Advertorial Denisa Agafiţei, studenta care a devenit îngerul copiilor din centrele de plasament

Acum, când organizaţia din care face parte a dat startul unui nou proces de recrutare a voluntarilor pentru copiii din centrele de plasament, am decis să aflăm mai multe direct de la ea despre acest proiect şi de ce este atât de important pentru viitorul tinerilor din sistem.
Denisa, povesteşte-mi puţin despre acest proiect şi ce faceţi voi, voluntarii.
Ajungem MARI este un proiect care se desfăşoară la nivel naţional în sprijinul copiilor şi tinerilor din centrele de plasament sau medii defavorizate. Mai exact, în fiecare an voluntarilor vechi, care aleg să rămână în program de la un an la altul, li se alătură voluntari noi, ce vor merge vreme de 8 luni, câte 2 ore în fiecare săptămână, la centrul de plasament sau apartamentul de tip familial unde sunt repartizaţi pentru a lucra cu copiii de acolo. Îi ajută la teme, îi ajută să se deschidă, să se cunoască mai bine şi să descopere lumea de din afara centrelor, să se pregătească pentru a deveni responsabili, independenţi şi fericiţi.
Şi în această toamnă ne căutăm colegi noi. Avem nevoie de 1.600 de oameni buni care să ne ajute să schimbăm în bine vieţile acestor copii. Campania de recrutare se desfăşoară până pe 20 septembrie, așa că grăbiți-vă să vă înscrieți :)
Concret, ce presupun aceste vizite săptămânale?
Depinde foarte mult de ce poate să ofere respectiva persoană. Sunt voluntari care, în funcţie de abilităţile lor, merg să îi ajute pe copii la materiile la care au nevoie de suport. Sunt alţii care se ocupă de parte educativo-distractivă, învăţându-i de la diverse jocuri la sporturi.
Eu, de exemplu, mă ocup de dezvoltarea personală a tinerilor cu care lucrez. Împreună cu echipa organizăm şi punem în aplicare ateliere destinate autocunoaşterii, ateliere de creaţie, activităţi în cadrul cărora ne dăm seama ce le place şi la ce sunt buni.
În acest fel, cu paşi mici, la fiecare interacţiune descoperim cu toţii că putem, că suntem smart, suntem puternici şi că vom reuşi, indiferent de situaţie.
Ce simţi că e cel mai greu pentru aceşti copii?
Principala problemă cu care se confruntă magicii copilaşi şi tineri, privită din experiența proprie, porneşte din dificultatea de a se integra în societate. Vehiculează în jurul lor două perspective ce îi pun în dificultate:

1. „Tu nu poți, nu cred că eşti în stare” total greşită, ce are efecte extrem de negative asupra lor. Dacă nu putem să spunem ceva constructiv mai bine nu spunem nimic.

2. Aşteptările prea ridicate ce sunt urmate de reproşuri la adresa lor. Să nu uităm că aceşti tineri provin din medii nu tocmai sănătoase şi cu toate acestea sunt absolut minunați şi sclipitori, în timp ce cară un bagaj traumatic. Judecata copilului în funcție de bagajul pe care îl poartă, nu în funcție de persoana lui, este complet eronată şi îl afectează.

Incluziunea socială se face cu răbdare şi în mod egal pentru toată lumea. Cunoaşte-i, priveşte cu empatie experiența lor, ca apoi să poți să descoperi magia tinerilor. Be Kind :) #stopjudging

Ce te motivează în acţiunea asta de voluntariat?

Sunt atât de multe lucruri. În primul rând avem atât de multe de învăţat de la aceşti copilaşi. Te învaţă cum să împarţi, cum să te bucuri de ceea ce primeşti, cum să spui “mulţumesc”, dar, cel mai important, te învaţă cum să zâmbeşti. Chiar dacă nu provin din cel mai vesel mediu, nici pe departe, au cele mai frumoase zâmbete din lume.

Ştiți ce apreciază cel mai mult un copil? Dulciurile? Un telefon poate? Nu. O îmbrățişare, o vorbă bună (căci sunt foarte rare), un sfat sau pur şi simplu faptul că eşti acolo.

Ca voluntar, ştiu sigur că majoritatea întâmpină dificultatea asta, te gândeşti mereu dacă faci destul, dacă faci bine, ce poți schimba, ce faci când nu îți iese, de ce nu îți iese…

Dar apoi vine. Vine la tine şi îți spune: “Ce bine că eşti aici”. Că eşti. That’s it! Şi plângi pentru că te gândești că pentru mulți poate nu înseamnă nimic… dar pentru ei înseamnă totul.

Fii prezent/prezentă. Ascultă fără să judeci. Du-te acolo şi dăruieşte îmbrățișări. După îţi poţi face treaba liniştit.

Cum ai ajuns să faci voluntariat cu copiii şi tinerii instituționalizați?

Sora mea, cea mai implicată voluntară pe care am cunoscut-o (nu spun asta doar pentru că este sora mea) era voluntar în Ajungem MARI. Era tot timpul contra timp, tot timpul foarte ocupată, implicată, devotată și uneori părea că ar fi avut nevoie maximă de un ajutor, un ajutor permanent.

M-am gândit foarte bine, am analizat foarte bine toată situația, căci am înțeles de la această voluntară foarte implicată că interacțiunile cu minunații din centru nu sunt ceva temporar, de joacă, ca după să le spun Pa. Este un angajament serios, de lungă durată și cu foarte multe implicații. Cum spuneam, a trebui să mă gândesc serios, îmi doream maxim, dar îmi era frică să nu fac mai mult rău decât bine. Însă dezbaterile mele ce au durat ceva s-au concretizat în 2 secunde: i-am văzut așteptând la poartă și am primit cea mai strânsă și călduroasă îmbrățișare din viaţa mea şi mi-am spus: „Aici o să rămân pentru totdeauna."

Ce s-a schimbat la tine de când faci voluntariat cu aceşti copii?

Am mai multă răbdare. Cunosc, înainte să-mi dau cu părerea. Accept oamenii așa cum sunt şi văd partea bună din fiecare om, căci ea există.