Umilirea și nepăsarea, atributele celor doi șoferi de autobuz din București care au avut un comportament barbar

Regulile de bun simț și omenie nu se învață la școală, iar, uneori, din păcate, acestea nu sunt cunoscute nici acasă, în sânul familiei. Sigur, este important să bifăm în fișa postului că ne-am făcut datoria la job, așa cum sistemul ne-a învățat să o facem, exact ca niște roboței, însă, ceea ce ne diferențiază de niște aparate automate cu baterii este simțul umanității.

Din păcate, Teo, o tânără aflată în scaun cu rotile, a trebuit să înfrunte încă o dată un sistem bolnav, să fie pusă într-o situație de-a dreptul nedreaptă pentru a atrage un semnal de alarmă asupra persoanelor cu dizabilități și a nevoilor acestora, dar în special, a lipsei de omenie cu care ne facem singuri zilele amare.

Pe pagina sa de socializare, Teo a vorbit despre un episod petrecut recent în centrul Capitalei, acolo unde aștepta alături de mama sa autobuzul 104. Primul șofer nu a dorit să îi monteze rampa specială pentru a urca în mijlocul de transport în comun, astfel că i-au fost închise ușile de la autobuz, direct în nas.

Al doilea șofer care a venit în stație a avut o atitudine greu de descris în cuvinte, folosind un limbaj absolut grosolan.

"Am spus eu că nu mă mai vedeți prea mult pe aici, însă anumite situații te împing over the edge.

Ca să înțelegeți contextul, m-am întors în București în vacanță de vară. De ce m-am întors? Ca nu cumva să uit câte dizabilități are sistemul, societatea și așa mai departe. Nu voi stiliza foarte mult textul, pentru că nu are rost. Voi spune scurt și la obiect ca să nu las loc de interpretări pentru cei care ar îndrăzni.

Mă întorceam de pe Calea Victoriei după ce am petrecut o seară atât de relaxantă cu una dintre prietenele mele dragi. Eram împreună cu mama, deoarece, după cum bine știți povestea, aici nu pot folosi scaunul cu rotile electric din cauza bordurilor, rampelor etc. Voiam să luăm autobuzul 104 de la stația Națiunile Unite. Primul autobuz care a ajuns în stație ne-a ignorat efectiv existența. Sau, mai bine spus, a considerat probabil că în mașina lui nu are ce căuta un scaun cu rotile, pentru NE-A ÎNCHIS UȘA ÎN FAȚĂ. LA PROPRIU.

Asta se întâmplă la 21:32 și este vorba despre șoferul mașinii cu numărul 602 STB.

Ok, ok, notat număr pentru reclamație.

Dacă credeți că asta a fost urât, puneți-vă centurile.

Vine următoarea mașină. Nenea șofer, că nu-i pot găsi alt apelativ care să nu depășească normele bun simțului, pe lângă faptul că nu și-a făcut datoria de a coborî rampa, invocând DIN NOU scuza patetică "însoțitorul trebuie să facă asta", și-a arătat misoginismul care putrezește în toată ființa lui. Nu a pornit din stație până nu s-a asigurat că noi ar trebui să-i mulțumim pentru buna lui voința de a ne permite să urcăm în autobuzul său ruginit. De ce am folosit termenul de misogin? Păi cum să vă spun? I-a strigat mamei de pe prea înaltul său scaun de șofer "Să-mi sugi ***". Éste vorba despre șoferul mașinii cu numărul 91 NZK.

Și acum, pun și eu o întrebare lui Nicușor Dan , Societatea de Transport București ... VI SE PARE NORMAL CA O PERSOANĂ CU DIZABILITĂȚI SĂ SUPORTE ASTFEL DE COMPORTAMENTE DIN PARTEA UNOR ASTFEL DE INDIVIZI?

Vi se pare normal ca aceste lucruri se să întâmple în 2022 într-o capitală europeană?

Cer sancțiuni, și nu doar din vorbe precum răspunsul generic primit la fiecare reclamație "vom Lua măsuri". De ani de zile tot "luați măsuri", situația devenind și mai gravă. De ani de zile se întâmplă aceleași lucruri. De ani de zile.

Iar singurul meu gând era că abia aștept să mă întorc în Madrid...", a scris tânăra pe pagina sa de socializare, dezamăgită, încă o dată, de sistemul românesc, care în loc să își susțină cetățenii, îi împinge către a face o alegere radicală: a supraviețui umilinței sau a fugi departe în căutarea unei vieți demne, așa cum merită orice om.

---