt la el in momentul in care renunta si aceea femeie la el, ceea ce a fost o umilinta pt mine, dar am facut ceea ce am spus. cand ea la parasit (in cate va luni l-a parasit pt ca numai corespundea financiar), at l-am parasit si eu. si s-a terminat relatia .......... pt un timp. anul trecut iar ne am impacat, am incercat sa reluam relatia, fara reprosuri, zicea ca a inteles unde a gresit, ca vrea sa fac parte din viata lui, ca indiferent ce a gresit el tine la mine etc. si pt ca tin inca la el, chiar mi am dorit sa ne reimpacam. pt ca am incercat sa am alta relatie, dar pe toti ii comparam cu el si .... se termina.
din pacate pacea nu a tinut prea mult ......... dupa cate va luni iar am aflat ca umbla cu femeia aceea pt care ne am certat si despartit, care intre timp s a si casatorit cu altul, el nu a recunoscut ca are din nou o relatie cu ea desi i-am dovedit. ne am certat rau de tot, de data asta chiar nu l-am mai putut ierta.
ne am despartit. dar dupa vreo 3 saptamani am aflat ca sunt insarcinata, aveam aproape 3 luni, am decis sa pastrez copilul, nu am putut sa l omor.... acum am 6 luni, voi avea o fetita, iar el e departe, nu si doreste copilul, desi l-am informat, e in continuare cu aceea persoana, iar eu ...... singura.
chiar nu inteleg cum pot fi oameni asa meschini, cruzi...........
deci, in urma cu mai mult de 10 ani, dupa divort, am inceput o relatie cu un barbat mai in varsta decat mine. eram indragostita de el, dar cu timpul am inceput sa tin la el, l-am admirat, l-am iubit enorm. am gasit in el tot ce isi putea dori o femeie, incepand de la iubire, afectiune, atentie terminand cu siguranta, din orice punct de vedere. chiar si cand eram certati arata ca ii pasa, desi nu vorbeam. el nu era casatorit, dar aveam 2 fete din prima casatorie, iar eu am un fiu din prima casatorie. problema e ca ani au trecut. nu stiu cine a gresit primul eu, sau el. cand vroia el sa ne casatorim, cand eu. pana cand ne am despartit fizic, ca sufleteste nu am reusit. am incercat sa mi refac viata alaturi de un alt barbat, necasatorit, fara copii, care se purta frumos cu fiul meu, isi arata afectiunea fata de noi, si desi stia de rel aceea a mea, de sentimentele mele, a avut rabdare, si dupa un timp a vrut sa ne si castorim, dar nu am reusit pt ca nu am reusit sa ma vad casatorita cu el caci nu il puteam uita pe celalat. ideea e ca m-am reintors la el, ne am reimpacat, si am incheiat relatia a doua din cauza lui.
din pacate el a fost marea mea iubire. si el a facut multe pt mine, dar si eu pt el.
au trecut mai mult de 10 ani de cand am inceput aceea relatie. am 39 ani deja si sunt foarte dingura mai ales sufleteste. ne am despartit acum 2 ani ca a inceput sa iasa cu femei mai tinere, desi nu recunostea l-am prins in final, isi facuse inca o relatie de vreun an cu alta femeie. a fost un soc imens pt mine, am fost in depresie maxim, nu am putut accepta realitatea, ba am renuntat, ba nu. in final i am spus ca renunt la el in momentul in care renunta si aceea femeie la el, ceea ce a fost o umilinta pt mine, dar am facut ceea ce am spus. cand ea la parasit (in cate va luni l-a parasit pt ca numai corespundea financiar), at l-am parasit si eu. si s-a terminat relatia .......... pt un timp. anul trecut iar ne am impacat, am incercat sa reluam relatia, fara reprosuri, zicea ca a inteles unde a gresit, ca vrea sa fac parte din viata lui, ca indiferent ce a gresit el tine la mine etc. si pt ca tin inca la el, chiar mi am dorit sa ne reimpacam. pt ca am incercat sa am alta relatie, dar pe toti ii comparam cu el si .... se termina.
din pacate pacea nu a tinut prea mult ......... dupa cate va luni iar am aflat ca umbla cu femeia aceea pt care ne am certat si despartit, care intre timp s a si casatorit cu altul, el nu a recunoscut ca are din nou o relatie cu ea desi i-am dovedit. ne am certat rau de tot, de data asta chiar nu l-am mai putut ierta.
ne am despartit. dar dupa vreo 3 saptamani am aflat ca sunt insarcinata, aveam aproape 3 luni, am decis sa pastrez copilul, nu am putut sa l omor.... acum am 6 luni, voi avea o fetita, iar el e departe, nu si doreste copilul, desi l-am informat, e in continuare cu aceea persoana, iar eu ...... singura.
chiar nu inteleg cum pot fi oameni asa meschini, cruzi...........
Nu de putine ori ,viata noastra este un roman captivant prin capitolele de viata,cu picanteriile de rigoare,dar ,la fel de adevarat,este si faptul ca finalul nu este unul dintre cele mai fericite!!!
Esti insarcinata,deci esti un izvor de viata si aceasta ar trebui sa-ti confere un statut de nezdruncinat si sa te indemne sa nu regreti nimic si sa lupti pentru tine si pentru viata puiului tau!!Nu conteaza faptul ca esti singura,maternitatea iti va da forta necesara sa infrunti destinul si sa ai o viata implinita!Lasa amintirile trecutului si gandeste-te ca il ai pe fiul tau alaturi de tine,familia,prietenii,cunostintele,deci ai TOTUL!!Restul,,,este doar o fila de viata ,,rupe-o din romanul tau si trece-o ca nefiind valabiala,,,retranscri-o prin viata pruncului tau!!!
ai 39 de ani degeaba! stiu suna crud dar asta-i realitatea!
tu vorbesti serios? dupa cate ti-a facut? acum toata atentia ta o merita cei 2 copilasi- cel pe care il ai si cel care o sa vina! 
destui...da' ai tras ceva invataminte din toate ratarile?...poti sa-mi spui , ceea ce ai gresit si ce vei corecta de-acum incolo la tine?
s-a rupt...ata?! 
Promotia zilei pe Kuponiada.ro
Kudika pe Facebook
Kudika pe Google+
Kudika pe Twitter
Kudika prin Rss